- Dosarul nr.
- 2ra-136/14
- Instanța
- Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
- Data
- 5 februarie 2014
- Părțile
- Ciobanu Dumitru vs ÎS Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare
- Pe scurt
- Sancţiuni disciplinare şi concedierea
2ra-136/14 — Anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, recuperarea prejudiciului material şi moral
prima instanţă: S. Gîrbu dosarul nr. 2ra-136/14 instanţa de apel:B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu DECIZIE 05 februarie 2014 mun.
Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva examinând recursurile declarate de către Dumitru Ciobanu şi Întreprinderea de Stat ,,Centru Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciobanu Dumitru împotriva Întreprinderii de Stat ,,Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” cu privire la anularea sancţiunii disciplinare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea premiilor ratate, recuperarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ciobanu Dumitru, casată hotărârea Judecătoriei Buiucani mun.
Chişinău din 25 februarie 2012 şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La data de 27 ianuarie 2012, Ciobanu Dumitru a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” cu privire la anularea sancţiunilor disciplinare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă, încasarea premiilor ratate, recuperarea prejudiciului material şi încasarea prejudiciului moral.
În motivarea acţiunii înaintate a indicat că la 01 august 2008, prin contractul individual de muncă nr. 99, a fost angajat în funcţia de conducător auto în secţia Grupul de transport şi deservire la ÎS ,,Centru Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare”, iar la data de 29 iulie 2010, prin contractul individual de muncă nr. 14/10 a fost angajat în funcţie de jurist în Aparatul administrativ al ÎS ,,Centru Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare”, prin cumul, pentru o perioadă nedeterminată. Menţionează că, în luna mai 2011, în funcţie de vice-director general al întreprinderii a fost numit, Şargarovschi Vadim, care intenţiona să-l elibereze din serviciu, propunându-i să depună cerere de demisie benevolă, în caz contrar se vor găsi motive de eliberare din iniţiativa administraţiei.
1 Consideră că evenimentele ulterioare au demonstrat intenţia acestuia de a fi eliberat fără motive din serviciu. Întru argumentarea acestor concluzii reclamantul a menţionat că, la 12 octombrie 2011, a depus cerere de concediu anual plătit începând cu 19 octombrie 2011, cererea fiind acceptată şi semnată de către directorul general, Cuhal Victor. Susţine că la data de 13 octombrie 2011,. Victor Cuhal a fost suspendat provizoriu din funcţie, iar la 18 octombrie 2011, vice-directorul general, Şargarovschi Vadim, a anulat cererea sa de concediu, invocând necesitatea de conducători auto, totodată fiind chemat la serviciu pentru a lua cunoştinţa cu ordinul de anulare a concediului plătit şi în aceeaşi zi a fost impus să predea automobilul pe care activa, iar alt mijloc de transport nu i-a fost eliberat.
Notează că la 28 octombrie 2011 şi 21 noiembrie 2011, a mai depus cereri de acordarea concediului anual plătit, însă nu a primit răspuns la acestea. Afirmă că prin ordinul nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră unui grup de salariaţi, dânsul făcând parte din acest grup, din motiv că la 14 martie 2011, au întocmit un act de primire-predare a bunurilor materiale. Mai indică că după revenirea din concediul medical, la date de 02 ianuarie 2012, i- a fost aplicată o sancţiune disciplinară fără careva explicaţii cu eliberarea din funcţie conform art. 86 alin.(i), g) şi art. 206 alin.(i), lit. d) Codul muncii.
Susţine că din cauza ordinului de sancţionare nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, a fost privat de dreptul de a încasa 2 premii de sărbătoare: de Ziua mondială a Calităţii (noiembrie) şi de sărbătorile de iarnă Crăciun şi Anul Nou (decembrie) şi anume în mărime de peste un salariu mediu lunar pentru noiembrie şi de 2 salarii medii lunare pentru luna decembrie. Solicită declararea ilegalităţii ordinului nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, în partea ce se referă la el; a ordinului nr. 02-c din 03 ianuarie 2012; restabilirea la locul de muncă; încasarea salariului pentru absenţa forţată de la muncă în mărime de aproximativ 4300 lei; încasarea premiilor ratate în mărime de aproximativ 12900 lei; încasarea prejudiciul moral în sumă 5 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei.
