3ra-1253/14 — Contestarea actului administrativ

prima instanţă: L.Brînza dosarul nr. 3ra-1253/14 instanţa de apel: Sv.Caitaz, A.Nogai, A.Doga ÎNCHEIERE 29 octombrie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul: Svetlana Filincova Judecătorii: Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru, examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Rotari Rotislav, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotari Rotislav către Ministerul Apărării cu privire la asigurarea cu spaţiul locativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014, prin care a fost respins apelul declarat de către Rotari Rotislav, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013, c o n s t a t ă La 24 decembrie 2012 Rotari Rotislav a depus cerere de chemare în judecată către Ministerul Apărării cu privire la asigurarea cu spaţiul locativ. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, îndeplineşte serviciul militar prin contract în Forţele Armate din 03 mai 1987, iar în Armata Naţională a Republicii Moldova din anul 1993 pînă în prezent. Vechimea în serviciu constituie 22 ani şi 7 luni. Conform Legii nr. 970 din 17.03.1992 în vigoare la data semnării contractului de îndeplinire a serviciului militar, militarii care îndeplinesc serviciul militar prin contract au dreptul de a primi din partea Ministerului Apărării spaţiu locativ împreună cu membrii familiei sale care locuiesc cu el din momentul angajării în serviciul militar şi pînă la expirarea termenului de serviciu conform contractului încheiat.

În acest caz ofiţerii urmau să fie asiguraţi cu spaţiu locativ în termen de un an de la data semnării contractului. La 14.04.2006 a depus raport de a fi asigurat cu spaţiu locativ în baza căruia a fost luat la evidenţă pentru asigurarea cu spaţiu locativ compus dintr-o odaie, din contul Ministerului Apărării. La evidenţă se află pînă la moment, dar cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării nu a fost asigurat. La 29.10.2012 a înaintat Ministerului Apărării cererea prealabilă privind asigurarea cu spaţiu locativ. Prin răspunsul primit, Ministerul Apărării recunoaşte dreptul său de a fi asigurat cu spaţiu locativ, dar refuză să-i acorde locuinţa, motivînd că nu are posibilitate. Solicită reclamantul obligarea Ministerului Apărării să-l asigure cu spaţiu locativ, apartament compus dintr-o odai.

La data de 23 ianuarie 2013, reclamantul Rotari Rostislav, a înaintat o cerere de concretizare a pretenţiilor în care a solicitat obligarea Ministerului Apărării să-l asigure cu spaţiu locativ compus dintr-o odaie sau să i se aloce mijloace financiare în cuantum de 401280 lei necesare pentru cumpărarea unui apartament cu o odaie. În motivarea cererii, reclamantul, Rotari Rotislav, a indicat că îndeplineşte serviciul militar prin contract în Forţele Armate din 03 mai 1987, iar în Armata Naţională a Republicii Moldova din anul 1993 pînă în prezent.

Conform art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor, nr. 162 din 22.07.2005, alin. (3) şi (15), militarii prin contract, împreună cu membrii familiilor lor, sînt asiguraţi cu spaţiu locativ de către structura militară, după ce s-a stabilit necesitatea îmbunătăţirii condiţiilor de trai, conform Codului cu privire la locuinţe, militarii prin contract cu vechime în serviciul militar de 20 de ani calendaristici şi mai mult care, la momentul trecerii în rezervă (retragere), nu sînt asiguraţi cu spaţiu locativ sau dispun de spaţiu locativ de serviciu fară drept de privatizare beneficiază, la ultimul loc de serviciu, de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă al acestuia.

Compensaţia respectivă se acordă la locul de serviciu, de către structura militară, din contul mijloacelor bugetare alocate în acest scop. Or, mijloacele financiare care urmează a fi alocate în acest scop de către Ministerul Apărării nu vor depăşi suma 401 280 lei pentru dreptul la un apartament cu una odaie. Conform prevederilor pct. 14 al Regulamentul privind modul de asigurare cu locuinţe a militarilor Armatei Naţionale din sursele cu destinaţie specială ale Ministerului Apărării aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007, beneficiarul va obţine dreptul de proprietate asupra locuinţei după 15 ani de vechime în serviciu. Condiţia privind stagiul de 15 ani de activitate în serviciul militar al Forţelor Armate este realizat prin faptul că, reclamantul a îndeplinit serviciul militar începînd cu 03.05.1987 pînă în prezent, astfel reclamantul întrunea deja condiţia stagiului de 15 ani de efectuare a serviciul militar în cadrul Forţelor Armate.

