2rac-41/14 — Încasarea datoriei

prima instanţă: D. Chistol dosarul nr. 2rac-14/14 instanţa de apel: B. Bîrca, M. Moraru, M. Ciugureanu ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva examinând recursul declarat de către Societatea cu Răspunderea Limitată „Onix-JCV”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societăţii cu Răspunderea Limitată „Onix-JCV” împotriva Penitenciarului nr. 17 – Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013 prin care a fost admis apelul declarat de către Penitenciarul nr.17 – Rezina, casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012 şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă, constată: La 05 mai 2011, SRL „Onix-JCV” a depus cerere de chemare în judecată împotriva Penitenciarului nr.17 – Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare cu privire la încasarea datoriei şi a cheltuielilor de judecată. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, prin Hotărârea Guvernului nr. 85 din 25 ianuarie 2006 cu privire la implementarea Sistemului informaţional automatizat s-a hotărât că „Ministerul Sănătăţii, Agenţia Medicamentului, în comun cu Ministerul Dezvoltării Informaţionale, v-or elabora şi aproba graficul implementării Sistemului informaţional automatizat „Nomenclatorul de stat al medicamentelor”.

Pentru fiecare persoană fizică şi juridică ce produce, importă şi/sau realizează medicamente derularea implementării se consideră termenul specificat în grafic”.(pct. 2 al HG 85) şi v-or „contracta agenţii economici licenţiaţi în domeniul tehnologiilor informaţionale în scopul instalării şi/sau asistării Sistemului informaţional automatizat „Nomenclatorul de stat al medicamentelor” (pct. 31 al HG 85). Susţine că în această bază la 08 februarie 2006, Ministerul Sănătăţii a adoptat Ordinul nr.68 „Despre implementarea Sistemului informaţional automatizat „Nomenclatorul de stat al medicamentelor” prin care, în temeiul pct.3 al Hotărîrii Guvernului nr.85 din 25 ianuarie 2006, se obligă conducătorii întreprinderilor farmaceutice - persoanele fizice şi juridice ce produc, importă şi/sau realizează medicamente să asigure instalarea Setul de Produse Program „Monitorizarea Realizării 1 Medicamentelor” cu semnarea actului de primire-predare conform anexei nr.4 la ordinul nominalizat.

Menţionează că întru executarea Hotărîrii Guvernului nr.85 din 25 ianuarie 2006 ÎS „Registru”, actualmente ÎS „CRÎS Registru”, a încheiat cu firma „Onix-JCV” SRL contractul nr.117 din 23 februarie 2006 cu privire la livrarea Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” şi contractul nr.118 din 23 februarie 2006 cu privire la executarea lucrărilor de instalare a mijloacelor tehnice şi a produselor program, instruire a personalului implicat în exploatarea posturilor informaţionale de lucru din cadrul SIA „ECMA”, indicate în pct.15 al anexei nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.85 din 25 ianuarie 2006, şi care se efectuează la cererea şi din contul persoanelor fizice şi juridice care produc, importă şi/sau realizează medicamente.

Invocă că în temeiul Hotărîrii Guvernului nr.85 din 25 ianuarie 2006, în baza contractului nr.118 din 23 februarie 2006, conducându-se de Graficul implementării Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”, aprobat prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr.68 din 08 februarie 2006, firma „Onix-JCV” SRL la data de 27 iunie 2008 a efectuat lucrările de instalare a mijloacelor tehnice şi a produselor program, instruirea personalului implicat în exploatarea posturilor informaţionale de lucru a Penitenciarul nr.l7 Rezina al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, aşa cum prevede art.970 al Cod civil, referitor la contractele de prestare a serviciilor. După instalare, conform prevederilor pct.2 alin.(3) al ordinului Ministerului Sănătăţii nr.68 din 08 februarie 2006 a fost întocmit Actul de primire-predare în exploatare a setului de produse program.

La data de 21 martie 2009, în conformitate cu Graficul cu privire la implementarea versiunii finale a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”, cu acordul administraţiei Penitenciarului nr.17 Rezina al Departamentului Instituţiilor Penitenciare, la farmacia instituţiei, de către firma „Onix- JCV” SRL au fost efectuate lucrările de reinstalare configurare a produsului software Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”.