La 16 noiembrie 2012, Ciobanu Dumitru a depus cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea sumei de 56306 lei, ce constituie salariul mediu lunar pentru perioada 07 ianuarie 2012 – 26 noiembrie 2012, încasarea sumei de 12086 lei cu titlu de premii ratate cu caracter unic; încasarea prejudiciului moral în sumă de 10500 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei. La 20 decembrie 2012, Ciobanu Dumitru, a depus o altă cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea sumei de 60625 lei, ce constituie salariul mediu lunar pentru perioada 07 ianuarie 2012 – 20 decembrie 2012, încasarea sumei de 12086 lei cu titlu de premii cu caracter unic; încasarea prejudiciului moral în sumă de 10500 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei.
Pe parcursul examinării cauzei reclamantul şi-a modificat cerinţele, solicitând încasarea sumei de 72771 lei, ce constituie salariul mediu lunar pentru perioada 07 ianuarie 2012 – 25 februarie 2013, încasarea sumei de 16 920 lei cu titlu de premii cu caracter unic acordate în perioada 01 septembrie 2011- 31 decembrie 2012; încasarea 2 prejudiciului moral în sumă de 10500 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei. Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 25 februarie 2013 acţiunea a fost respinsă. La 10 septembrie 2013 Ciobanu Dumitru a depus încă o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând încasarea sumei de 105742 lei, ce constituie salariul mediu lunar pentru 20 luni, încasarea sumei de 16920 lei cu titlu de premii cu caracter unic, încasarea prejudiciului moral în sumă de 10500 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2500 lei.
Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Ciobanu Dumitru, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre prin care acţiunea a fost admisă parţial, fiind anulat ordinul emis de ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” nr. 93-c din 03 noiembrie 2011 în privinţa lui Dumitru Ciobanu, anulat ordinul nr. 02-c din 03 ianuarie 2012 adoptat de către administraţia ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare”, încasat din contul ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” în beneficiul lui Dumitru Ciobanu suma de 72771 lei cu titlu de salariu pentru absenţa forţată de la serviciu pentru perioada 20 decembrie 2012-25 februarie 2013, reieşind din salariu mediu lunar de 4300 lei şi încasată suma de 4500 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică.
Tot prin aceeaşi decizie a fost restabilit Ciobanu Dumitru în funcţiile deţinute de conducător auto şi prin cumul jurist al ÎS ,,Centru Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare”. În rest acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 23 septembrie 2013, ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel, cu menţinerea hotărârii primei instanţe. În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând-o ilegală şi neîntemeiată. Insistă asupra legalităţii ordinului nr. 093-c din 03 noiembrie 2011, prin care a fost aplicată sancţiune disciplinară sub formă de mustrare aspră în privinţa unui grup de salariaţi, inclusiv şi a intimatului.
Explică că sancţiunea disciplinară aplicată grupului de persoane este întemeiată, reţinând, în acest sens, că în perioada anului 2010 ex-directorul Victor Cuhal a procurat 7 telefoane de model Nokia 2730 C de la compania ,,Orange”, din contul întreprinderii. Menţionează că conform facturilor fiscale, telefoanele au fost recepţionate, însă nu au fost predate la depozitul întreprinderii şi nu au fost utilizate de către angajaţii acesteia. Indică că în urma acţiunilor de investigare efectuate, în acest sens, s-a constatat că telefoanele nu se aflau la depozitul întreprinderii, deşi, a fost constituită o comisie care a întocmit act de primire-predare a bunurilor materiale, actul dat fiind semnat inclusiv şi de către intimat.
Afirmă că drept temei pentru aplicarea sancţiunii disciplinarea au servit prevederile art. 201 Codul muncii şi anume pentru faptul că salariaţii au transmis în depozitul întreprinderii bunuri care nu existau în realitate, manifestând în acest sens o atitudine iresponsabilă faţă de exercitarea obligaţiunilor de serviciu, încălcând în acest sens disciplina muncii. 3 La fel indică şi asupra legalităţii ordinului nr. 02-c din 03 ianuarie 2012, menţionând în acest sens că la data de 04 noiembrie 2011, Ciobanu Dumitru în mod arbitrar, fără a solicita permisiunea şi fără a anunţa conducerea întreprinderii a pătruns în biroul de serviciu al directorului general al întreprinderii, suspendat provizoriu din funcţie, după care a invitat din proprie iniţiativă şi alţi salariaţi ai întreprinderii, în prezenţa cărora a deschis safeul din birou şi le-a arătat nişte cutii pentru telefoane de model „Nokia”.
