3ra-169/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: V. Orîndaş dosarul nr. 3ra-169/15 instanţa de apel: N. Budăi, I. Muruianu, N. Cernat ÎNCHEIERE 18 februarie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Anatolie Matcovschi împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014, prin care a fost respinsă cererea de apel depusă de către Anatolie Matcovschi şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 martie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă constată: La 17 decembrie 2012, Anatolie Matcovschi a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a invocat că începând cu 05 august 1984 până în 2002, a satisfăcut serviciul militar în bază de contract, iar statutul juridic de militar îi conferă dreptul de a se bucura de garanţiile sociale prevăzute în Legea cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetăţenilor ce trec pregătirea militară, care în art. 9 prevede expres că militarul care satisface serviciul militar prin contract are dreptul de a primi, din partea Ministerului Apărării, spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciu militar, până la expirarea termenului de serviciu conform contractului, astfel, în acest caz ofiţerii se asigură cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de 3 ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de 5 ani de serviciu militar neîntrerupt.

Susţine că încă la 20 octombrie 1994, a fost luat în evidenţă pentru îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi inclus în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ compus din trei odăi şi a obligaţiei Ministerului Apărării 1 de a asigura solicitantul cu spaţiu locativ, aceste obligaţii ne fiind executate până în prezent.

Afirmă că la 22 iulie 2005, a fost abrogată Legea RM cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetăţenilor ce trec pregătirea militară, modificat art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor, astfel, unicul mecanism de asigurare a militarilor cu spaţiul locativ rămâne a fi prevăzut în Regulamentul privind modul de asigurare cu locuinţe a militarilor Armatei Naţionale din sursele cu destinaţie specială ale Ministerului Apărării, iar art. 6 al Regulamentului prevede procurarea pentru militari a apartamentelor în orice localitate a RM, reieşind din costul real de piaţă, mijloacele financiare alocate în acest scop de către Ministerului Apărării al RM, nu vor depăşi 802560 lei pentru dreptul la un apartament cu 3 camere, iar beneficiarelor revenind obligaţia de a achita deferenţa de cost din costul mijloacelor proprii, pe când p.14 al Regulamentului prevede că beneficiarul va obţine dreptul de proprietate asupra locuinţei după 15 ani de vechime în muncă.

Remarcă că condiţia cu privire la stagiul de 15 ani de activitate în serviciul militar, este realizată prin faptul că l-a îndeplinit începând cu 05 august 1984 până în anul 2002. Consideră că omisiunea Ministerului Apărării al RM de a-l asigura cu spaţiu locativ constituie o încălcare flagrantă a dreptului de proprietate al său în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 al CEDO, or art. 1 al Protocolului nr. 1 prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale.

Menţionează că la 20 noiembrie 2012, a expediat Ministerului Apărării al RM cerere prealabilă prin care a solicitat alocarea unui apartament cu 3 odăi, iar la 10 decembrie 2012, a primit un răspuns cu nr. de ieşire 70/1193, prin care Ministerului Apărării al RM a recunoscut dreptul reclamantului la asigurarea cu spaţiu locativ, apartament cu 3 odăi, menţionând despre examinarea de perspectivă a cererii sale în conformitate cu succesiunea rândului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a problemei. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 166, 167, 277, 278 CPC, art. 8 alin. (1), 320 alin. (2) Cod civil, art. 8, 14, 16 alin. (2), 17 al Legii cu privire la contenciosul administrativ, art. 21 Legea cu privire la statutul militarilor şi p. 6 al Regulamentul privind modul de asigurare cu locuinţe a militarilor Armatei Naţionale din sursele cu destinaţie specială ale Ministerului Apărării.

Solicită admiterea cererii, obligarea Ministerului Apărării al RM de a-l asigura cu spaţiu locativ, un apartament cu 3 odăi sau de a elibera ordinul de asigurare cu spaţiu locativ cu alocarea mijloacelor financiare necesare pentru cumpărarea unui apartament cu 3 odăi în cuantum de 802560 lei pe numele său. La 11 februarie 2014, a depus cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat recunoaşterea ca fiind ilegale inacţiunile Ministerului Apărării al RM referitor la asigurarea cu spaţiu locativ şi încasarea de la Ministerul Apărării al RM în beneficiul său a sumei de 802560 lei, costul mediu de piaţă a unui apartament cu trei odăi, cu suprafaţa de 36 m.p., amplasat în mun. Chişinău.

