3ra-468/14 — Contestarea actului administrativ

La 17 decembrie 2012, Grama Mariana a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM privind obligarea Ministerului Apărării de a aloca un apartament cu 3 camere sau de a elibera ordinul de asigurare cu spaţiu locativ cu alocarea mijloacelor financiare necesare pentru cumpărarea unui apartament cu 3 camere.

În motivarea acţiunii reclamanta a indicat, că începând cu 16 martie 1997 şi până în prezent, în bază de contract, îndeplineşte serviciul militar în Armata Naţională a Republicii Moldova. Necatînd la faptului că a fost luată la evidentă de către Ministerul Apărării pentru îmbunătățirea condițiilor de trai şi inclusă în lista militarilor ce urmau să fie asigurați cu spaţiu locativ încă de la data de 09 noiembrie 2009, Ministerul Apărării nu-şi onorează obligaţia de a asigura solicitantul cu spaţiu locativ, aceste obligații nefiind executate pînă în prezent, cu excepția asigurării cu spaţiu locativ de tip cămin, care nu poate fi considerat ca asigurare cu spaţiu locativ.

Mai indică reclamanta că la 22 iulie 2005, a fost abrogată Legea nr. 970 din 17.03.1992 cu privire la protecția socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetățenilor care trec pregătirea militară, iar prin Legea nr. 90 din 04.12.2009, a fost modificat art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor, iar unicul mecanism de asigurare a militarilor cu spaţiu locativ rămîne a fi prevăzut de Regulamentul privind modul de asigurare cu locuințe a militarilor Armatei Naţionale din sursele cu destinație specială ale Ministerului Apărării.

Astfel, consideră reclamanta că, asigurarea cu locuințe a militarilor în sensul art. 6 al Regulamentului menționat constă în procurarea pentru militari a apartamentelor în orice localitate a Republicii Moldova, reieşind din costul real de piaţă. Susţine că, omisiunile Ministerului Apărării de a o asigura cu spaţiu locativ, în pofida tuturor condiţiilor cerute de lege, privind vechimea în muncă şi încadrarea în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ încă în anul 2000, constituie o încălcare a dreptului de proprietate în sensul art. 1 Protocolul 1 adițional la CEDO şi obligatorie pentru RM în sensul art. 4 din Constituie.

Ulterior reclamanta a Grama Mariana a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitat obligarea Ministerului Apărării să o asigure cu toți membrii familiei cu locuință conform normelor legislaţiei în vigoare.

In susţinerea cererii de concretizare a cerinţelor, reclamanta a indicat că, Ministerul Apărării a recunoscut încă în anul 2000 că reclamanta necesită asigurarea cu spaţiu locativ, şi conform deciziei Comisiei Locative a Ministerului Apărării a fost luată la evidentă pentru îmbunătățirea condițiilor de trai şi inclusă în lista militarilor ce urmau să fie asigurați cu locuință încă din data de 09 noiembrie 2000.

Suplimentar, a menționat că, la 16 noiembrie 2012 a expediat în adresa Ministerului Apărării o cerere prin care a solicitat acordarea locuinţei, însă prin răspunsul cu nr. 70/1216, Ministerul Apărării a recunoscut dreptul reclamantei la asigurarea cu spaţiu locativ, însă a comunicat că nu dispune de acest spaţiu locativ pentru a fi alocat.

Solicită reclamanta obligarea Ministerului Apărării să o asigure pe d-ei şi membri familiei sale cu spaţiu locativ, conform normelor legislaţiei în vigoare.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2013, acţiunea înaintată de Grama Mariana a fost admisă. A fost obligat Ministerul Apărării să o asigure pe Grama Mariana cu toți membrii familiei sale cu spaţiu locativ potrivit legislaţiei în vigoare.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 26 noiembrie 2013 a fost admis apelul declarat de Ministerul Apărării al RM, casată hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2013 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei de apel, la 24 februarie 2014 Grama Mariana a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe.

În motivarea recursului a indicat că decizia instanței de apel este neîntemeiată deoarece instanța eronat a aplicat legislația și anume art. 21 a Legii cu privire la statutul militarilor, art.art. 32,37,42 Codul cu privire la locuințe și art. 33 a Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 405 din 25 noiembrie 1987.

La 25 martie 2014, intimatul Ministerul Apărării al RM a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 23.12.2013 (f.d. 79), cît şi faptul că la materialele dosarului lipseşte vreo dovadă privind recepţionarea acesteia de către recurentă, recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurenta și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune pe marginea legalității actului judecătoresc contestat, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența şi temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat.

Referitor la argumentele invocate în cererea de recurs depusă de Grama Mariana, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că aceste argumente al recurentei poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă.

Astfel, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Grama Mariana nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanței de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

Colegiul menționează că, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest sens, completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele menționate, Colegiul ajunge la concluzia că argumentele invocate în recursul declarat de Grama Mariana, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC şi drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție. d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de Grama Mariana. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele ședinței judecător Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă