3ra-1535/14 — Contestarea actului administrativ

dosarul nr.3ra-1535/14 prima instanţă: N. Mazur instanţa de apel: M. Ciugureanu, A. Arnăut, B. Bîrca ÎNCHEIERE 11 decembrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Corman Corneliu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Corman Corneliu împotriva Ministerului Apărării cu privire la recunoaşterea ca ilegal a refuzului la eliberarea dreptului la asigurare cu spaţiul locativ, obligarea Ministerului Apărării d a acorda spaţiu locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, prin care apelul declarat de Corman Corneliu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 26 iunie 2014, de respingere a acţiunii, c o n s t a t ă: La data de 17 decembrie 2012, Corman Corneliu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării al RM cu privire la recunoaşterea ca ilegal a refuzului la eliberarea dreptului la asigurare cu spaţiul locativ, obligarea Ministerului Apărării să asigure cu spaţiu locativ reclamantul.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, activează în rândurile Armatei Naţionale a RM din a. 1998. Statutul juridic de militar îi asigură dreptul de a se bucura de garanţiile sociale stipulate expres în Legea RM nr.970-XII din 17.03.1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, care prin prisma art.9 alin(3) prevede expres că: „Militarul care satisface serviciul militar prin contract are dreptul de a primi, din partea Ministerului Apărării, spaţiul locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciul militar şi pînă la expirarea termenului de serviciu conform contractului încheiat. În acest caz ofiţerii se asigură cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului, sergenţii în termen de trei ani, iar persoanele din efectivul de soldaţi în termen de cinci ani de serviciul militar neîntrerupt”.

Indică reclamantul că în profita faptului că a fost luat la evidentă pentru 1 îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi inclus în lista militarilor ce urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ încă din 26.10.1998 şi a obligaţiei Ministerului Apărării de a asigura solicitantul cu spaţiu locativ, aceste obligaţii rămân neexecutate până în prezent. Invocă reclamantul că de mai multe ori a solicitat acordarea spaţiului locativ în conformitate cu prevederile legale, însă de fiecare dată primea un răspuns evaziv, care în esenţă constituie un refuz. Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2012 reclamantul a solicitat pentru ultima dată acordarea spaţiului locativ, însă prin răspunsul nr.70/1263 din 10.12.2012 el a fost informat că în momentul de fată nu poate fi asigurat cu spaţiu locativ din motivul lipsei spaţiului locativ liber şi surselor financiare prevăzute în acest scop.

Consideră reclamantul că, refuzul Ministerului Apărării al RM de al asigura cu locuinţă, este ilegal şi solicită anularea refuzului Ministerului Apărării cuprins în răspunsul nr.70/1263 din 10.12.2012 şi obligarea Ministerului Apărării de a asigura cu spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale. Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2014 acţiunea reclamantului Corman Corneliu împotriva Ministerului Apărării cu privire la recunoaşterea ca ilegal a refuzului la eliberarea dreptului la asigurare cu spaţiul locativ, obligarea Ministerului Apărării să asigure cu spaţiu locativ reclamantul, a fost respinsă, ca neîntemeiată. La data de 27 iunie 2014, Corman Corneliu a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 26 iunie 2014, solicitând admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2014, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, apelul declarat de Corman Corneliu a fost respins şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 26 iunie 2014, de respingere a acţiunii. La 08 octombrie 2014, Corman Corneliu a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 01 octombrie 2014 şi hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 26 iunie 2014, cu emiterea unei hotărîri noi de admitere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul a invocat că la examinarea acţiunii, atât instanţa de fond cît şi instanţa de apel au dat dovadă de o atitudine subiectivă, limitându-i dreptul la locuinţă, prevăzută expres de spiritul legii. În opinia recurentului, respingerea cererii de recurs va crea o situaţie indizerabilă pentru securitatea actului juridic şi va atenta la siguranţa justiţiei. Examinînd cererea de recurs declarată de Corman Corneliu, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins ca inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). 2 În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii 3 sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel, s-a pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Corman Corneliu, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Corman Corneliu se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă 4