3ra-467/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă:A. Gafton dosarul nr. 3ra-467/15 instanţa de apel: M. Anton, I. Secrieru, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 08 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Vasilii Ojoga în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Vasilii Ojoga împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 prin care a fost respins apelul declarat de Vasilii Ojoga şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 27 iunie 2014, prin care a fost respinsă acţiunea lui Vasilii Ojoga constată: La 14 decembrie 2012, Vasilii Ojoga a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii a indicat că din anul 2002, satisface serviciul militar în Forţele Armate până în prezent. Susţine că la 17 septembrie 2008 a fost luat în rând pentru acordarea spaţiului locativ pentru dânsul şi membrii familiei sale şi anume a unui apartament cu 2 odăi. Menţionează că în conformitate cu legislaţia în vigoare, militarii care satisfac serviciul militar trebuie să fie asiguraţi cu spaţiu locativ, drept prevăzut în art. 21 alin. (1) şi (3) al Legii cu privire la statutul militarilor şi Codul locativ.

Afirmă că în vederea realizării dreptului său, s-a adresat cu o cerere prealabilă către pârât, solicitând acordarea spaţiului locativ, însă pârâtul a refuzat. Îşi întemeiază pretenţiile în baza dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (3) al Legii cu privire la statutul militarilor, Legea contenciosului administrativ, art. 166, 167, 206 alin. (1) CPC. Solicită recunoaşterea refuzului Ministerului Apărării al RM ca neîntemeiat, obligarea pârâtului de a-i acorda un apartament compus din 2 odăi, încasarea de la pârât a tuturor cheltuielilor de judecată. 1 Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 27 iunie 2014 a fost respinsă acţiunea lui Vasilii Ojoga. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 decembrie 2014 a fost respins apelul declarat de Vasilii Ojoga, cu menţinerea hotărârii primei instanţe.

La 10 februarie 2015, prin intermediul Oficiului poştal, Vasilii Ojoga a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii primei instanţe şi a deciziei recurate, cu emiterea unei noi decizii prin care să fie admisă integral acţiunea. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată, considerând-o neîntemeiată şi pasibilă de a fi casată. Susţine că Ministerul Apărării al RM recunoaşte dreptul lui şi a membrilor familiei acestuia la spaţiul locativ, însă cererea va fi examinată conform succesiunii rândului la stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare a acesteia.

Consideră că instanţa de fond nu a aplicat prevederile art. 32 al Codului cu privire la locuinţe care statuează că evidenţa cetăţenilor care au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit şi care lucrează la întreprinderi, în instituţii, organizaţii, ce au un fond de locuinţe şi construiesc locuinţe sau participă prin cote la construcţia de locuinţe, se ţine la locul de muncă, iar la dorinţa lor – şi la locul de trai. Invocă şi conţinutul art. 37 al Codului cu privire la locuinţe, care prevede că încăperile de locuit li se acordă cetăţenilor, care se află la evidenţă şi au nevoie de îmbunătăţirea condiţiilor de locuit, potrivit ordinii stabilite în liste, ţinându-se seama de data luării la evidenţă şi în dependenţă de mărimea spaţiului locativ, dat în exploatare şi eliberat în centrul populat respectiv.

Ordinea de succesiune se stabileşte: pentru cetăţenii, luaţi la evidenţă la locul de trai, - de către comitetul executiv al Sovietului respectiv raional, orăşenesc, raional din oraş, de orăşel, sătesc de deputaţi ai norodului; pentru cetăţenii, luaţi la evidenţă la locul de muncă, - de către administraţie împreună cu comitetul sindical al întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, cu excepţia cazurilor, prevăzute de legislaţie. Cetăţenii, care au dreptul de întâietate şi cei cu prioritate la obţinerea încăperilor de locuit, sunt incluşi în liste aparte. Menţionează că pârâtul prin răspunsul la cererea prealabilă, i-a refuzat acordarea spaţiului locative, fiindu-i comunicat că-i recunoaşte dreptul la asigurarea cu spaţiul locativ, însă cererea va fi propusă spre examinare în modul stabilit, odată cu stabilirea posibilităţilor reale de soluţionare.

Afirmă, că intimatul i-a mai comunicat şi faptul că Ministerul Apărării al RM nu dispune de locuinţe care ar putea fi acordate, dar întreprinde măsurile necesare pentru precăutarea posibilităţilor şi implementarea mecanismului legal, în vederea asigurării cu spaţiul locativ a militarilor prin contract şi rezerviştilor Armatei Naţionale. Remarcă că intimatul în argumentarea poziţiei sale a menţionat Hotărârea Guvernului cu privire la parteneriatul public-privat pentru construcţia de locuinţe şi obiective de menire social – culturale. Consideră că prin refuz, intimatul a încălcat prevederile art. 47 alin. (1) al Constituţiei care prevede că statul este obligat să ia măsuri pentru ca orice om să aibă un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea, lui şi familiei 2 lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare.

Consideră că nu pot fi luate în consideraţie argumentele intimatului precum că se referă la actele normative abrogate, deoarece s-a adresat către intimat cu cerere atunci când actele legislative cu privire la asigurarea militarilor şi a membrilor familiei lor cu spaţiu locativ, au fost în vigoare.

La fel, invocă dezacordul cu argumentele intimatului precum că contestarea răspunsului Ministerului Apărării al RM nu constituie obiect al acţiunii în contencios administrativ, deoarece art. 3 al Legii contenciosului administrativ expres prevede ca obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de: a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi; b) subdiviziunile autorităţilor publice; c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Relevă că prevederile art. 16 alin. (1) al Legii contenciosului administrativ stipulează că persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte, a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate. La 19 martie 2015, Ministerul Apărării al RM a depus referinţă la cererea de recurs a lui Vasilii Ojoga, solicitând respingerea acesteia. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Din materialele cauzei rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată în adresa părţilor, inclusiv a recurentului la 23 decembrie 2014, fapt confirmat prin copia scrisorii de însoţire anexată (f. d. 88), însă careva date despre recepţionarea acestea de către recurent la materialele dosarului lipsesc. Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 10 februarie 2015, în termen. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

3 Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Vasilii Ojoga nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Vasilii Ojoga, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Vasilii Ojoga ca inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de Vasilii Ojoga se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Ala Cobăneanu Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Valentina Clevadî 4