3ra-452/14 — Contestarea refuzului

La 18 decembrie 2012, reclamantul Grecu Gheorghe a înaintat cererea de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării RM, solicitând recunoaşterea ilegalităţii inacțiunilor Ministerului Apărării RM; obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-1 asigure cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu o odaie, în mun. Chişinău conform rândului stabilit, cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar; încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată - asistenţa juridică, legate de examinarea cauzei date.

În motivarea cerinţelor sale reclamantul a invocat că începînd cu anul 2001 îndeplineşte serviciul militar prin contract în cadrul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, la momentul actual deţine funcţia de Căpitan în Brigada 2 - Infanterie Motorizată, în baza raportului depus la data de 24.07.2006, a fost inclus în lista generală a militarilor ce necesită asigurarea cu spaţiul locativ - apartament cu o odaie, în garnizoana Chişinău, fapt confirmat prin certificatul nr.72/432 din 28.11.2012 eliberat de Direcţia Cazare.

Consideră reclamantul că, conform art. 9 al Legii nr. 970 din 17.03.1992 „Cu privire la protecţia socială şi juridică a militarilor şi a membrilor familiilor lor, cetăţenilor care trec pregătirea militară” ce era în vigoare la momentul semnării contractului privind satisfacerea serviciului militar, avea dreptul la asigurarea cu spaţiu locativ în termen de trei ani de la data semnării contractului.

Menţionează că pînă la momentul actual nu este asigurat cu spaţiu locativ.

Cererea prealabilă adresată Ministerului Apărării RM nu a fost soluţionată pozitiv, doar cu promisiunea de a soluţiona pe viitor.

Solicită reclamantul recunoaşterea ilegalităţii inacțiunilor Ministerului Apărării RM; obligarea Ministerului Apărării al Republicii Moldova să-1 asigure cu spaţiu locativ şi să-i repartizeze spaţiu locativ sub formă de apartament cu o odaie în mun. Chişinău conform rândului stabilit, cu dreptul de privatizare ulterioară a acestuia la atingerea termenului de 15 ani de satisfacere a serviciului militar; încasarea din contul pârâtului în beneficiul său a cheltuielilor de judecată - asistenţa juridică, legate de examinarea cauzei date

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru din 24 mai 2013 acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 31 octombrie 2013 a fost respinsă cererea de apel depusă de Grecu Gheorghe, fiind menţinută hotărîrea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 24 mai 2013.

Nefiind de acord cu soluţia instanţei, la 06 februarie 2014, Grecu Gheorghe a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe, pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat că atît decizia instanței de apel cît și hotărîrea primei instanțe sunt ilegale și neîntemeiate, bazate pe aplicarea eronată a normelor de drept material.

La 17 martie 2014, Ministerul Apărării a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Avînd în vedere că copia deciziei instanţei de apel a fost expediată în adresa părţilor la 13.11.2013 (f.d. 73), cît şi faptul că recurentul a făcut cunoştinţă cu decizia instanţei de apel la 20.12.2013 (din cererea de recurs) şi la materialele dosarului lipseşte altă dovadă privind recepţionarea acesteia de către recurent, recursul se consideră declarat în termen.

Analizând modul în care recurentul şi-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanţei de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. f) CPC „cererea de recurs trebuie să conţină, printre altele, esenţa şi temeiurile recursului, argumentul ilegalităţii deciziei atacate”. Totodată, participanţii la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în cazul în care invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) CPC. Astfel, recursul împotriva deciziilor instanţei de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziţie contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanţei de apel şi a hotărârii instanţei de fond şi ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) CPC, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăseşte în art. 432 CPC aplicabil recursului.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanţele judecătoreşti inferioare a normelor de drept material, Colegiul menţionează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material şi din care circumstanţe aceasta rezultă. Colegiul reţine că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanţei de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar.

Completul remarcă că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat Grecu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei.

În cererea de recurs nu se conţin argumente care ar putea fi puse la baza altei concluzii, or, invocarea cărorva circumstanţe de fapt, cît şi analiza probelor nu poate fi admisă, pornind de la specificul recursului secțiunea a II-a din Codul de procedură civilă ca fază a procesului.

Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Grecu Gheorghe nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d i s p u n e : Se recunoaşte inadmisibil recursul declarat de Grecu Gheorghe. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecători Tamara Chişca-Doneva Ion Druță