Ca urmare, de către părţi a fost semnat Actul tehnic nr.C-02-21 din 21 martie 2009 care confirmă: îndeplinirea lucrărilor de reinstalare şi configurare a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” la farmacia Penitenciarului nr.17; transmiterea pentru semnare a contractului de autor referitor la îndeplinirea lucrărilor de instalare a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”; transmiterea Facturii de plată nr. 118/03 din 21 martie 2009 emisă de firma „Onix- JCV” privind achitarea lucrărilor de instalare a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” la farmacia Penitenciarului nr.17, cu suma de 7290,92 lei.

Afirmă că conform prevederilor proiectului Contractului privind îndeplinirea lucrărilor de instalare a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” Penitenciarul nr. 17 Rezina urma să achite, pentru lucrările îndeplinite, firmei „Onix-JCV” SRL suma de 7290,92 lei, iar în baza Contractului nominalizat şi al Actului de îndeplinire a lucrărilor a fost emisă Factura nr.118/03 din 21 martie 2009 cu suma 7290,92 lei. Însă Penitenciarul nr. 17 Rezina nu a semnat proiectul contractului, astfel încălcând prevederile contractuale dintre ÎS „Registru” şi firma „Onix-JCV” SRL, şi nu a achitat retribuţia convenită de prestare a serviciilor, astfel încălcând prevederile 2 art.575 şi 971 Cod civil, iar ca urmare a neachitării sumei de 7290,92 lei pentru lucrările de instalare efectuate de firma „Onix-JCV” SRL la farmacia pîrîtului, Penitenciarul nr. 17 Rezina, a acumulat restanţă faţă de sine în sumă de 7290,92 lei.

Mai invocă că a expediat în adresa Penitenciarului nr. 17 Rezina mai multe demersuri prin care a cerut achitarea restanţei pentru serviciul de instalare şi configurare a produsului program, astfel a stabilit instituţiei termenul de plată de 7 zile, prevăzut de art. 575 şi art. 971 Cod civil, însă pîrîtul nu a achitat retribuţia pînă în prezent, astfel punîndu-se în întîrziere achitarea, ce este sancţionată conform alin.(1) al art. 619 Cod civil, care prevede dobînda de întîrziere de 5% lunar din suma contractuală neachitată, şi astfel, punîndu-se în obligaţiunea de a restitui venitul ratat, prevăzut de art. 585 Cod civil, în mărime egală cu rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei.

Solicită încasarea din contul Penitenciarului nr. 17 Rezina al Departamentului Instituţiilor Penitenciare în beneficiul SRL „Onix-JCV” suma de 7290,92 lei, cît şi cheltuielile de judecată care constituie din suma de 270 lei taxa de stat achitată la depunerea cererii de chemare în judecată, suma de 1020 lei cheltuieli pentru asistenţa juridică şi suma de 37 lei alte cheltuieli judiciare. Prin încheierea Judecătoriei Economice de Circumscripţie din 17 noiembrie 2011, pricina a fost transmisă după competenţa la Judecătoria Centru mun. Chişinău. Prin hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 21 decembrie 2012, acţiunea a fost admisă şi încasat din contul Penitenciarului nr.17 Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare în beneficiul SRL „Onix-JSV” datoria în sumă de 7290,92, suma de 270 lei, ce constituie taxa de stat achitată la înaintarea cererii în judecată, suma de 37 lei, ce constituie cheltuieli de judecată şi suma de 5000 lei, ce constituie cheltuieli de asistenţă juridică, iar în total suma de 12597,92 lei. Totodată, s-a încasat don contul Penitenciarului nr. 17 Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 107,93 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 17 septembrie 2013, a fost admis apelul declarat de către Penitenciarului nr. 17 Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, casată hotărîrea primei instanţe şi emisă o nouă hotărîre prin care acţiunea a fost respinsă.

