3ra-759/14 — Acordarea spaţiului locativ

Judecătoria sect. Centru Dosarul nr. 3ra-759/14 Mun. Chişinău Judecător: V. Orîndaş Curtea de Apel Chişinău Judecători: N. Vascan, E. Clim, Iu. Cotruţă Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători: Ion Druţă, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Strişca Ilie, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Strişca Ilie împotriva Ministerului Apărării privind acordarea spaţiului locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, CONSTATĂ : La 18 decembrie 2012 reclamantul Strişca Ilie s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării, solicitînd obligarea pîrîtului de a asigura angajatului Strişca Ilie şi familiei sale un apartament cu 2 odăi în Municipiul Chişinău.

În motivarea acţiunii, reclamantul Strişca Ilie a invocat că în conformitate cu art. 9 pct. 3 al Legii nr. 970 din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiei lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, beneficiază de spaţiu locativ. De asemenea, reclamantul a menţionat că la data de 10.02.2003 a depus un raport în baza căruia a fost inclus în lista solicitanţilor la asigurare cu spaţiu locativ şi că în pofida faptului că din momentul angajării sale au trecut deja mai mult de 18 ani, Ministerul Apărării nu şi-a onorat obligaţia instituită prin lege de a-i acorda spaţiu locativ, iar în prezent are 2 copii minori, locuiesc într-o odaie în cămin cu suprafaţa de 13 metri pătraţi, iar la moment nu are posibilitate de a închiria altă locuinţă mai spaţioasă sau să procure un apartament din sursele financiare disponibile, după 18 ani şi 7 luni de serviciu militar neîntrerupt.

Reclamantul Strişca Ilie a mai indicat că la data de 27 noiembrie 2012, ca răspuns la cererea prealabilă, Departamentul Dotări al Ministerului Apărării a menţionat că este inclus în lista generală a solicitanţilor Armatei Naţionale ce necesită asigurare cu spaţiu locativ, apartament cu 2 odăi, conform raportului depus la 12.03.2003 şi că Ministerul Apărării acceptă asigurarea cu spaţiu locativ, iar 1 actualmente se întreprind măsurile necesare pentru căutarea posibilităţilor si implementarea mecanismului legal în vederea asigurării cu spaţiu locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale.

Reclamantul a specificat că nu este de acord cu acest răspuns, mai ales că Legea nr.970 din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiei lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, prevede dreptul ofiţerilor de a fi asiguraţi cu spaţiu locativ în termen de un an din momentul semnării contractului şi consideră nefondat motivul precum că Legea nr.970 din 17.03.1992 este abrogată în partea ce ţine de obligaţia asigurării cu spaţiu locativ şi că la momentul încheierii contractului de satisfacere a serviciului militar, legea indicată era în vigoare.

În continuarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Strişca Ilie a menţionat că nu consideră relevant argumentul precum că mai există 1100 de militari care au depus asemenea raporturi şi că Legea nr.970 în art.9 p.3 prevede „obligaţia statului de a repartiza necondiţionat spaţiu locativ din fondul de cazarmă” şi mai mult, consideră că nu s-a concretizat măsurile ce se întreprind pentru căutarea posibilităţilor în vederea asigurării cu spaţiu locativ şi în ce termen va fi satisfăcută cererea. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013, a fost admisă acţiunea reclamantului Strişca Ilie şi a fost obligat Ministerul Apărării al Republicii Moldova să-i acorde reclamantului Strişcă Ilie spaţiu locativ, şi anume un apartament cu 2 odăi în municipiul Chişinău.

Pentru a hotărî astfel instanţa a constatat că, reclamantul nu a fost decăzut din dreptul la acordarea spaţiului locativ, odată cu adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009 (în vigoare de la 18 decembrie 2009), deoarece dreptul pretins la acordarea spaţiului locativ a apărut anterior întrării în vigoare a Legii menţionate, iar modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior. Împotriva hotărîrii nominalizate, la data de 26 noiembrie 2013, a declarat apel reprezentantul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii primei instanţe şi emiterea unei hotărâri noi, prin care să fie respinsă integral acţiunea înaintată de către reclamantul Strişca Ilie.

La 12 martie 2014 Curtea de Apel Chişinău a admis apelul declarat de către reprezentantul Ministerului Apărării, astfel casînd hotărîrea Judecătorie sect. Centru, mun. Chişinău din 15 noiembrie 2013 prin care Ministerul Apărării a fost obligat să-i acorde lui Strişca Ilie un apartament cu două odăi în mun. Chişinău. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Chişinău a indicat că instanţa de fond nu a dat o interpretare justă a normei de drept, iar hotărîrea adoptată este apreciată ca neîntemeiată, deoarece art.21 alin.(l) şi (3) Legea nr. 162-XVI cu privire la statutul militarilor în redacţia din 22 iulie 2005, prevedea că militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri.

Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea 2 îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, însă prevederile art.21 din Legea nr. 162 cu privire la statutul militarilor, privind asigurarea militarilor cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, precum şi alocarea unei compensaţii băneşti în schimbul spaţiului locativ, au fost excluse prin Legea nr. 90-XVIII din 04.12.2009, în vigoare din 18.12.2009. Astfel, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată de către reclamant, Ministerul Apărării prin lege nu mai este obligat să-l asigure cu spaţiu locativ şi respectiv asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale.

La 12.05.2014 Strişca Ilie a declarat recurs împotriva instanţenţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014 cu menţinerea hotărîrii Judecătoriei sect. Centru, mun. Chişinău din 15.11.2013 La 30.05.2014 Ministerul Apărării a depus referinţă prin care solicită declararea recursului depus de către Strişcă Ilie ca fiind inadmisibil şi menţinerea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12.03.2013 ca fiind legală şi întemeiată.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi susţine că, reprezentantul Ministerului Apărării a indicat că instanţa de fond nu a dat o interpretare justă a normei de drept, iar hotărîrea nominalizată este apreciată ca neîntemeiată şi pasibilă casării, deoarece art.21 alin.(l) şi (3) Legea nr. 162-XVI cu privire la statutul militarilor în redacţia din 22 iulie 2005, prevedea că militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri.

Militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, însă prevederile art.21 din Legea nr. 162 cu privire la statutul militarilor, privind asigurarea militarilor cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, precum şi alocarea unei compensaţii băneşti în schimbul spaţiului locativ, au fost excluse prin Legea nr. 90-XVIII din 04.12.2009, în vigoare din 18.12.2009. Astfel, la momentul depunerii cererii de chemare în judecată, Ministerul Apărării prin lege nu mai este obligat să-1 asigure cu spaţiu locativ şi respectiv asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

3 În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei. Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) a aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Strişca Ilie asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Strişca Ilie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Strişca Ilie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 martie 2014, în pricina civilă intentată la 4 cererea de chemare în judecată a lui Strişca Ilie împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind acordarea spaţiului locativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Iuliana Oprea 5