În acest sens, susţine că a fost respectată procedura de aplicare a sancţiunii disciplinare, fiind luate în acest sens explicaţii de la toţi salariaţii, care au confirmat că au acceptat invitaţia intimatului de a intra în biroul directorului şi că acesta le-a arătat cutii de telefoane, cerându-le totodată să semneze un act de constatare. De altfel, indică recurentul că a fost respectat şi art. 87 Codul muncii, prin faptul că la 02 ianuarie 2012, a solicitat Comitetului sindical acordul la concedierea intimatului, la care la 03 ianuarie 2012 a fost primit un răspuns pozitiv.
La 30 octombrie 2013 ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” a depus recurs suplimentar, invocând că instanţa de apel neîntemeiat a constatat că normele materiale ale dreptului muncii nu prevăd eliberarea din funcţie a salariatului pentru comiterea repetată a încălcărilor cum ar fi bunul simţ şi regulile general admisibile şi că administraţia urma să se călăuzească de prevederile Codului Muncii şi de Regulamentul intern al întreprinderii. Susţine că potrivit pct. 9 şi 10 a Regulamentului de ordine interioară a întreprinderii, salariatul este obligat să aibă o comportare corectă în cadrul relaţiilor de muncă şi să asigure menţinerea ordinii, disciplinei şi curăţeniei la locul de muncă.
Indică că nu poate fi reţinută concluzia instanţei de apel, precum că Dumitru Ciobanu a fost concediat fără a i se cere explicaţii în acest sens, după cum prevede art. 208 alin. (1) Codul muncii, or, indică recurentul că, în cazul emiterii ambelor ordine contestate, au fost cerute explicaţii de la intimat. În acest sens, indică recurentul că, pe marginea ordinului nr.93-c din 03 noiembrie 2011, intimatul a recunoscut că a transmis în depozit bunuri pe care nici nu le-a văzut, iar pe marginea ordinului nr. 02-c din 03 ianuarie 2012, acesta a refuzat să dea explicaţii, fapt pentru care salariaţii prezenţi au întocmit proces-verbal.
Consideră că nu poate fi reţinută nici concluzia instanţei de apel, precum că în ordinul de mustrare aspră din 03 noiembrie 2011, Dumitru Ciobanu, a fost sancţionat în calitate de jurist, pe când în ordinul nr. 02-c din 03 ianuarie 2013 acesta a fost eliberat din funcţia deţinută ca conducător auto şi ca jurist prin cumul, fapt care demonstrează că acesta a fost demisionat din intenţie tendenţioasă din ambele funcţii deţinute pentru comiterea abaterilor disciplinare pe parcursul unui an, pe când acesta ca conducător auto nu fusese sancţionat anterior.
La 08 noiembrie 2013 Dumitru Ciobanu, la fel, a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel în partea respingerii acţiunii sale, cu emiterea în partea dată a unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu în mărime de 105742 lei, ceea ce constituie salariu mediu lunar pentru 20 luni, având în vedere salariu de 5287,12 lei conform certificatului de salariu nr. 27-03/497 din 17 octombrie 2012, încasarea premiilor ratate în mărime de aproximativ 16920 lei şi încasarea prejudiciului moral în mărime de 10500 lei. 4 În motivarea recursului invocă dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerând a fi neîntemeiată, la caz nefiind constatate şi elucidate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii în fond.
Menţionează că instanţa de apel nejustificat a respins capătul de cerere cu privire la încasarea salariului pentru perioada absenţei forţate de la serviciu pentru 20 luni, având în vederea că a fost concediat în luna ianuarie 2012, însă a fost restabilit la serviciu doar în septembrie 2013. Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 375 alin. (5) CPC, potrivit căruia în apel, se pot cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen şi orice alte despăgubiri apărute după emiterea hotărârii în prima instanţă.
Consideră că instanţa de apel nejustificat a refuzat şi încasarea sumei de 12086 lei, ceea ce constituie premiile cu caracter unic acordate de către intimat conform informaţiei privind acordarea premiilor cu caracter unic pe perioada 01 septembrie 2011- 01 octombrie 2012 nr. 27-03/497 din 17 octombrie 2012. De altfel, indică recurentul că instanţa de apel a respins şi încasarea prejudiciului moral, din motivul că nu a prezentat probe care ar confirma existenţa prejudiciului suportat, or, indică recurentul, la caz, suferinţele psihice urmează a fi prezumate, având în vedere că el a fost concediat ilegal, fiind aflat fără sursă de întreţinere şi cu o posibilitate redusă de angajare, datorită faptului că în carnetul de muncă este menţionat că a fost concediat.