La 01 decembrie 2012, reclamantul avea vechime în serviciu de 22 ani 06 luni şi 27 zile (adeverinţa 68 din 19.11.2012). Contractul de îndeplinire a serviciului militar prin contract expiră la 27 august 2013, astfel dacă reclamantul la momentul indicat nu va fi asigurat cu spaţiu locativ are dreptul de a primi resurse financiare pentru procurarea unui apartament compus dintr-o odaie. Reclamantul nu dispune de imobile pe teritoriul Republicii Moldova ce se demonstrează prin certificatul eliberat de ÎS „Cadastru”. Mai mult ca atît, indică reclamantul, că potrivit articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decît pentru o cauzl de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

În contextul cauzelor Cogut vs Moldova, Prodan vs Moldova, Curtea califică în sensul Convenţiei, neexecutarea unei obligaţii din partea statului, ce rezultă din lege ca o violare asupra dreptului de proprietate asupra bunului, dreptului său asupra prestaţiei datorate creditorului obligaţiei. Curtea reiterează că o pretenţie poate constitui un „bun" în sensul articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie, dacă ea este suficient de certă pentru a fi executorie.

Neexecutarea obligaţiei Ministerului Apărării de a asigura reclamantul cu spaţiu locativ care are dreptul de a-1 primi de la Ministerul Apărării cu drept de proprietate, constituie o încălcare a dreptului său la respectarea dreptului de proprietate garantat de art. 21 al Legii cu privire la statutul militarilor, nr. 162 din 22.07.2005 şi Regulamentul privind modul de asigure cu locuinţe a militarilor Armatei Naţionale din sursele cu destinaţie specială ale Ministerului Apărării, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1428 din 18 decembrie 2007. La 29.10.2012 reclamantul a înaintat Ministerului Apărării cererea prealabilă privind asigurarea sa cu spaţiu locativ. Prin răspunsul primit, Ministerul Apărării recunoaşte dreptul său de a fi asigurat cu spaţiu locativ, dar refuză să-i acorde locuinţă, motivînd că nu are posibilitate.

Ulterior reclamantul, Rotari Rostislav a înaintat o altă cerere de concretizare a pretenţiilor în care a solicitat încasarea de la Ministerul Apărării în calitate de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului de piaţă a unui apartament cu o odaie amplasat în mun. Chişinău a sumei de 401 280 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chişinău din 24 decembrie 2013 acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 15 ianuarie 2014 Rotari Rostislav a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea acesteia cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2014 a fost respins apelul declarat de către Rotari Rostislav, şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chişinău din 24 decembrie 2013. La adoptarea soluţiei sale, instanţa de apel a constatat că, concluziile instanţei de fond sunt legale, bazate pe aprecierea corectă a probelor prezentate şi încadrarea justă în prevederile legale, aplicabile raporturilor juridice stabilite între părţi. Instanţa de apel a menţionat că, acordarea spaţiului locativ militarilor este condiţionată de Lista solicitanţilor ce necesită asigurarea cu spaţiu locativ şi fondurile alocate din bugetul de stat pentru asigurarea cu spaţiu locativ a militarilor. La acest capitol, instanţa de apel a conchis că, instanţa de fond just a reţinut că în baza certificatului nr. 72/378 din data de 30.12.2009 eliberat de Direcţia cazare, construcţii şi evidenţă, apelantul/reclamant, Rotari Rostislav, este inclus în lista general a militarilor pentru asigurare cu spaţiu locativ sub nr. 65 (f.d.25).

Iar conform extrasului din lista general a solicitanţilor ce necesită asigurare cu spaţiu locativ în garnizoana Chişinău pe anul 2013, Rotari Rostislav este inclus sub nr. 55 (f.d.59). În baza probelor administrate, instanţa de apel a calificat drept întemeiată concluzia instanţei de fond în ceia ce priveşte că, potrivit normelor legale nu poate acorda compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ cu prioritate unor militari cu încălcarea ordinii de succesiune ori apelantul Rotari Rostislav, este înscris în lista solicitanţilor ce necesită spaţiu locativ sub numărul 55, înaintea acestuia figurînd militari care au depus anterior rapoarte în acest sens, nefiind încă asiguraţi cu spaţiu locativ sau cărora nu li s-a acordat compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ.

