3ra-383/14 — Obligarea asigurrăii cu spaţiu locativ

Judecătoria Centru, mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-383/14 Judecător: A. Catan Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Cernat A. Pahopol, A. Gavriliţa Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 19 martie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Şram Andrei, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Şram Andrei împotriva Ministerului Apărării al RM privind contestarea refuzului şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, CONSTATĂ : La data de 17 decembrie 2012 reclamantul Şram Andrei a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM, solicitînd obligarea Ministerului Apărării să-1 asigure cu spaţiu locativ, apartament cu două odăi în garnizoana Chişinău conform raportului depus la 20.12.2005, precum şi încasarea taxei de stat şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată reclamantul a indicat că, din 05 iulie 2002 îndeplineşte serviciul militar prin contract în Armata Naţională, astfel la moment are o vechime în serviciul militar de peste 13 ani. La 20.12.2005 în baza cererii-raport a fost luat la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiul locativ. Dreptul la asigurarea cu spaţiul locativ a militarului şi membrilor familiei acestuia 1-a dobândit din momentul semnării contractului de satisfacere a serviciului militar în baza art. 9 din Legea nr. 970 din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară. Potrivit prevederilor acestei legi, structura militară era obligată să-i acorde spaţiu locativ, ca ofiţer, în termen de un an de la semnarea contractului.

Pînă în prezent pârâtul nu şi-a executat obligaţia. La 30.09.2005 prevederile legii sus- enunţate au fost abrogate, iar dreptul la asigurarea cu spaţiul locativ i-a fost menţinut în baza Legii cu privire la statutul militarilor nr.l62-XVI din 22.07.2005. Deoarece pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiul locativ, conducîndu-se de prevederile art. 6 din Codul civil, potrivit căruia legea civilă nu are caracter retroactiv, aceasta nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice apărute anterior, la 19 noiembrie 2012 a înaintat pîrîtului o cerere 1 prealabilă prin care a solicitat să-şi execute obligaţiile şi să-1 asigure cu spaţiu locativ din contul structurii militare.

Prin răspunsul Ministerului Apărării nr. 70/1477 din 13.12.2012 cererea i-a fost respinsă, invocându-se lipsa spaţiului locativ, motiv ce 1-a determinat să se adreseze judecăţii. Astfel, consideră că pîrîtul are obligaţia să îl asigure cu spaţiul locativ în baza Legii nr. 970 din 17.03.1992. La moment deşi s-a stabilit că necesită îmbunătăţirea condiţiilor de trai, este căsătorit şi are un copil minor la întreţinere, iar conform Codului cu privire la locuinţe are dreptul la apartament cu două odăi. Pîrîtul refuză să emită un act administrativ prin care să-1 asigure cu spaţiu locativ necesar, astfel că, obiect al acţiunii în contencios administrativ poate fi acţiunea de obligare a autorităţii publice să emită actul administrativ, ori să înlăture încălcările pe care le- a comis, respectiv înlăturarea încălcării dreptului la asigurarea cu spaţiu locativ.

Reieşind din cele menţionate, consideră că pârâtul urmează a fi obligat să-1 asigure cu spaţiu locativ, apartament cu două odăi, în garnizoana Chişinău, conform raportului depus la 20.12.2005. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 iunie 2013 s-a respins acţiunea depusă de Şram Andrei către Ministerul Apărării al RM privind contestarea refuzului şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ ca fiind nefondată. Nefiind de acord cu hotărîrea pronunţată, la 25.06.2013, Şram Andrei, reprezentat de avocatul Carapunarlî Alexandru la data de 25 iunie 2013 a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 iunie 2013 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea depusă de Şram Andrei către Ministerul Apărării al RM să fie admisă integral.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 a fost respins apelul declarat de Şram Andrei. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. În motivarea deciziei, instanţa de apel a invocat prevederile art. 32 din Codul cu privire la locuinţe şi art. 16 alin. (2) din Legea cu privire la petiţionare nr. 190 din 19.07.1994, care reglementează aspecte ce ţin de evidenţa cetăţenilor, care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, la locul de muncă şi termenul de adresare în instanţa de contencios administrativ. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 29 ianuarie 2014, Şram Andrei a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014 şi a hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 18 iunie 2013, cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă integral. În argumentarea recursului, recurentul a invocat argumentele de fapt expuse şi în cererea de apel motivată, menţionînd de asemenea că instanţele au interpretat eronat legea. 2 Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. În viziunea recurentului, instanţele au examinat superficial litigiul. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat deŞram Andrei, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Şram Andrei ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Şram Andrei, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 14 ianuarie 2014, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Şram Andrei împotriva Ministerului Apărării al RM privind contestarea refuzului şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4