La adoptarea deciziei, în susţinerea concluziilor sale, instanţa de apel, cu referire la prevederile art. art. 514 şi 572 Cod civil şi reieşind din explicaţiile părţilor, cît şi contractul nr. 118 din 23 februarie 2006 cu privire la executarea lucrărilor de instalare a mijloacelor tehnice şi a produselor program a Setului de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”, a conchis că părţi a contractului dat sunt ÎS „Registru” şi SRL „Onix-JCV”, nu şi Penitenciarul nr. 17 – Rezina, care este persoana juridică distinctă, subordonată Departamentului Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei.

Iar, avînd în susţinere prevederile art. 7 alin.(1) a Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar, care stabileşte că, sistemul penitenciar se face cu destinaţie specială de la bugetul de stat, prin Departamentul instituţiilor penitenciare, în baza normativelor aprobate de Guvern, mijloacele indicîndu-se la o poziţie distinctă în bugetul de stat, precum şi pe contul mijloacelor obţinute din activitatea de producţie şi al altor mijloace speciale, cît şi prevederile art. 8 alin.(2) şi (3) a aceleiaşi Legi, care stabilesc că, funcţiile de administrare a bunurilor, transmise sistemului penitenciar, sînt exercitate, în conformitate cu legea, de Departamentul 3 instituţiilor penitenciare, ca ordonator principal de credite.

Instituţiile penitenciare şi întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar posedă, folosesc şi dispun de bunuri cu drept de administrare economică în modul stabilit de legislaţie, instanţa de apel, a concluzionat că administraţia Penitenciarului nr. 17 – Rezina, nu putea să-şi asume careva obligaţii contractuale care să presupună cheltuieli neprevăzute şi nefinanţate de autoritatea centrală a acesteia, respectiv, temei legal pentru încasarea sumelor solicitate din contul Penitenciarului nr. 17 – Rezina, instanţei nu au fost prezentate, iar contractul nr.118 din 23 februarie 2006 nu serveşte ca temei de încasare a sumelor date, deoarece părţi ai acestuia sunt ÎS „Registru” şi SRL „Onix-JCV” şi nu Penitenciarul nr. 17 – Rezina.

La 15 noiembrie 2013, SRL „Onix-JCV” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel cu menţinerea hotărîrii primei instanţe. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia instanţei de apel, considerînd-o ilegală şi neîntemeiată. Susţine că instanţa de apel la emiterea deciziei recurate a încălcat normele de drept material şi a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată, astfel, eronat au fost aplicate prevederile art. art. 515 alin.(1), 666 alin.(1), 668 alin.(2) Codul civil, şi art. 7 alin.(1) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar referitor la presupunerea cheltuielilor neprevăzute şi nefinanţate de autoritatea centrală.

Menţionează că prin prisma normelor de drept naţional şi internaţional, firmei „Onix-JCV” SRL i-au fost încălcate: dreptul fundamental – accesul liber la justiţie prevăzut de art. 20 al Constituţiei RM şi art. 6 al Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, cît şi dreptul fundamental privind proprietatea intelectuală, interesele materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală, prevăzută de art. 9, 33 alin.(2) al Constituţiei RM şi prevederile normelor internaţionale: Convenţia mondială cu privire la drepturile de autor încheiată la 06 septembrie 1952 la Geneva, Convenţia de la Berna încheiată la 09 septembrie 1886, Convenţia internaţională pentru ocrotirea drepturilor interpreţilor, ale producătorilor de fonograme şi ale organizaţiilor de difuziune, semnată la Roma la 26 octombrie 1961. Indică că instanţa de apel nu a aplicat la caz prevederile art. 8 alin.(2) lit. b) Cod civil, care trebuiau să fie aplicate referitor la apariţia obligaţiilor civile din actele emise de o autoritate publică.