În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 07 octombrie 2013, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire (f. d. 163). Instanţa de recurs consideră că recurenţii s-au conformat prevederilor legale şi au declarat recursuri la 23 septembrie 2013 şi respectiv la 08 noiembrie 2013 în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.
Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul declarat de Dumitru Ciobanu şi de a admite recursul declarat de ÎS ,,Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare”, de a casa decizia instanţei de apel şi a menţine hotărârea primei instanţe din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să menţină hotărîrea primei instanţe.
Fiind investită cu examinarea pricinii în cauză, având ca obiect anularea sancțiunilor disciplinare, restabilirea în cîmpul muncii, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea premiilor ratate, recuperarea prejudiciului material şi moral, prima instanţă a ajuns la concluzia netemeiniciei acţiunii înaintate de Ciobanu Dumitru şi respingerii acesteia. Întru susţinerea poziţiei sale, prima instanţă s-a referit la faptul că Ciobanu Dumitru a încălcat în mod repetat disciplina muncii la unitate și regulile de comportament general admisibile în colectiv dînd dovadă de nesubordonarea față de 5 conducerea întreprinderii, iar angajatorul ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” a procedat legal la emiterea ordinelor de sancționare și concediere.
Judecînd apelul declarat de către Ciobanu Dumitru, instanța de apel a ajuns la concluzia admiterii apelului, casând hotărârea primei instanţe şi pronunţând o nouă hotărâre cu privire la admiterea acţiunii parțială. În susţinerea soluţiei date, instanţa de apel a reţinut că faptele comise de către Ciobanu Dumitru nu constituie temei de sancționare iar la emiterea ordinelor de sancționare și concediere angajatorul a încălcat prevederile Codului Muncii. Instanţa de recurs constată, însă, că deşi la soluţionarea pricinii au fost stabilite pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru judecarea cauzei în fond, concluziile instanţei de apel cu privire la netemeinicia hotărârii primei instanţe sunt incorecte, rezultate din aplicarea greşită şi interpretarea eronată de către instanţa de apel a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate.
În susţinerea opiniei enunţate se reţine că din materialele dosarului rezultă cu certitudine faptul că, în baza contractului individual de muncă nr. 99 din 01 august 2008, Ciobanu Dumitru a fost angajat în funcţia de conducător auto la ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare”(f.d. 89-91), iar prin ordinul nr. 14/10 din 29 iunie 2010 a fost angajat prin cumul în instituția respectivă în funcția de jurist (f.d. 92-93). Conform fișei de post (f.d.44-46), în obligaţiunile juristului pe lîngă îndeplinirea atribuţiilor sale de serviciu la timp şi calificat, urmau a fi respecte şi disciplina muncii.
Tot actele cauzei atestă că, prin ordinul nr. 93-c din 03 noiembrie 2011 Cu privire la sancționarea disciplinară a unor salariați ai ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” lui Ciobanu Dumitru i-a fost aplicată sancțiune disciplinară - mustrare aspră în temeiul art. 206 alin. (1) lit. c) al Codului Muncii, pentru atitudinea iresponsabilă față de exercitarea obligațiunilor de serviciu (f.d. 6-7). Ulterior, prin ordinul nr. 02-c din 03 ianuarie 2012, Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, lui Ciobanu Dumitru i-a fost aplicată sancțiune disciplinară – concediere din funcția de conducător și jurist în temeiul art. 86 al. (1) lit. g) al Codului Muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligațiunilor de muncă, fiind reziliate contractele individuale de muncă nr. 99 din 01 august 2008 și nr. 14/10 din 29 iunie 2010, începînd cu data de 06 ianuarie 2012 (f.d.
