3ra-499/14 — Obligarea asigurării cu spaţiu locativ

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr.3ra-499/14 instanţa de apel: B. Bîrcă, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 30 aprilie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preș edintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Petru Gîrlea, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Petru Gîrlea împotriva Ministerului Apărării cu privire la recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 29 mai 2013 şi emisă o nouă hotărâre de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La 14 decembrie 2012, Petru Gîrlea a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că începând cu 04 decembrie 2000, satisface serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării, la moment deţinând funcţia de conducător auto adjutant. Menţionează că în baza raportului depus la 30 iunie 2005, el a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi, în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr. 72/604 din 13 decembrie 2012, eliberat de către Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă al Departamentului Dotări al Ministerului Apărării.

Susţine că conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, care era în vigoare la momentul încheierii contractului de satisfacere a serviciului militar, militarul care satisface serviciul militar are dreptul de a primi, de la Ministerul Apărării, spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciul militar şi până la expirarea termenului de serviciu conform contractului încheiat. În acest caz, ofiţerii se asigură cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciu militar neîntrerupt.

Afirmă că familia sa este compusă din soţia Tatiana Gîrlea şi fiul Alexandru Gîrlea. Invocă că conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor (în vigoare pînă la 18 decembrie 2009), militarii prin contract, împreună cu membrii familiei lor, sunt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, iar conform art. 11 din Legea menţionată, militarii cu o vechime de serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spaţiu locativ, cu dreptul la privatizarea acestuia, în conformitate cu normele şi legislaţia în vigoare. Contrar normei de drept menţionate, el nu este asigurat cu locuinţă în mun.

Chişinău şi nici în altă localitate, fapt confirmat prin informaţia eliberată de către ÎS „Cadastru” la 13 decembrie 2012. Mai invocă că actualmente, deşi, pârâtul recunoaşte dreptul său la spaţiu locativ, el pînă la moment nu este asigurat cu spaţiu locativ, astfel, pârâtul continuă să încalce dreptul său la asigurarea cu spaţiu locativ Menţionează că nu poate fi reţinut ca motiv de respingerea a cererii faptul că art. 21 alin. (3) din Legea cu privire la statutul militarilor, în temeiul căruia pretenţiile au fost întemeiate, a fost abrogat, deoarece dreptul său la asigurarea cu spaţiu locativ a apărut pînă la abrogarea Legii menţionate. Afirmă că cererea prealabilă din 16 noiembrie 2012 a rămas nesoluţionată, pârâtul făcând doar promisiuni de soluţionare a litigiului în viitor.

Prin urmare, solicită recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor pârâtului, obligarea pârâtului să-l asigure cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiul locativ sub formă de apartament cu două odăi în mun. Chişinău conform rândului stabilit, cu dreptul de privatizare ulterioară la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar şi încasarea din contul pârâtului a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 2000 lei. Ulterior, Petru Gîrlea a depus o cerere de concretizare a cerinţelor, solicitând recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor pârâtului şi obligarea acestuia de a-l asigura cu spaţiu locativ şi de a-i repartiza spaţiu locativ sub formă de apartament cu două odăi în mun.

Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 mai 2013 acţiunea a fost admisă şi a fost obligat Ministerul Apărării să-l asigure pe Petru Gîrlea cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu două odăi în mun. Chişinău conform rândului stabilit. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 03 decembrie 2013 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată. La 28 februarie 2014, în termenul prevăzut de lege, Petru Gîrlea a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinere hotărârii primei instanţe.

Recurentul Petru Gîrlea, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este ilegală. Menţionează că instanţa de apel a concluzionat că la momentul depunerii cererii de chemare în judecată (14.12.2012), el nu mai beneficia de dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ în regim de prioritate, asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmând a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32 şi 37 din Codul cu privire la locuinţe şi ale Regulamentului cu privire la modul de acordare a încăperilor de locuit în Republica Moldova, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 405 din 25 noiembrie 1987. Consideră că concluzia menţionată este una eronată, fiind consecinţa interpretării eronate a normelor legale şi, anume, a art. 6 din Codul civil.

Susţine că nu poate fi reţinută ca temei de respingere a acţiunii concluzia instanţei de apel precum că art. 21 alin. (3) din Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor a fost abrogat la 18 decembrie 2009, deoarece dreptul său de a fi asigurat cu spaţiu locativ a fost obţinut pînă la abrogarea legii. Astfel, dreptul obţinut de către el nu poate fi anulat prin abrogare de lege, deoarece modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărute anterior.

De asemenea, nu poate fi reţinută nici concluzia instanţei de apel precum că asigurarea militarilor cu spaţiu locativ urmează a fi efectuată în condiţii generale, conform prevederilor art. art. 32 şi 37 din Codul cu privire la locuinţe, deoarece el este subiect de drept cu statut special şi modalitatea de asigurare a acestuia cu spaţiu locativ este reglementată prin Legea nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor în redacţia de pînă la 18 decembrie 2009, adică în redacţia în vigoare la momentul obţinerii dreptului la spaţiu locativ. Prin referinţa depusă la 03 aprilie 2014 Ministerul Apărării a solicitat declararea recursului ca inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Petru Gîrlea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Petru Gîrlea ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Petru Gîrlea se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi