3ra-1140/14 — Cu privire la contestarea actului administrativ şi obligarea asigurării cu spaţiu locativ

Dosarul nr.3ra-1140/14 prima instanţă: V. Efros instanţa de apel: M. Anton, A. Panov, T. Pelin ÎNCHEIERE 01 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală şi Tatiana Vieru examinând admisibilitatea recursului declarat de către Stihii Oleg prin intermediul avocatului său, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Stihii Oleg împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Stihii Oleg, c o n s t a t ă La 14 decembrie 2012, Stihii Oleg s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii Stihii Oleg a invocat că din anul 1996, îşi îndeplineşte serviciul militar prin contract în Armata Naţională. La 14 mai 1999, în baza cererii-raport a fost luat la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiu locativ. Consideră Stihii Oleg că dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ a militarului şi membrilor familiei acestuia l-a dobîndit din momentul încheierii contractului de satisfacere a serviciului militar în temeiul art. 9 din Legea nr. 970 din 17 martie 1992 cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi membrilor familiilor lor, a cetăţenilor care trec la pregătirea militară. La 30 septembrie 2005, prevederile legii enunţate au fost abrogate, iar dreptul la asigurare cu spaţiu locativ i-a fost menţinut în temeiul Legii nr. 162-XVI din 22 iulie 2005 cu privire la statutul militarilor.

Mai menţionează că dat fiind faptul că pînă în prezent nu a fost asigurat cu spaţiu locativ, la 16 noiembrie 2012, a înaintat pîrîtului cerere prealabilă prin care a solicitat ca ultimul să-şi execute obligaţiile. Iar, prin răspunsul din 06 decembrie 2012, Ministerul Apărării, i-a ignorat solicitările. Solicită Stihii Oleg ca să fie obligat Ministerul Apărării să-l asigure cu spaţiu locativ, apartament cu trei odăi, în garnizoana Chişinău, conform raportului depus la 14 mai 1999 şi încasarea cheltuielilor de judecată din contul pîrîtului. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 10 decembrie 2013, acţiunea a fost respinsă (f.d. 57, 59-63). Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2014, a fost respins apelul declarat de către Stihii Oleg şi menţinută hotărîrea primei instanţe fără modificări (f.d.88-93).

La 14 iulie 2014, Stihii Oleg prin intermediul avocatului său, a depus recurs împotriva deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, solicitând admiterea recursului, casarea actelor judecătoreşti contestate cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. La 06 mai 2014, Curtea de Apel a expediat în adresa părţilor, copia deciziei (f.d. 94), iar potrivit copiei înscrisului anexat de către recurent la cererea de recurs, se atestă că acesta a recepţionat copia actului judecătoresc contestat, la 13 mai 2014 (f.d.

101). În conformitate cu art. 112 alin. (2) CPC, dacă ultima zi a termenului este nelucrătoare, acesta expiră în următoarea zi lucrătoare. Luînd în consideraţie cele enunţate, prin prisma normelor enunţate, Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul depus la 14 iulie 2014 este declarat în termen, deoarece ziua de 13 iulie 2014 – ziua în care expiră curgerea termenului de procedură, este zi nelucrătoare. Recurentul, Stihii Oleg în motivarea recursului a indicat că instanţele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept material. Examinînd temeiurile admisibilităţii recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) din Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilităţii recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinţei timp de o lună de la data primirii acesteia. La 01 august 2014, Curtea Supremă de Justiţie a expediat în adresa Ministerului Apărării, cererea de recurs depusă de Stihii Oleg cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei. Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referinţă la cererea de recurs declarată, prin care să-şi exprime opinia referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) Codul de procedură civilă, judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs şi face un raport verbal în faţa completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2). Audiind raportul verbal al judecătorului raportor şi verificând temeiurile invocate în recurs în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 432 alin. (1) Codul de procedură civilă, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) ale aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar alineatul (4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Colegiul menţionează că Stihii Oleg, în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată existenţa unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilităţii recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.270 şi nu conţine nicio referire cu privire la fondul recursului. Completul judiciar indică că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) şi (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenţei CEDO că „ ... art.6 parag.1 al Convenţiei, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanţă de recurs, întemeindu-se pe dispoziţii legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinţei pronunţate de o instanţă inferioară, ca fiind lipsit de şanse de succes.” (cauza Rebait şi alţii contra Franţei, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, instanţa de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură şi aplicarea corectă a legii materiale, iar în esenţa lor argumentele recursului care sînt similare argumentelor invocate în instanţa de apel, au fost verificate minuţios, la judecarea pricinii în ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Stihii Oleg, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) şi art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e: Recursul declarat de Stihii Oleg se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecător Svetlana Novac Judecătorii Oleg Sternioală Tatiana Vieru