3ra-334/15 — Privind asigurarea cu spaţiu locativ

Dosarul nr. 3ra-334/15 Instanţa de fond: Judecătoria Centru – Şt. Niţă Instanţa de apel: CA Chişinău - M. Ciugureanu, B. Bîrcă, S. Arnăut ÎNCHEIERE 01 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul: Svetlana Filincova, Judecători: Dumitru Mardari, Maria Ghervas, examinînd chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului, declarat de către Eugen Ticuş în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugen Ticuş împotriva Ministerului Apărării privind asigurarea cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014, prin care s-a respins cererea de apel declarată de Eugen Ticuş, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 aprilie 2014, CONSTATĂ : La 17 decembrie 2012 Eugen Ticuş a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării privind asigurarea cu spaţiu locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că începînd cu anul 1996 îşi exercită serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării, la moment deţine funcţia de plutonier adjunct în brigada 2 – Infanterie Motorizată. În baza raportului depus la 31 ianuarie 1997 a fost inclus în lista generală a militarilor, ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ – apartament cu o odaie în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr. 72/481 din 29 noiembrie 2012, eliberat de Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă al Departamentului Dotări al Ministerului Apărării.

Eugen Ticuş a menţionat că a înaintat raportul pentru asigurarea cu spaţiu locativ în baza art. 9 al Legii nr. 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor famiilor lor, cetăţenilor care trec pregătirea 1 militară, în vigoare la momentul semnării contractului privind executarea serviciului militar. Astfel avea dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de 3 (trei) ani de la data semnării contractului, dar contrar normelor de drept menţionate, nu este asigurat cu locuinţă în mun. Chişinău şi nici în alte localităţi. Reclamantul a invocat că deşi Ministerul Apărării recunoaşte dreptul lui la spaţiu locativ, pînă la momentul actual nu l-a asigurat cu acest spaţiu, continuînd să încalce dreptul lui la acordarea spaţiului locativ.

Eugen Ticuş consideră că conform art. 21 alin. (3) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, abrogat prin Legea nr. 90 din 18 decembrie 2009, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă. Pentru fiecare militar în funcţie, neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, acesta este un drept obţinut şi care nu poate fi anulat prin abrogare de lege. Prin urmare, militarii, care la momentul abrogării art. 21 alin. (3) al Legii menţionate, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sînt în drept în termen de 3 (trei) ani potrivit art. 267 Cod Civil, de la data abrogării legii, să ceară de la Ministerul Apărării asigurarea cu locuinţă. Reclamantul a solicitat de a recunoaşte ca ilegale inacţiunile Ministerului Apărării, de a obliga Ministerul Apărării să îl asigure cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu o odaie în mun.

Chişinău conform rîndului stabilit cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 aprilie 2014 s-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Eugen Ticuş. În motivarea hotărîrii instanţa de fond a reţinut că dreptul lui Eugen Ticuş la asigurarea cu spaţiu locativ nu a fost vătămat de către Ministerul Apărării, or conform art. 21 alin. (1) al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 militarii se asigură cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste asigurări. Această normă a suferit modificări prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009, fiind exclusă obligaţia Ministerului Apărării de a asigura cu spaţiu locativ militarii, care activează în bază de contract.

Modificările operate nu au efect retroactiv şi nu afectează dreptul lui Eugen Ticuş, care are un drept obţinut în baza normelor legale în vigoare la data luării la evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor locative. Instanţa de fond a menţionat că Eugen Ticuş este inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ, deacea admiterea pretenţiilor aşa cum au fost formulate în acţiune ar însemna asigurarea lui Eugen Ticuş cu spaţiu locativ în mod prioritar, fără rind, fapt care contravine art. 41 Codul cu privire la locuinţe şi care ar încălca în mod flagrant dreptul la spaţiu locativ al militarilor, care se află în rînd înaintea reclamantului (f.d. 51, 53 - 54). La 23 mai 2014 Eugen Ticuş a înaintat cerere de apel, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 aprilie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea înaintată să fie admisă integral (f.d. 56 - 58). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 s-a respins apelul declarat de Eugen Ticuş, s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 aprilie 2014. În motivarea deciziei instanţa de apel a reţinut faptul că instanţa de fond a dat o interpretare justă normelor materiale ce guvernează obiectul litigiului, 2 a elucidat pe deplin probele administrate. Ministerul Apărării nu a întreprins careva acţiuni, care ar fi lezat dreptul lui Eugen Ticuş la asigurarea acestuia cu spaţiu locativ sau ar fi încălcat alte drepturi personale recunoscute prin lege.

Prin urmare, Eugen Ticuş este inclus la locul de muncă în lista solicitanţilor, care necesită acordarea spaţiului locativ, apartament cu o odaie, garnizoana Chişinău, în baza raportului iniţial depus la 31 ianuarie 1997 şi nu poate beneficia de acordarea spaţiului locativ cu prioritate (f.d. 73 - 77). La 26 ianuarie 2015 Eugen Ticuş a înaintat cerere de recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 şi hotărîrii Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 aprilie 2014, solicitînd casarea acestora, cu emiterea unei noi hotărîri, prin care acţiunea să fie admisă (f.d. 80 - 82). În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că instanţa de apel şi instanţa de fond la judecarea litigiului au interpretat în mod eronat legea.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că decizia Curţii de Apel Chişinău a fost pronunţată la 12 noiembrie 2014 şi a fost expediată părţilor prin intermediul oficiului poştal la 17 noiembrie 2014. Cererea de recurs a fost depusă la 26 ianuarie 2015. Luînd în consideraţie că la materialele cauzei lipseşte dovada recepţionării deciziei, se consideră că cererea de recurs este depusă în termen. Verificînd materialele dosarului prin prisma temeiurilor invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Eugen Ticuş nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, care să justifice afirmaţia de ilegalitate a deciziei instanţei de apel.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Analizînd actele cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că Eugen Ticuş a invocat interpretarea în mod eronat a legii de către instanţa de apel şi instanţa de fond. În speţă, Colegiul menţionează că recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a acestora, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurenţii şi respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Dispoziţiile art. 432 alin. (2), (3) CPC au caracter de concretizare a motivului de recurs, determinînd cazurile concrete în prezenţa cărora se consideră că normele de 3 drept material şi procedural au fost încălcate sau eronat aplicate, astfel că recursul exercitat conform secţiunii a 2-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Alin. (4) al aceluiaş articol stipulează că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, în conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Totodată, călăuzindu-se de art. 440 CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a constatat existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 CPC al RM şi anume la lit. a), care expres prevede că cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. În legătură cu cele constatate, examinînd argumentele cererilor de recurs prin prisma normelor legale ce reglementează relaţiile dintre părţi, ţinînd cont de actele anexate la dosar, se constată că recursul înaintat de Eugen Ticuş împotriva deciziei instanţei de apel nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC al RM.

În conformitate cu art. 270, 433 lit. a), 440 CPC completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Eugen Ticuş, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 12 noiembrie 2014 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Eugen Ticuş împotriva Ministerului Apărării privind asigurarea cu spaţiu locativ. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Maria Ghervas 4