2ra-1310/13 — Anularea ordinului de concediere, de sancţionare disciplinară şi restabilirea în funcţie

dosarul nr. 2rac-1310/13 prima instanţă S. Dimitriu instanţa de apel L. Popova, A. Doga, S. Caitaz ÎNCHEIERE 02 mai 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Sîngereanu Iurie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Sîngereanu Iurie împotriva SRL „Uniplast" cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea ordinelor de sancţionarea disciplinară, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Sîngereanu Iurie şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Botanica mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2012 c o n s t a t ă La 28 august 2012 Sîngereanu Iurie a depus cerere de chemare în judecată împotriva SRL „Uniplast" cu privire la anularea ordinului de concediere, anularea ordinelor de sancţionare disciplinară, restabilirea în funcţie şi încasarea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la locul de muncă. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că în baza contractului individual de muncă nr. 49 din 16.10.2006 şi a ordinului nr. 12 C din 15.08.2006, a fost angajat la firma pîrîtului SRL „Uniplast" în calitatea de congasor, unde a şi lucrat pînă în luna aprilie 2012, cînd între el şi directorul firmei, la iniţiativa ultimului s-a dezlănţuit o urmărire zilnică exprimată prin faptul că dînsul insista ca, pe lîngă sarcinile de congasor, să efectueze şi repararea acestui agregat, care farîmiţa obiectele din masa plastică.

Ca rezultat, la 05.04.2012 a apărut şi o instrucţiune de serviciu, prin care lui ca congasor, i se impunea şi alte operaţii de reparaţie, deservire a acestui agregat - fapt la care a refuzat, spunîndu-i-se că în scurt timp va fi concediat, fapt care la 29.06.2012 a şi urmat. Astfel, timp de 2 săptămîni au apărut 2 ordine de aplicare a sancţiunilor disciplinare şi instrucţiunea de serviciu - care a refuzat de a o primi spre cunoştinţă şi 1 executare, pentru ce, prin ordinul nr. 14 din aceeaşi zi (04.04.2012), i se anunţă preîntîmpinare. Într-o situaţie similară, peste 14 zile, i se aplică şi următoarea sancţiune disciplinară - ordinul nr. 19 din 18.04.2012 de aplicare a sancţiunii disciplinare - pentru faptul că el nu a schimbat cuţitele la agregat.

Între timp, pe parcursul a 6 ani de activitate ca congasor - schimbarea cuţitelor la agregat era, potrivit statelor de personal, în sarcina maiştrilor pentru reparaţia acestor agregate. Consideră că atît prin ordinele menţionate, precum şi întocmirea la urgenţă a instrucţiunii de serviciu aprobată de director la 05.04.2012, este un lanţ bine chibzuit din timp de a se debarasa şi răzbuna de persoana nedorită de administraţie. Invocă reclamantul că potrivit art. 208 CM - modul de aplicare a sancţiunilor disciplinare angajatorul este obligat să ceară salariatului o explicaţie în scris, privind fapta comisă, ceea ce nu s-a cerut. De asemenea, în viziunea reclamantului au fost încălcate termenul de aplicare a sancţiunii disciplinare - art.209 CM.

Sancţiunea disciplinară se aplică de regulă imediat după costatarea abaterii disciplinare, dar nu mai tîrziu de 1 lună din ziua constatării ei. Neavînd ştiinţă de existenţa ordinelor menţionate - a fost lipsit de posibilitatea de a le ataca pe cale judiciară. Astfel, în circumstanţele descrise prin ordinul nr. 42 din 29.06.2012 s-a dispus concedierea sa în temeiul p.1 lit. (g) art. 86 CM - încălcarea repetată pe parcursul unui an a obligaţiunilor de muncă, dacă anterior au fost aplicate sancţiuni disciplinare, fapt care consideră că au fost încălcate prevederile legislaţiei muncii art. 208 - 209 CM şi dreptul său la muncă.

Solicită anularea - ordinului administraţiei „Uniplast" nr. 14 din 04.04.2012 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, - ordinului nr. 19 din 18.04.2012 cu privire la aplicarea sancţiunii disciplinare, prin care pe parcursul a 2 săptămîni reclamantului i s-a aplicat ca măsură disciplinară în formă de avertisment şi mustrare, - anularea ordinului nr. 42 С din 29.06.2012 prin care în temeiul art. 86 pct. 1 lit. (g) CM- fost concediat nelegitim din funcţie, - restabilirea în funcţia de congasor la SRL„Uniplast" şi - achitarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la lucru - din momentul concedierii nelegitime şi pînă la restabilire. Prin hotărîrea Judecătoriei Botanica mun. Chişinău din 13 noiembrie 2012 acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 24 ianuarie 2013 a fost respins apelul declarat de către Sîngereanu Iurie şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Sîngereanu Iurie a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea lui, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri cu privire la admiterea acţiunii. În motivarea recursului recurentul a invocat aplicarea eronată de către instanţele de judecată a normelor de drept material, în acest sens menţionînd că nu au fost constate şi elucidate pe deplin circumstanţele pricinii, fiind încălcată procedura de 2 sancţionare. Instanţele de judecată nu au luat în consideraţie aspectul că odată ce părţile contractului individual de muncă nu au convenit asupra obligaţiilor de muncă, ele nici pînă atunci nefiind negociate şi acceptate de recurent, acestea nu puteau servi ca temei legal de sancţionare pentru neîndeplinirea obligaţiilor de muncă.

Invocă recurentul că nu a fost stabilită vinovăţia sa în acuzaţiile aduse. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului Civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sîngereanu Iurie este inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Sîngereanu Iurie nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Instanţa de recurs găseşte necesar a respinge argumentele recurentului referitor la aplicarea eronat de către instanţele de judecată a normelor de drept material, deoarece acestea poartă mai mult un caracter declarativ, iar cele invocate intru motivarea lor nu reprezintă temei pentru declararea recursului.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Conform jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, accesul la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cuprinde şi condiţiile în care poate fi atacată o 3 hotărîre a unor instanţe de fond (Guerin versus Franţa). Totodată, acest drept nu este absolut, iar marja de apreciere aparţine statului. Cu referire la caz, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că dreptul recurentului de acces la un tribunal în aspectul art. 6 § 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu este afectat. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Sîngereanu Iurie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către Sîngereanu Iurie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 4