3ra-1615/14 — Contestarea actului administrativ şi obligarea asigurăării cu spaţiu locativ

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 3ra-1615/14 instanţa de apel: N. budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 24 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî, Ion Corolevschi examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Valeriu Polercă, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Valeriu Polercă împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014, prin care a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării, casată hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 14 aprilie 2014 şi emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acţiunii, c o n s t a t ă: La 30 ianuarie 2013, Valeriu Polercă a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că a satisfăcut serviciul militar în Forţele Armate mai mult de 25 ani, pînă la 01 aprilie 2004, cînd a trecut în rezervă. În prezent, el este pensionar militar, este văduv şi are la întreţinere trei copii. Menţionează că în timpul satisfacerii serviciului militar, la 07 august 1993, el a fost inclus în lista solicitanţilor, ce necesită asigurare cu spaţiu locativ – apartament cu 3 odăi. Susţine că conform art. 9 din Legea privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiei lor, care era în vigoare la acel moment, lui urma să-i fie acordat spaţiu locativ în termen de un an. Afirmă că ulterior, conform art. 21 alin. (5) din Legea cu privire la statutul militarilor, militarii care au satisfăcut serviciul militar 15 şi mai mulţi ani au dreptul la spaţiul locativ privat, acest drept fiind prevăzut şi în Legea cu privire la privatizarea fondului locativ.

La fel, conform legislaţiei în vigoare, în cazul în care nu este posibil de acordat spaţiu locativ în natură, atunci se achită o compensaţie bănească în mărimea costului comercial al spaţiului locativ. Invocă că costul mediu al unui apartament compus din 3 odăi în mun. Chişinău constituie 50000 Euro. Mai invocă că întru realizarea dreptului său, el s-a adresat către pârât cu o cerere prealabilă, prin care a solicitat acordarea spaţiului locativ sau în cazul în care nu este posibil, achitarea unei compensaţii băneşti în mărimea costului comercial al unui apartament compus din 3 odăi în sumă de 50000 Euro, însă pârâtul i-a refuzat. Prin urmare, solicită recunoaşterea ca fiind neîntemeiat refuzul pârâtului, obligarea pârâtului de a-i acorda compensaţia bănească în mărimea costului comercial al unui apartament compus din 3 odăi în sumă de 50000 Euro şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată.

Ulterior, Valeriu Polercă a depus o cerere de concretizare a pretenţiilor, solicitând recunoaşterea ca fiind neîntemeiat refuzul pârâtului, obligarea pârâtului de a-i acorda lui şi membrilor familiei sale un apartament compus din 3 odăi conform legislaţiei şi încasarea de la pârât a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 14 aprilie 2014 acţiunea a fost admisă, a fost declarat ilegal refuzul Ministerului Apărării privind asigurarea lui Valeriu Polercă cu spaţiu locativ şi a fost obligat Ministerul Apărării să acorde lui Valeriu Polercă şi membrilor familiei sale un apartament compus din 3 odăi, conform legislaţiei în vigoare. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014 a fost admis apelul declarat de către Ministerul Apărării, casată hotărârea primei instanţe şi emisă o nouă hotărâre, prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 06 noiembrie 2014, în termenul prevăzut de lege, Valeriu Polercă a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea hotărârii primei instanţe. Recurentul Valeriu Polercă, în motivarea recursului, a indicat că decizia instanţei de apel este neîntemeiată. Menţionează că însăşi intimatul a recunoscut în şedinţa de judecată faptul că el este înscris în lista generală a solicitanţilor, ce necesită asigurare cu spaţiu locativ – apartament cu 3 odăi, garnizoana Chişinău, în baza raportului depus în anul 1993, însă a invocat că solicitarea sa cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ urmează a fi examinată în conformitate cu prevederile art. 21 alin. alin. (1) şi (3) din Legea nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

Totodată, intimatul a invocat că art. art. 32, 37 şi 42 din Codul cu privire la locuinţe stabilesc modalitatea evidenţei la locul de muncă a cetăţenilor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de trai, ordinea de succesiune la acordarea încăperilor de locuit şi norma spaţiului locativ. Susţine că intimatul a mai invocat că este dispus să-l asigure cu spaţiu locativ, cu respectarea succesiunii şi a normelor stabilite în baza cererilor depuse de solicitanţi, odată cu alocarea surselor financiare necesare în acest scop, însă aceasta nu reprezintă o dovadă certă că el şi membrii familiei sale vor fi asiguraţi cu spaţiu locativ. Afirmă că el pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiu locativ după cum prevede legea, iar Ministerul Apărării nu a prezentat probe, care ar confirma lipsa surselor financiare pentru asigurarea militarilor cu spaţiu locativ.

Invocă că intimatul a explicat că el nu poate beneficia de acordarea spaţiului locativ cu prioritate, însă instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că soţia sa, la 19 august 2012, a decedat şi el a rămas văduv cu 3 copii minori la întreţinerea sa. În afară de aceasta, el a îndeplinit conştiincios toate obligaţiunile de serviciu în baza contractului privind satisfacerea serviciului militar, dar intimatul, la rîndul său, nu şi-a onorat obligaţiunile asumate faţă de el şi el este nevoit cu 3 copii să închirieze cînd un apartament, cînd altul, neavând un spaţiu locativ, la care el şi membrii familiei sale au dreptul conform legii.

Mai invocă că nu pot fi luate în considerare argumentele intimatului precum că prevederile actelor legislative, la care el se referă la moment, sunt abrogate şi nu este obligat să-l asigure cu spaţiu locativ, deoarece el s-a adresat către intimat cu cerere privind acordarea spaţiului locativ atunci, cînd actele legislative cu privire la asigurarea militarilor şi membrilor familiei lor cu spaţiu locativ erau în vigoare şi intimatul este obligat să-l asigure pe el şi pe membrii familiei sale cu spaţiu locativ. Menţionează că au fost ignorate prevederile art. 6 alin. (1) din Codul civil, care statuiază că legea civilă nu are caracter retroactiv. Ea nu modifică şi nici nu suprimă condiţiile de constituire a unei situaţii juridice constituite anterior, nici condiţiile de stingere a unei situaţii juridice stinse anterior.

Susţine că prin refuzul intimatului de a-i acorda lui şi membrilor familiei sale spaţiu locativ se încălcă flagrant dreptul său şi al membrilor familiei sale la spaţiu locativ garantat de art. 47 din Constituţia RM, precum şi legislaţia naţională şi, anume, art. 21 alin. alin. (1) şi (3) din Legea cu privire la statutul militarilor, Codul cu privire la locuinţe, Legea cu privire la privatizarea fondului locativ, etc. Prin referinţa din 01 decembrie 2014 Ministerul Apărării a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) prevede că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către Valeriu Polercă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat şi a apreciat corect probele prezentate şi a aplicat corect normele de drept material, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul lui Valeriu Polercă ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1) CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul lui Valeriu Polercă se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Iulia Sîrcu judecătorul Judecătorii Valentina Clevadî Ion Corolevschi