3ra-834/15 — Obligarea acordării spaţiului locativ

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 3ra-834/15 Judecător: A. Gafton Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: M. Anton, N. Vascan, I. Cotruță ÎNCHEIERE 17 iunie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu Judecători Iurie Bejenaru, Ion Druţă examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de Bruma Mihail, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Bruma Mihail împotriva Ministerului Apărării al Republicii Moldova privind obligarea acordării spațiului locativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 05 martie 2015, prin care a fost respins apelul declarat de Bruma Mihail şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, prin care acţiunea a fost respinsă ca fiind nefondată, c o n s t a t ă : La 17 decembrie 2012, Bruma Mihail s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Apărării privind obligarea Ministerului Apărării să acorde reclamantului şi familiei sale în calitate de spațiu locativ un apartament cu 3 odăi în mun. Chişinău și încasarea din contul pârâtului în beneficiul reclamantului cheltuielile de judecată suportate în legătură cu examinarea cauzei. În motivarea acţiunii înaintate reclamantul a indicat că, își efectuează serviciul în forțele armate din anul 1998, vechimea în serviciu militar constituind 14 ani şi 17 zile. Susține reclamantul că în baza raportului din 14.07.2005, a fost inclus în lista ofițerilor care urmau a fi asigurați cu spațiu locativ.

La 01.03.2002, s-a căsătorit cu Mocan Daniela, iar din căsătorie are doi copii, Bruma Mihaela, a.n. 2002, şi Bruma Daniel, a.n.2006. Menționează reclamantul, că a locuit în mai multe cămine oferite de pârât, iar în prezent spațiul locativ oferit este insuficient pentru familia acestuia, iar nenumăratele adresări către pârât privind îmbunătățirea condițiilor de trai au rămas fără rezultat. În motivarea cererii a mai indicat că, în temeiul art.21 al Legii cu privire la statutul militarilor, militarii care au o vechime în serviciu de 15 ani şi mai mult beneficiază de spațiu locativ cu dreptul la privatizarea acestuia în conformitate cu normele şi legislația în vigoare şi, deși pârâtul susține că articolul dat a fost modificat prin Legea nr. 90-XVIII din 04.12.2009, reclamantul a semnat contractele de îndeplinire a serviciului militar, act juridic conform căruia î-şi îndeplinește serviciul militar până în prezent.

Afirmă reclamantul și faptul că în temeiul art. 6 alin. (l) Cod civil, el urma a fi asigurat cu spațiu locativ, deoarece dreptul său constituia o situație juridică constituită, având în vedere că condiția de 15 ani de muncă în calitate de militar se împlinise anterior modificării Legii privind statutul militarilor. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Prin decizia Curţii de Apel Chișinău din 05 martie 2015, a fost respins apelul declarat de Bruma Mihail şi menținută hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 29 ianuarie 2014. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 16 aprilie 2015, în termenul prevăzut de lege, Bruma Mihail prin intermediul avocatului Frecauţan Marina (mandat nr. 0288224) a declarat recurs, solicitând casarea deciziei Curţii de Apel Chișinău din 05 martie 2015 și a hotărârii Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 29 ianuarie 2014, cu emiterea unei noi hotărâri potrivit căreia să fie admisă cererea de chemare în judecată depusă de Bruma Mihail către Ministerul Apărării privind obligarea acordării spațiului locativ sub formă de un apartament cu trei odăi în mun. Chișinău. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că instanțele nu au constatat şi elucidat pe deplin circumstanțele care au importantă pentru soluționarea pricinii și au aplicat eronat normele de drept material şi procedural. La 21 mai 2015, Ministerul Apărării a prezentat referinţă pe marginea recursului declarat, solicitînd declararea acestuia inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Bruma Mihail nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Bruma Mihail ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e Recursul declarat de Bruma Mihail se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Iurie Bejenaru Ion Druţă