3ra-1226/14 — Acordarea spațiului locativ

Dosarul nr. 3ra-1226/14 Instanţa de fond: Judecătoria Centru mun. Chişinău (jud: V. Orîndaş ) Instanţa de apel: Curtea de Apel Chişinău (jud: N. Vascan, I. Cotruţă, E. Clim)

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

ÎNCHEIERE Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, în componenţa: Preşedinte, judecător Svetlana Novac Judecători: Tatiana Vieru Oleg Sternioală examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Cernei Vitalie împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a lui Cernei Vitalie împotriva Ministerul Apărării al RM privind asigurarea cu spaţiu locativ, c o n s t a t ă : La data de 17 decembrie 2012, Cernei Vitalie a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM privind asigurarea cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că începînd cu 24 aprilie 1998 își îndeplinește serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova și la moment deţine funcţia de plutonier adjutat în Brigada 2 – Infanterie Motorizată. A mai indicat că în baza raportului depus la 14 decembrie 1998 a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi, în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr.72/388 din 27 noiembrie 2012, eliberat de Direcţia Cazare, Construcţii şi Evidenţă al Departamentului Dotări al Ministerului Apărării al RM. Susţine reclamantul că în perioada respectivă beneficia de dreptul prevăzut în art.9 din Legea nr.970 din 17.03.1992, cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, ce era în vigoare la numirea în funcţie şi luarea la evidenţă.

Respectiv, a indicat reclamantul că are dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de trei ani de la data semnării contractului. La fel a indicat reclamantul în cererea de chemare în judecată că familia sa este compusă din patru membri. Menționează că, contrar normei de drept material enunțate, nu este asigurat cu locuință în mun. Chişinău şi nici în altă localitate. Pîrîtul îi recunoaște dreptul la spaţiu locativ, dar pînă în prezent nu l-a asigurat. A mai indicat reclamantul că, a adresat la data de 16 noiembrie 2012 o cerere prealabilă, care nu a fost soluționată pozitiv, cu promisiuni de soluţionare în viitor. A menţionat reclamantul că conform art.21, alin.(3) al Legea nr.162 din 22.07.2005, cu privire la statutul militarilor, abrogată prin Legea nr.90, publicată în Monitorul Oficial la 18.12.2009, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă.

Pentru 1 fiecare militar în funcţie neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta a fost un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege. Indică reclamantul că, militarii, care la momentul abrogării art.21, alin. (3) din Legea menţionată, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept în termen de trei ani de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării, asigurarea cu locuinţă. Reclamantul menţionează că nu a fost decăzut din dreptul la acordarea spaţiului locativ odată cu adoptarea legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr.90-XVIII din 04 decembrie 2009 (în vigoare de la 18 decembrie 2009), deoarece dreptul pretins la acordarea spaţiului locativ a apărut anterior intrării în vigoare legii sus-indicate, iar modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior.

Totodată, invocă că conform certificatului nr.351 din 12.12.2012 la data de 28.11.2012 vechimea în efectuarea serviciului militar constituia 16 ani, o lună şi 20 zile. Mai mult ca atît, susţine reclamantul că dreptul prevăzut de art. 21, alin. (3) din Legea nr. 162 din 22.07.2005, cu privire la statutul militarilor în vigoare la momentul apariţiei dreptului la asigurare cu spaţiu locativ, constituie o revendicare de natura certă, fiind stabilită suficient pentru a putea fi executată, iar respingerea acţiunii ar constitui o ingerință în dreptul reclamantului la asigurarea cu spaţiu locativ, garantat prin lege şi ar constitui neonorarea obligaţiilor de către stat. Prin hotărîrea din 14 februarie 2014 a judecătoriei Centru mun.

Chişinău, acţiunea a fost respinsă. Prin decizia din 28 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, apelul declarat de către Cernei Vitalie a fost respins cu menţinerea hotărîrii primei instanțe. La data de 30 iulie 2014, Cernei Vitalie a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, prin care a solicitat casarea acestora, cu pronunţarea unei noi hotărări de admitere a acţiunii. În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că nu este de acord cu hotărîrile instanţelor judecătoreşti inferioare pe care le consideră neîntemeiate şi pasibile de a fi casate, pe motiv că circumstanţele cauzei au fost constatate, însă prima instanţă a aplicat eronat normele de drept material.

La data de 01.09.2014 intimatul a depus referinţă pe marginea recursului înaintat de către Cernei Vitalie, solicitînd recunoașterea inadmisibilității recursului. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. 2 În conformitate cu prevederile art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat de Cernei Vitalie, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs nu pot constitui temei de admitere a acesteia, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor. În speţă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că, conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Astfel, din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, iar în esenţa lor argumentele recursului care sunt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Cernei Vitalie ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Cernei Vitalie împotriva deciziei din data de 28 mai 2014 a Curţii de Apel Chişinău, Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Judecătorul Svetlana Novac Judecătorii: Tatiana Vieru Oleg Sternioală 3