8-9). Conform art. art. 9, 10 al Regulamentului de ordine interioară al întreprinderii, salariatul este obligat să aibă o comportare corectă în cadrul relațiilor de muncă și să asigure menținerea ordinei disciplinei și curățeniei la locul de muncă. Personalul unității este obligat să respecte cu strictețe ordinea și disciplina la locul de muncă, să aplice strict normele și instrucțiunile referitoare la desfășurarea procesului de muncă, să-și îndeplinească cu simț de răspundere sarcinile de serviciu. Potrivit art. 9 alin. (2) lit. a), b) şi c) Codul muncii, salariatul este obligat să-şi îndeplinească conştiincios obligaţiile de muncă prevăzute de contractul individual de muncă, să îndeplinească normele de muncă stabilite şi să respecte cerinţele regulamentului intern al unităţii.
6 Iar, conformitate cu prevederile art. 206 alin. (1) lit. c) al Codului Muncii, pentru încălcarea disciplinei de muncă, angajatorul are dreptul să aplice faţă de salariat sancţiunea disciplinară mustrare aspră.
După cum atestă materialele cauzei prin scrisoarea nr. 04/7340, din 25 octombrie 2011, CCCEC, a informat ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” despre efectuarea urmăririi penale pe cauza nr. 2011036369 în baza art. 261 alin. (2) lit. c) şi d) şi art. 327 alin. (2) lit. c) din Codul Penal şi că în rezultatul reviziei economico-financiare efectuate la întreprindere la 15 iulie 2011 s-a constatat că în perioada anului 2010, în baza facturilor fiscale cu seria şi nr. OM 0517057 din 18 februarie 2010, OM 0531488 din 12 martie 2010, OM 0550335 din 14 aprilie 2010, OM 0563595 din 05 mai 2010, OM 0589050 din 18 iunie 2010, OM 0637974 din 10 septembrie 2010, OM 0637976 din 10 iunie 2010 directorul general al întreprinderii Victor Cuhal a procurat 7 telefoane de model „Nokia 2730C” de la SA „Orange” din contul întreprinderii.
Conform facturilor fiscale telefoanele mobile au fost recepţionate de directorul întreprinderii, însă nu au fost predate la depozitul întreprinderii şi nu au fost utilizate de către angajaţii acesteia.
Este cert şi faptul că, în baza ordinului nr. 53 din 16 noiembrie 2010, ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare” a instituit o comisie specială compusă din: preşedinte - Ţîslinschi Valentin, membri - Florin Midrigan - şef sector asigurare informaţională şi tehnică, Lucia Bogdan - contabil, Maria Reznicenco - operator şi Dumitru Ciobanu – jurist, care la 14 martie 2011, a întocmit un Act de predare-primire conform căruia Răilean Alexandru a, fostul magaziner a predat iar Stancov Olesea noul magaziner a primit bunurile materiale ale întreprinderii conform anexelor Nr.1, Nr. 2, Nr. 3, Nr. 4, Nr. 5. Astfel, în urma investigării acestei situaţii s-a dovedit că potrivit Anexei nr. 3 la actul de primire-predare s-au transmis-predat bunuri materiale numerotate pe 192 de poziţii, la poziţiile 101-107 fiind indicate 7 telefoane de model „Nokia 2730C”, cu valoarea totală de bilanţ 8876,50 lei, însă care de facto nu au fost predate la depozitul întreprinderii.
Prin urmare, se constată că, comisia ÎS „Centrul Tehnic pentru Securitatea Industrială şi Certificare”, formal a primit-predat cele 7 telefoane de model „Nokia 2730C”, deoarece acestea nu au fost văzute/verificate în depozitul întreprinderii, nici de un colaborator, inclusiv şi de către Ciobanu Dumitru, care a explicat că la întocmirea Actului de predare-primire nu a văzul cele 7 telefoane de model „Nokia 2730C”, iar la semnarea actului a avut încredere în colegi. În astfel de circumstanțe, și ţinînd cont de faptul că, Ciobanu Dumitru, deținînd calitatea de jurist a întreprinderii nu a verificat legalitatea Actului de predare a bunurilor întreprinderii din 14 martie 2011, și a semnat Actul respectiv în lipsa bunurilor materiale menționate la poziţiile 101-107 și anume 7 telefoane de model „Nokia 2730C”, instanța de recurs consideră că recurentului Ciobanu Dumitru întemeiat i-a fost aplicată sancțiune disciplinară , sub formă de mustrare aspră în temeiul art. 206 al.
