3ra-969/15 — Apărarea dreptului la spaţiu locativ.

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău Dosarul nr. 3ra-969/15 Judecător: I. Maxim Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: N. Budăi, I. Muruianu, L. Bulgac ÎNCHEIERE 05 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Nadejda Toma, Ion Druţă examinînd chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Epure Ivan, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Epure Ivan împotriva Ministerului Apărării al RM şi Parlamentului RM privind apărarea dreptului la spaţiu locativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 23 aprilie 2015, prin care a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 18 noiembrie 2014, c o n s t a t ă : La 17 decembrie 2012, Epure Ivan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării privind obligarea statului să-1 asigure cu spaţiu locativ din fondul locativ de stat. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, începînd cu 15 decembrie 1997 a fost înrolat în Armata Naţională. La 30 mai 2008, în baza raportului depus în cadrul Brigăzii 1 infanterie motorizată mun. Bălţi, a fost inclus în lista solicitanţilor privind asigurarea cu spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării. Ulterior, fiind transferat la 26 ianuarie 2011 în serviciul militar Comandamentul logistic al Ministerului Apărării, a depus raport pentru a fi transferat în lista solicitanţilor Ministerului Apărării.

Invocă că Ministerul Apărării a refuzat să soluționeze cererea sa privind asigurarea cu spaţiu locativ din contul structurii militare pe motiv că Parlamentul Republicii Moldova a operat modificări în Legea cu privire la statutul militarilor şi anume, au fost abrogate prevederile normative potrivit cărora persoanele beneficiau de dreptul la spaţiu locativ din contul Ministerului Apărării. Reclamantul pretinde că, în temeiul art. 21 din Legea cu privire la statutul militarilor nr. 162-XVI din 22 iulie 2004, militarii se asigură cu spaţiu locativ de stat, în limita alocaţiilor prevăzute în bugetul de stat pentru aceste scopuri. Prin modificările operate şi intrate în vigoare la 18 decembrie 2009, susţine reclamantul, că prevederile menţionate au fost excluse.

Invocă că, modificările legislative de mai sus lezează drepturile mai multor militari ai Armatei Naţionale. Or, i-a pus într-o situaţie dificilă care afectează inclusiv activitatea de apărare a patriei, solicitînd prezentarea în şedinţa de judecată a Parlamentului Republicii Moldova pentru a prezenta explicaţii privind necesitatea modificării Legii care 1-a privat de dreptul de a fi asigurat cu spaţiu locativ. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 aprilie 2015, a fost respins apelul declarat de Epure Ivan și a fost menținută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 18 noiembrie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 25 mai 2015, în termenul prevăzut de lege, Epure Ivan a declarat recurs.

Reiterînd argumentele cu privire la circumstanțele cauzei, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărîrii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărîre prin care acțiunea să fie admisă integral. La 17 iunie 2015, Ministerul Apărării a prezentat referinţă, solicitînd declararea recursului inadmisibil. Examinînd temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Epure Ivan, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătorești contestate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Epure Ivan ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Epure Ivan se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nadejda Toma Ion Druţă