3ra-136/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: D. Suşchevici dosarul nr. 2ra-136/14 instanţa de apel: N. Craiu, A. Minciuna, L. Bulgac ÎNCHEIERE 29 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Mancoş Marina, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Marinei Mancoş împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de către Mancoş Marina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 08 iulie 2013, c o n s t a t ă La 13 decembrie 2012 Mancoş Marina a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că începând cu 30 septembrie 1994 exercită serviciul militar în bază de contract în cadrul Armatei Naţionale a Republicii Moldova, actualmente deţinând funcţia de şef de Birou lucrări secrete, Brigada a 2-a Infanterie motorizată, având gradul militar de plutonier major. De multiple ori a solicitat să fie luată la evidenţă în vederea acordării spaţiului locativ, fiind asigurată de către comandamentul militar că îi vor fi îmbunătăţite condiţiile de trai.

Menţionează că în ultima perioadă multiplilor militari încadraţi în serviciu mai recent, le-au fost alocate spaţii locative sau compensaţii băneşti în schimbul acestora, ceea ce o plasează în situaţie defavorizată şi denotă atitudinea discriminatorie a angajatorului faţă de dânsa. În condiţiile în care până actualmente nu i-a fost repartizată locuinţă şi nici achitată în schimb o compensaţie bănească, statul fiind obligat în virtutea normelor de drept să o asigure cu spaţiu locativ, la 16 noiembrie 2012 s-a adresat cu o cerere prealabilă către pârât, prin care a solicitat asigurarea cu spaţiu locativ din fondul locuinţelor de stat.

Prin răspunsul Ministerului Apărării al Republicii Moldova nr. 70/1341 din 11 decembrie 2012 i s-a comunicat că conform raportului din 28 februarie 2008 dânsa este inclusă în lista generală a solicitanţilor de locuinţe cu o odaie din cadrul Armatei Naţionale, garnizoana Chişinău, cererea urmând a fi examinată în conformitate cu succesiunea rândului şi posibilităţile reale de a o satisface. De asemenea, s-a accentuat că prevederile legale privind obligarea statului de a asigura militarii prin contract cu spaţiu locativ au fost excluse prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009, cerinţele înaintate ne mai găsindu-şi consacrare în cadrul legal relevant. Consideră refuzul Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a-i repartiza spaţiu locativ sau achita o compensaţie bănească în acest sens, ilegal şi neîntemeiat, ea beneficiind de dreptul legitim garantat la locuinţă repartizată din fondul public.

Solicită reclamanta Mancoş Marina obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-i acorde spaţiu locativ din fondul de stat al locuinţelor sau să-i achite în schimb o compensaţie bănească. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 iulie 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013 a fost respins apelul declarat de către Mancoş Marina şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 08 iulie 2013. La 06 decembrie 2013, în termenul prevăzut de lege, Mancoş Marina prin intermediul reprezentantului-avocat Ceban Alexandru a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 30 octombrie 2013, cerând admiterea recursului, casarea integrală a hotărârilor judecătoreşti şi emiterea unei hotărâri noi de admitere a acţiunii.

Recurenta în motivarea recursului a invocat că instanţele ierarhic inferioare au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. La 18 decembrie 2013 în adresa Ministerului Apărării al Republicii Moldova a fost expediată copia recursului declarat cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei la recurs. La 13 ianuarie 2014 Ministerul Apărării al Republicii Moldova a depus referinţă la recursul declarat de către Mancoş Marina în care a invocat caracterul neîntemeiat şi abuziv al acestuia, solicitând respingerea lui ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile şi obiecţiile expuse în referinţa intimatului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4). Potrivit art. 432 CPC, alin. (2), (3) şi (4), se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; 2 d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Mancoş Marina nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1), (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, prin prezenta cerere de chemare în judecată, recurenta-reclamantă Mancoş Marina a pretins obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să- i acorde spaţiu locativ din fondul locuinţelor de stat sau să-i achite compensaţie bănească în cazul imposibilităţii alocării imobilului în natură. Din materialele cauzei rezultă în mod cert că recurenta-reclamantă Mancoş Marina, necăsătorită, din 26 septembrie 1994 activează în cadrul Armatei Naţionale (Brigada a 2-a Infanterie motorizată), actualmente având gradul de plutonier major (f.d.

6,7). Din 28 februarie 2008, dânsa este luată la evidenţă în vederea asigurării cu spaţiu locativ din fondul departamental al Ministerului Apărării, fiind inclusă în lista generală a militarilor sub nr. de ordine „35” (f.d. 8, 10, 27). Conform art. 21 alin. (1), (3) şi (5) din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005 în redacţia de până la intrarea în vigoare a Legii nr. 90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative, militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri. Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe.

Militarii prin contract şi membrii familiilor lor care nu sînt asiguraţi cu spaţiu locativ beneficiază de viză de reşedinţă în spaţiul locativ (căminul) de care dispune structura militară. Prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009, în vigoare din 18 decembrie 2009, a fost modificat art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162 din 22 iulie 2005, fiind excluse prevederile menţionate supra. 3 În circumstanţele enunţate şi în contextul normelor de drept sus citate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că instanţele ierarhic inferioare în mod just şi corect au respins acţiunea înaintată de către Mancoş Marina cu privire la obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-i acorde spaţiu locativ din fondul locuinţelor de stat sau să-i achite în schimb compensaţie bănească.

Nu poate fi reţinut argumentul recurentei privind interpretarea eronată a normelor de drept material de către instanţele ierarhic inferioare prin ignorarea obligaţiei Ministerului Apărării al Republicii Moldova de a o asigura cu spaţiu locativ, deoarece este neîntemeiat, fiind invocat în exclusivitate pentru a se încadra în temeiurile declarării recursului. De asemenea, nu poate fi reţinut nici argumentul precum că instanţele de fond şi de apel au desconsiderat dreptul obţinut al recurentei la spaţiu locativ, deoarece este eronat. Or, speţa nu ridică careva chestiuni pe marginea existenţei unui drept real al Marinei Mancoş la locuinţă, ultima în virtutea legii aplicabile la momentul solicitării spaţiului locativ şi perfectării raportului din 28 februarie 2008 doar a fost luată la evidenţă în vederea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, cu includerea în lista militarilor-solicitanţi de spaţiu locativ sub nr. de ordine „35”.

Alte argumente invocate în recursul declarat de către Mancoş Marina nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept procedural, respectiv nu constituie temei pentru casare a deciziei recurate, şi urmează a fi respinse. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4), fără a examina temeinicia acestora.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei degajate de CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să dispună de puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (speţa Purcell contra Irlandei, hotărârea din 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor invocate în speţă sunt similare celor indicate în procesul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat deja în modul corespunzător. Astfel, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Mancoş Marina ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (1) şi (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 4 d i s p u n e: Recursul declarat de către Mancoş Marina se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi 5