(1) lit. k) al Codului muncii, fapt apreciat corect de către prima instant, care în mod justificat a reținut legalitatea ordinului de concediere nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, Totodată, instanța de recurs consideră că prima instanță întemeiat a stabilit și legalitatea ordinului de concediere a lui Dumitru Ciobanu nr. 02-c din 03 ianuarie 2012, 7 pe cînd concluziile instanței de apel în acest sens fiind bazate pe interpretarea eronată a normelor de drept material aplicabile la caz, precum şi aprecierea incorectă a probelor prezentate. În conformitate cu prevederile art. 86 al. (1) lit. g) al Codului Muncii, concedierea este desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinate, și se admite pentru încălcarea repetată, pe parcursul unui an, a obligaţiilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare.
Aici urmează de remarcat că, Ciobanu Dumitru, după sancționarea cu mustrare aspră prin ordinul nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, la data de 04 noiembrie 2011, fără permisiunea conducerii întreprinderii a pătruns în biroul de serviciu al directorului general al întreprinderii, din inițiativă proprie și fără a anunța conducerea întreprinderii, a invitat alți salariați în prezența cărora a deschis safeul directorului general și le-a arătat cutii cu telefoane de model „Nokia” (f.d. 8-9), însă pe marginea acestor acțiuni, Ciobanu Dumitru, a refuzat să dea explicații.
Iar, la data de 03 ianuarie 2012 prin ordinul nr. 02-c, Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare, lui Ciobanu Dumitru i-a fost aplicată sancțiune disciplinară – concediere din funcția de conducător și jurist în temeiul art. 86 alin. (1) lit. g) al Codului Muncii, pentru încălcarea repetată pe parcursul a unui an a obligațiunilor de muncă, fiind reziliate contractele individuale de muncă nr. 99 din 01 august 2008 și nr. 14/10 din 29 iunie 2010, începînd cu data de 06 ianuarie 2012 (f.d. 8-9). De altfel, la acest capitol, se reţine drept corectă menţiunea primei instanţe cu referire la faptul că prin comportamentul său, Ciobanu Dumitru a încălcat disciplina muncii la unitate şi regulile comportamentale generale admisibile în colectiv, dînd dovada de nesubordonare faţă de conducerea întreprinderii.
Avînd în susținere circumstanţele menţionate şi cu referire la prevederile enunţate, instanţa de recurs reţine drept corectă concluzia primei instanţe cu referire la legalitatea ordinului de concediere nr. 02-c din 03 ianuarie 2012, deoarece la caz s-a stabilit incontestabil că prin comportamentul său, Ciobanu Dumitru, în mod repetat a neglijat disciplina muncii, ceea în baza art. 86 alin. (1) lit.g) al Codului Muncii, constituie temei de concediere. În contextul celor relatate, instanţa de recurs reţine, că ordinul nr. 93-c din 03 noiembrie 2011, cu privire la sancționarea disciplinară a lui Ciobanu Dumitru și ordinull nr. 02-c din 03ianuarie 2012 cu privire la Concedierea lui Ciobanu Dumitru au fost emis cu respectarea prevederilor legislaţiei în vigoare, fapt ce atestă legalitatea hotărârii primei instanţe în acest sens și respinge afirmaţiile recurentului Ciobanu Dumitru precum că concedierea sa este ilegală.
În conexiunea celor se constată că instanţa de apel nu a calificat corect, din punct de vedere juridic, acţiunea cu care a fost investită, fapt ce a dus la emiterea unei soluţii greşite, pe când prima instanţă în mod temeinic şi legal a respins acţiunea lui Ciobanu Dumitru. Distinct de cele relatate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul Întreprinderii de Stat ,,Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” întemeiat şi care urmează a fi admis iar recursul lui Ciobanu Dumitru neîntemeiat și care urmează a fi respins cu casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.
8 În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) CPC, art. 445 alin. (3) Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se respinge recursul declarat de către Ciobanu Dumitru. Se admite recursul declarat de către Întreprinderea de Stat ,,Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare”. Se casează decizia Curţii de Apel Chișinău din 10 septembrie 2013 şi se menţine hotărârea Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 25 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Ciobanu Dumitru împotriva Întreprinderii de Stat ,,Centrul Tehnic pentru Securitate Industrială şi Certificare” cu privire la anularea sancţiunii disciplinare, restabilirea la locul de muncă, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, încasarea premiilor ratate, recuperarea prejudiciului material şi moral, Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iuliana Oprea Ion Druţă Constantin Alerguş Tamara Chişca-Doneva 9