3ra-438/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: Şt. Niţă dosarul nr.3ra-438/15 instanţa de apel: N. Traciuc B. Bîrca, E. Fistican ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul - Valeriu Doagă Judecătorii - Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Angelei Prihodcenco, avocatul Valeriu Pelin, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Prihodcenco Angela împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 c o n s t a t ă La data de 17 decembrie 2012 Prihodcenco Angela a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a menţionat că, din anul 1994 până în prezent satisface serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale a Republicii Moldova. Susţine că, unul din drepturile militarilor şi membrilor familiilor lor, conform art. 9 alin. (3) din Legea cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, îl reprezintă dreptul la asigurarea 1 cu spaţiu locativ din contul instituţiilor militare. Specifică că, la data de 10 decembrie 2001 a depus raport la Ministerul Apărării solicitînd acordarea cu spaţiu locativ conform normelor stabilite - apartament cu două odăi din contul Ministerul Apărării. În temeiul raportului depus, dînsa a fost inclusă în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ în Garnizoana Chişinău.

Afirmă că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, urmează să i se acorde spaţiu locativ, iar în cazul imposibilităţii acordării spaţiului locativ în natură se achită o compensaţie bănească echivalentă preţului spaţiului locativ. Susţine că, preţul mediu al unui apartament compus din 2 odăi situat în mun. Chişinău constituie suma de 40000 euro. Suplimentar a invocat că, a înaintat o petiţie Ministrului Apărării solicitînd asigurarea cu spaţiu locativ. Prin răspunsul nr. 70/1457 din 12.12.2012, dînsa a fost informată despre faptul că, legislaţia la care a făcut referire a fost abrogată, iar Ministerul Apărării este în imposibilitatea de a o asigura cu spaţiu locativ. Prihodcenco Angela solicită recunoaşterea refuzului Ministerului Apărării privind imposibilitatea de a o asigura cu spaţiu locativ ca neîntemeiat şi obligarea pîrîtului de a-i achita compensaţie bănească în sumă de 40000 euro care constituie preţul mediu al unui apartament cu 2 odăi situat în mun.

Chişinău. La data de 20 octombrie 2013 Prihodcenco Angela a depus cerere de concretizare a cerinţelor, solicitînd în schimbul compensaţiei băneşti, obligarea Ministerului Apărării să o asigure cu spaţiu locativ - apartament cu 1 odaie în municipiul Chişinău. Prin hotărârea judecătoriei Centru mun. Chişinău din 17 aprilie 2014 s-a respins acţiunea ca neîntemeiată. Instanţa a stabilit că, dreptul la asigurare cu spaţiu locativ recunoscut Angelei Prihodcenco nu a fost încălcat, dînsa beneficiind în continuare de acesta în conformitate cu ordinea stabilită de lista generală a solicitanţilor cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău, potrivit condiţiilor generale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Prihodcenco Angela şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe.

La data de 11 februarie 2015 reprezentantul Angelei Prihodcenoco, avocatul Valeriu Pelin a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că, hotărîrile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate şi pasibile casării or, Prihodcenco Angela s-a adresat către Ministerul Apărării cu cererea de acordare a spaţiului locativ în momentul cînd legislaţia în vigoare obliga Ministerul Apărării să acorde asemenea înlesniri militarului şi membrilor familiei acestuia. Susţine că, Ministerul Apărării recunoaşte dreptul acesteia la spaţiu locativ, însă invocă faptul că nu dispune de spaţii locative şi întreprinde toate măsurile pentru soluţionarea acestor chestiuni.

2 Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanţă din oficiu şi în toate cazurile. În conformitate cu art.433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4); b) recursul este declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, recursul declarat nu se încadrează în temeiurile prevăzute la normele de drept citate. 3 Argumentele invocate în recurs precum că, hotărîrile instanţelor inferioare sunt neîntemeiate reprezintă afirmaţii cu caracter declarativ care nu pot constitui obiect al recursului ca cale de atac de drept. Completul menţionează că, recurenta beneficiază în continuare de dreptul pretins, iar confirmarea de către intimat a dreptului de asigurare cu spaţiu locativ constituie prin sine o satisfacţie echitabilă. Astfel, instanţa de recurs notează că, recurenta nu a invocat niciun argument în vederea ilegalităţii deciziei instanţei de apel.

În acest sens, completul reaminteşte prin prisma jurisprudenţei CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conţinutul cererii de recurs nu rezultă existenţa unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul, că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Angelei Prihodcenco, avocatul Valeriu Pelin ca inadmisibil. În conformitate cu art. 432, art. 433, art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de reprezentantul Angelei Prihodcenco, avocatul Valeriu Pelin se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat 4