2r-15/14 — Transmiterea silită a bunurilor ipotecate

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-15/14 Judecători: M.Anton, Iu.Cotruţă, I.Secrieru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 29 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Adomniţa Ruslan, în cauza civilă intentată la cererea BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA împotriva lui Adomniţa Ruslan privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecate şi evacuarea din imobil, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, prin care nu s- a dat curs cererii de apel şi s-a acordat apelantului termen pentru achitarea taxei de stat, CONSTATĂ: La 09.11.2010, BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Adomniţa Ruslan privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecate şi evacuarea din imobil.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.Chişinău din 26.05.2011, acţiunea a fost admisă, fiind dispusă deposedarea şi transmiterea silită din posesia debitorului ipotecar Adomniţa Ruslan în posesia BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA, pentru comercializare a bunului imobil ipotecat conform contractului dc ipotecă din 31.12.2008 şi anume, teren pentru construcţii cu nr. cadastral 0131128.158 cu suprafaţa de 0,06 ha, casa de locuit individuală cu nr. cadastral 0131128.158.01 cu suprafaţa perimetrică de 118,2 m.p., construcţie accesorie cu nr. cadastral 0131128.158.02 cu suprafaţa perimetrică de 16,5 m.p., amplasate în mun. Chişinău, or. Codru, str-la Sihastrului 1, nr.12.

Totodată s-a dispus deposedarea şi transmiterea silită din posesia debitorului ipotecar Adomniţa Ruslan în posesia BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA, pentru comercializare a bunului imobil ipotecat conform contractului de ipotecă din 31.12.2008 şi anume, casă de locuit individuală cu nr. cadastral 0100215.270.01 cu suprafaţa perimetrică de 81 m.p., construcţie accesorie cu nr. cadastral 0100215.270.02 cu suprafaţa perimetrică de 34,2 m.p., amplasate pe un teren cu suprafaţa totală de 0,051 ha sub nr. cadastral 0100215.270, amplasate în mun. Chişinău, str. Costeşti, 58. Adomniţa Ruslan a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, solicitînd casarea acesteia şi trimiterea pricinii spre rejudecare în prima instanţă.

1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, nu s-a dat curs cererii de apel, fiind comunicat apelantului despre necesitatea prezentării dovezii de plată a taxei de stat în mărime de 17 640 lei pînă la 04 iulie 2013. La adoptarea soluţiei, instanţa de apel a aplicat prevederile art. 368 alin. (1) CPC, menţionînd că apelantul nu a achitat taxa de stat. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 10 octombrie 2013, Adomniţa Ruslan a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, restabilirea în termen, casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, şi scutirea parţială sau totală de la plata taxei de stat. În argumentarea recursului recurentul a invocat netemeinicia încheierii recurate, menţionînd că constatările instanţei de apel cum că a solicitata examinarea cauzei în lipsa sa şi acordarea unui termen pentru achitarea taxei de stat sunt eronate şi nu corespund adevărului.

Referitor la termenul de atac cu recurs, a menţionat că instanţa de apel nu i-a adus la cunoştinţă încheierea recurată, pe care a fost nevoit să o recepţioneze de la instanţa de fond. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor. Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de Adomniţa Ruslan este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea de a nu da curs cererii de apel şi de acordare a termenului pentru plata taxei de stat la 13.06.2013 (f.d. 123-124). Cererea de recurs a fost depusă de către recurent la 10.10.2013, adică peste aproape 4 luni de la data pronunţării. Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac. Or, contrar afirmaţiei recurentului, termenul de declarare a recursului nu este condiţionat de recepţionarea încheierii motivate.

În acest sens, Colegiul ţine să menţioneze că prevederile legale (art. 425 CPC) indică expres şi fără drept de interpretare că termenul de atac cu recurs este de 15 zile şi acest termen începe să curgă din ziua pronunţării încheierii. Mai mult ca atît, recurentul, deşi susţine că nu i-a fost adusă la cunoştinţă încheierea din 13.06.2013, a cunoscut despre aceasta încă la 04.07.2013 şi acest fapt rezultă din materialele pricinii. Astfel, încheierea recurată a fost primită de reprezentantul intimatului BC „BCR Chişinău” SA la 01.07.2013 pentru a fi înmînată recurentului Adomniţa Ruslan (f.d. 126). 2 Termenul limită fixat în încheierea recurată pentru prezentarea dovezii de achitare a taxei de stat, era 04.07.2013.

Însă, şedinţa din 04.07.2013 a fost amînată pentru 09.07.2013 şi tot la acea dată (04.07.2013), Adomniţa Ruslan depune o cerere prin care solicită amînarea şedinţei pentru o altă dată, deoarece grefierul care a fixat-o, Plămădeală Valeriu, nu poate substitui instanţa de judecată (f.d. 130). Prin urmare, Colgiul constată cu certitudine că la 04.07.2013, atunci cînd a depus cererea menţionată, Adomniţa Rusla cunoştea despre încheierea de a nu da curs cererii de apel din 13.06.2013, altfel nu ar fi cunoscut despre fixarea termenului pentru 04.07.2013, deoarece în acea şedinţă din 13.06.2013 nu s-a prezentat, solicitînd prin cerere examinarea cauzei în lipsa sa.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătoreşti emise în instanţa de apel şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de Adomniţa Ruslan este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. 3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Adomniţa Ruslan. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 13 iunie 2013, în cauza civilă intentată la cererea BC „Banca Comercială Română Chişinău” SA împotriva lui Adomniţa Ruslan privind deposedarea şi transmiterea silită a bunurilor ipotecate şi evacuarea din imobil.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Sveatoslav Moldovan Iuliana Oprea 4