Astfel, rezultă că, acordarea spaţiului locativ şi acordarea compensaţiei bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ urmează a fi efectuată conform consecutivităţii rîndului ocupat în lista ţinută de Ministerul Apărării al RM şi în prezenţa surselor financiare necesare în acest sens, fapt recunoscut şi de Ministerul Apărării al RM în răspunsul acordat lui Rostislav Rotari. Reieşind din contextul celor enunţate supra, instanţa de apel a invocate că, prima instanţă corect a ajuns la concluzia de a respinge ca fiind neîntemeiată acţiunea înaintată de Rotari Rostislav către Ministerul Apărării al RM privind recunoaşterea ca fiind ilegale inacţiunile Ministerului Apărării al RM cu privire la asigurarea cu spaţiu locativ şi încasarea sumei de 401280 lei în calitate de compensaţie bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ în mărimea costului mediu de piaţă a unui apartament cu una odaie, amplasat în mun.

Chişinău. Prin urmare instanţa de apel a conchis că, circumstanţele invocate în apel au fost obiect de cercetare în şedinţa primei instanţe şi au fost apreciate corect în sensul prevederilor art.130 din CPC al R. Moldova, iar instanţei de apel nu au fost prezentate probe pertinente şi admisibile conform cerinţelor art.art.121- 122 din CPC al R. Moldova ce ar confirma motivele invocate de către Rotari Rostislav. La 06 august 2014 Rotari Rostislav a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii integral.

În motivarea recursului recurentul Rotari Rostislav a indicat că, consideră hotărîrile judecătoreşti ilegale şi neîntemeiate, deoarece în cadrul examinării cauzei instanţa de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea justă a litigiului şi a aplicat şi interpretat eronat normele dreptului material şi procedural, fapt ce a dus la pronunţarea unei decizii ilegale şi neîntemeiate. Se mai indică în recurs că, la momentul luării în evidenţă, recurentul Rotari Rostislav şi-a realizat dreptul de a primi de la Ministerul Apărării spaţiu locativ, iar Ministerul Apărării are obligaţia de a-1 asigura pe acesta cu locuinţă. Consideră că executarea acestor obligaţii este reglementată nu doar de prevederile Codului cu privire la locuinţe, dar şi de prevederile art. art. 512, 572, 575, 576 ale Codului civil, pe care instanţa de fond şi de apel nu le-au aplicat.

Mai invocă recurentul Rotari Rostislav că aceste obligaţii rămîn neexecutate de Ministerul Apărării pe o perioadă mai mare de 8 ani şi acesta nu întreprinde careva acţiuni eficiente pentru a-l asigura cu locuinţă. Neexecutarea obligaţiei Ministerului Apărării de a-l asigura cu spaţiu locativ constituie o încălcare continuă a dreptului acestuia. La 01 septembrie 2014 Ministerul Apărării a depus prin intermediul cancelariei o referinţă, prin care a invocat dezacordul cu recursul depus de recurentul Rotari Rostislav solicitînd respingerea acestuia cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat este inadmisibil.

În conformitate cu art.432 CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC. Completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către recurentul Rotari Rostislav, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC. Astfel, analizînd actele cauzei Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată că, argumentele recurenţilor se limitează la situaţia de apreciere de către instanţele ierarhic inferioare a circumstanţelor de fapt a cauzei.

Instanţele judecătoreşti au examinat pricina sub toate aspectele, au verificat şi au apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recursul declarat de către recurentul Rotari Rostislav, în esenţa lor, sînt similare argumentelor invocate atît în prima instanţă cît şi în instanţa de apel şi sînt expuse asupra circumstanţelor de fapt şi nu de drept, cărora instanţa de apel le-a dat o apreciere corectă, avînd la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, apreciate conform cerinţelor art. 130 CPC. Totodată, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, fără a se examina temeinicia lor.

Pe cînd, alte argumente invocate în recurs nu au relevanţă, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate şi urmează a fi respinse, or recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocat în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror instanţa de apel s-a pronunţat în mod corespunzător. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către recurentul Rotari Rostislav ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e Recursul declarat de către recurentul Rotari Rostislav se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Dumitru Mardari Iurie Bejenaru