3ra-971/15 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă, A. Andronic dosarul nr. 3ra-971/15 instanţa de apel, A. Panov, N. Craiu, A. Minciuna ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Galina Stratulat examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Rotari Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Rotari Ivan împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de către Rotari Ivan şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014, c o n s t a t ă La 17 decembrie 2012 Rotari Ivan a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, îndeplineşte serviciul militar prin contract în cadrul Armatei Naţionale din anul 1992. Indică că, prin răspunsul nr. 70/1547 din 13 decembrie 2012, la cererea sa cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare, i s-a comunicat că Ministerul Apărării, din lipsa de spaţiu liber şi mijloace financiare este în imposibilitate de a satisface cerinţele înaintate, iar prin Legea nr. 90 din 04 decembrie 2009 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative au fost abrogate prevederile legale cu privire la obligativitatea Ministerului Apărării de a asigura militarii prin contract cu spaţiu locativ.

Consideră reclamantul răspunsul Ministerului Apărării ca neîntemeiat şi emis contrar prevederilor legale. Or, conform art. 9 alin. (3) al Legii privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, nr.970-XII din 17 martie 1992 şi art.34 al Codului cu privire la locuinţe, la 13.09.2007, în urma solicitării urma a fi inclus în lista pentru asigurarea cu spaţiu locativ şi asigurat cu spaţiu locativ în termen de trei ani de la data semnării contractului.

Ulterior, după abrogarea Legii privind protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară, prevederile legale privind asigurarea militarilor cu spaţiu locativ de către structura militară au fost prevăzute la art.21 alin.(3) al Legii cu privire la statutul militarilor, nr.l62-XVI din 22 iulie 2005. La data de 29 noiembrie 2013, Rotari Ivan a depus cerere de modificare a cerinţelor din acţiune, solicitînd recunoaşterea ilegalităţii inacţiunilor pîrîtului şi obligarea Ministerului Apărării să acorde reclamantului compensaţie bănească pentru procurarea spaţiului locativ, apartament cu 2 odăi, în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia în valoare de 240 000 lei.

Astfel a invocat, că a satisfăcut serviciul militar din anul 1980. În baza raportului depus la data de 13 septembrie 2007, reclamantul a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ - apartament cu două odăi, în garnizoana Mărculeşti, fapt confirmat prin răspunsul la cererea prealabilă. În conformitate cu pct. 3 art. 9 al Legii nr. 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec pregătirea militară (în vigoare la momentul încheierii contractului de satisfacere a serviciului militar), militarul care satisface serviciul militar prin contract are dreptul de a primi, din partea Ministerului Apărării, spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciul militar şi pînă la expirarea termenului de serviciu conform contractului încheiat.

La perioada satisfacerii serviciului militar Rotari Ivan se bucura de dreptul prevăzut la art. 9 al legii menţionate, ce era în vigoare la momentul semnării contractului privind satisfacerea serviciului militar şi prin urma;. avea dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ. Contrar normei de drept material enunţată, reclamantul nu a fost asigurat cu locuinţă în garnizoana Mărculeşti şi nici în altă localitate fapt confirmat prin informaţia eliberată de întreprinderea de Stat „Cadastru”. În anul 2004, reclamantul a fost trecut în rezerva Forţelor Armate a Republicii Moldova în grad de locotenent - colonel, avînd vechimea în serviciul militar de 20 de ani şi 10 luni calendaristice şi nefiind asigurat cu spaţiu locativ.

Susţine că nefiind asigurat cu spaţiu locativ la momentul trecerii în rezervă se bucură de dreptul la compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia. Actualmente, deşi pîrîtul recunoaşte dreptul reclamantului la spaţiu locativ, acesta pînă în prezent nu este asigurat cu spaţiu locativ, astfel pîrîtul continuă să încalce dreptul reclamantului la acordarea spaţiului locativ. Ultima cerere prealabilă a lui Rotari Ivan din 12 decembrie 2012 nu a fost soluţionată pozitiv, doar cu promisiuni de soluţionare în Or, militarii trecuţi în rezervă, care la momentul abrogării alin. 15 art. 21 al legii menţionate, nu erau asiguraţi cu locuinţă, sunt în drept, să ceară de la Ministerul Apărării compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia.

Consideră reclamantul că nu poate fi reţinut ca motiv de respingere a cererii faptul că alin. (15) art. 21 al Legii Nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, în temeiul căruia pretenţiile formulate au fost întemeiate, a fost abrogat, deoarece dreptul reclamantului la asigurarea cu spaţiu locativ în conformitate cu articolul enunţat a apărut pînă la abrogarea acestei legi. Consideră că nu a fost decăzut din dreptul la acordarea spaţiului locativ sau de dreptul de a beneficia de compensaţie bănească pentru procurarea spaţiului locativ odată cu adoptarea Legii pentru modificarea şi completarea unor acte legislative nr. 90-XVIII din 04 decembrie 2009 (în vigoare de la 18 decembrie 2009), deoarece dreptul pretins la acordarea spaţiului locativ a apărut anterior intrării în vigoare a legii sus indicate, iar modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia; juridică apărută anterior.

Mai mult ca atît, dreptul prevăzut de legea cu privire la statutul militarilor în vigoare la momentul apariţiei dreptului la asigurare cu spaţiu locativ, constituie o revendicare de natură certă, fiind stabilită suficient pentru a putea fi executată, iar respingerea acţiunii ar constitui o ingerinţă în dreptul reclamantului la asigurarea cu spaţiu locativ, garantat prin lege şi ar constitui neonorarea obligaţiilor pozitive de către stat. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 13 noiembrie 2014 a fost respinsă acţiunea lui Rotari Ivan ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 18 februarie 2015, apelul declarat de către Rotari Ivan a fost respins şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 13 noiembrie 2014. La 03 aprilie 2015 Rotari Ivan a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat că decizia instanţei de apel este ilegală fiind emisă contrar normelor de drept material. Totodată consideră recurentul că instanţa de apel în decizia recurată nu a dovedit circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi a interpretat şi aplicat eronat normele de drept material. Indică recurentul că, instanţa de apel neîntemeiat a respins acţiunea, or în conformitate cu al.

(3) art. 21 al Legii nr. 162 din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor, abrogată la 18 decembrie 2009, precum şi conform pct. 3 art.9 al Legii nr. 970 din 17 martie 1992, statul era obligat să asigure militarii în funcţie cu locuinţă, respectiv şi pe reclamantul - recurent- Rotari Ivan şi să-i transmită această locuinţă în proprietate. Astfel, conform normei citate, recurentul neasigurat cu locuinţă la momentul abrogării legii, avea deja obţinut un drept şi anume dreptul la asigurare cu locuinţă, iar în conformitate cu alin. 15 art. 21 al legii menţionate, la trecerea în rezervă nefiind asigurat cu locuinţă a obţinut dreptul la compensaţie bănească pentru procurarea spaţiului locativ, drept care nu poate fi anulat prin abrogare de lege, deoarece modificările operate nu au caracter retroactiv şi nu pot schimba situaţia juridică apărută anterior.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Rotari Ivan nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin. (2), (3) şi (4) CPC. Aici, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de Rotari Ivan asemenea aspecte nu se regăsesc.

Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Rotari Ivan ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Rotari Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Valentina Clevadî Judecători Sveatoslav Moldovan Galina Stratulat