La 24 martie 2014, a depus o nouă cerere de concretizare a pretenţiilor prin care a solicitat admiterea acesteia şi încasarea de la Ministerul Apărării în 2 beneficiul său a sumei de 802560 lei, costul mediu de piaţă a unui apartament cu trei odăi, cu suprafaţa de 36 m.p., amplasat în mun. Chişinău. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 aprilie 2014, a fost respinsă cererea de chemare în judecată în varianta concretizată din 24 martie 2014, depusă de către Anatolie Matcovschi. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 02 octombrie 2014, a fost respinsă cererea de apel depusă de către Anatolie Matcovschi şi menţinută hotărârea primei instanţe. La 16 decembrie 2014, Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti inferioare şi emiterea unei noi hotărâri cu privire la admiterea acţiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanţa de fond şi de apel eronat au interpretat prevederile legii, deoarece compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ se acordă la eliberarea din serviciul militar şi nu este condiţionată de consecutivitatea rândului, dar este condiţionată în timp doar de momentul eliberării din serviciu, astfel, este neîntemeiată concluzia instanţei de fond că compensaţia se acordă conform rândului. Susţine că Ministerul Apărării al RM nu a asigurat efectiv reclamantul cu locuinţă, iar lipsa spaţiului locativ nu poate servi o scuză pentru Ministerul Apărării al RM pentru a nu-şi executa obligaţiile sale. Consideră că deoarece Ministerul Apărării al RM nu are locuinţe ce-i pot fi repartizate, are dreptul de a primi de la Ministerul Apărării al RM suma de 802560 lei ceea ce constituie costul mediu de piaţă a unui apartament cu trei odăi, cu suprafaţa de 36 m.p., amplasat în mun.

Chişinău. Invocă că instanţa de fond şi de apel nu au luat în consideraţie prevederile art. 40 alin. (8) Codul cu privire la locuinţe, ce acordă reclamantului dreptul preferenţial la acordarea spaţiului locativ, or familia recurentului este compusă din patru persoane, iar fiica Inessa Matcovscaia este invalid din copilărie, fapt ce-i acord prioritate, însă respins de instanţa de fond şi de apel fără invocarea vreunui temei legal.

Afirmă că Ministerul Apărării dispune de resurse financiare necesare pentru acordarea compensaţiei recurentului şi consideră că este investit cu dreptul de alocare a mijloacelor financiare bugetare militarilor care au o vechime de cel puţin 15 ani în serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale, în scopul procurării spaţiului locativ, potrivit hotărârii Guvernului Nr. 870 din 14 iulie 2003. Menţionează că potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2013, nr. 249 din 02 noiembrie 2012, Ministerului Apărării i-au fost alocate resurse financiare în mărime de 330 mln. lei, dintre care cu destinaţia cheltuieli capitale în mărime de 14,97 mln. lei, iar potrivit Legii bugetului de stat pe anul 2014, nr. 339 din 23 decembrie 2013, Ministerului Apărării i-au fost alocate resurse financiare în mărime de 380 mln.

lei, dintre care cu destinaţia cheltuieli capitale în mărime de 16,711 mln. lei. 3 Consideră că Ministerul Apărării deţinea şi deţine resursele financiare necesare pentru a acorda compensaţia pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ. Mai relatează că deşi ne fiind asigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii nr. 970-XII din 17 martie 1992 şi modificării art. 21 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005, continuă să fie titularul dreptului de a fi asigurat cu locuinţă din contul Ministerului Apărării al RM, iar Ministerul este obligat să-l asigure cu spaţiu locativ, drepturi şi obligaţii care nu pot fi anulate prin abrogare sau modificare de lege, deoarece acest drept a fost obţinut în perioada de acţiune a legii.

Totodată, indică că o autoritate de stat nu poate invoca lipsa fondurilor şi a spaţiului locativ liber ca scuză pentru neexecutarea continuă pe parcurs de mai mult de 20 ani a dreptului reclamantului care este recunoscut de pârât, căci simpla recunoaştere de către pârât a obligaţiei sale, dar fără a întreprinde careva acţiuni pentru executarea acesteia, nu-l eliberează de executarea obligaţiei. Menţionează că Ministerul Apărării a recunoscut obligaţia de a asigura reclamantul cu spaţiu locativ, dar nici instanţa de fond şi nici instanţa de apel nu motivează temeiul legal de eliberare a pârâtului de executarea acestei obligaţii recunoscute de Ministerul Apărării al RM în cadrul examinării cauzei, iar odată ce obligaţia de a asigura reclamantul cu spaţiu locativ a fost recunoscută de intimat, acţiunea trebuia să fie admisă atât de instanţa de fond, cât şi de instanţa de apel.

Prin referinţa din 28 ianuarie 2015, Ministerul Apărării al RM a solicitat de a considera inadmisibil recursul declarat de Anatolie Matcovschi. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei integrale a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului, la 15 octombrie 2014, fapt confirmat prin scrisoarea de însoţire nr. 4282 (f. d. 96), iar recurentul susţine că i-a fost comunicată la 18 octombrie 2014. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul în termen, la 16 decembrie 2014. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

4 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie relevă că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca, asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Anatolie Matcovschi, reprezentat de avocatul Andrei Roşca se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 5