La fel invocă că conform art. 201 alin.(4) al Legii nr. 1456 din 25 mai 1993, toate întreprinderile şi instituţiile farmaceutice, indiferent de forma juridică de organizare, de tipul de proprietate şi de subordonare, eliberează medicamente numai cu condiţia reflectării circuitului în sistemul informaţional automatizat de evidenţă a circulaţiei medicamentelor, de aici, farmacia instituţiei medicale specializate a Penitenciarului nr. 17 Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, care este subdiviziune a unei instituţii de stat, are obligaţia de a reflecta circuitul medicamentelor în sistemul informaţional de evidenţă a medicamentelor, obligaţie ce rezultă di stipulările normei menţionate.

Afirmă că drepturile şi obligaţiile intimatului au apărut din actele normative emise de Parlamentul RM şi Guvernul RM, prevederile art. 201 alin.(4) al Legii nr. 1456 din 25 mai 1993 şi prevederile art. 5 al Hotărîrii Guvernului nr.85 din 25 ianuarie 2006, din care rezidă că farmacia Penitenciarului nr. 17 – Rezina este obligată prin 4 lege să utilizeze sistemul informaţional de evidenţă a circulaţiei medicamentelor în activitatea sa de evidenţă a circulaţiei medicamentelor, din contul propriu să efectueze instalarea produselor program. Iar, drepturile şi obligaţiile recurentului apar din contractele nr. 117 din 23 februarie 2006 şi nr. 118 din 23 februarie 2006 încheiate cu Guvernul RM, prin intermediul instituţiei sale, ÎS „CRIS Registru”, în baza prevederilor art. 9, 10,17, 24, 25 ale Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.

Prin prisma normelor de drept numite şi a contractelor nominalizate, consideră că Penitenciarului nr. 17 Rezina a Departamentului Instituţiilor Penitenciare, la care este în subordonare farmacia instituţiei medicale şi care prestează servicii din domeniul farmaceutic este obligat să doteze locurile de muncă cu produse program şi să asigure implementarea posturilor informaţionale de lucru din cadru sistemului de evidenţă a circulaţiei medicamentelor, din contul propriu să efectueze instalarea mijloacelor tehnice şi a produselor program, instruirea personalului implicat în exploatarea posturilor informaţionale, să elibereze medicamente numai cu condiţia reflectării circuitului în sistemul informaţional automatizat de evidenţă a circulaţiei medicamentelor.

Iar autorul, şi anume firma „Onix-JCV” SRL este obligată să îndeplinească lucrările de instalare şi configurare a produsului software Setul de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” în termenii stabiliţi în Graficul de instalare şi să transmită prin contract de autor în cesiune drepturile neexclusive ale autorului la valorificarea operei sale şi să presteze servicii de valorificare a operei la preţuri stabilite în contract.

Susţine că conform prevederilor Legii nr. 1459 din 14 noiembrie 2002 cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme şi Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, intimatul urma să obţină transmiterea drepturilor patrimoniale prin contract de autor, autorul fiind SRL „Onix- JSV”, pe cînd Penitenciarul nr. 17 – Rezina nemotivat nu a semnat Contractul de autor, prin care firma SRL „Onix-JCV” îi transmite prin cesiune drepturile patrimoniale neexclusive de exploatare a produsului software Setul de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor”, fapt prin care au fost încălcate prevederile legislaţiei cu privire la drepturile autorului, iar instanţa de apel nu a cercetat circumstanţele menţionate şi nu a aplicat prevederile art. 9, 10,17, 24, 25 ale Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, care urmau a fi aplicate la caz, cît şi prevederile art. 10 a Legii menţionate.

La fel, invocă că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 515 alin.(1), art. 666 alin. (1) şi art. 668 alin.(2) a Codului civil, deoarece produsul software Setul de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” este o operă a recurentului, drepturile autorului exclusive patrimoniale cărui sunt înregistrate, fapt confirmat prin Certificatul seria PC nr. 3492/1751 din 08 noiembrie 2007, iar autorul unui program pentru computere beneficiază de toate drepturile personale şi patrimoniale prevăzute de art. 9,10 şi 17 ale Legii nr. 293 din 23 noiembrie 1994 (actual 10,11 ale Legii nr. 139 din 02 iulie 2010) privind dreptul de autor şi drepturile conexe, iar în conformitate cu prevederile art. 1607 alin.(3) al Codului civil, dobîndirea, conţinutul şi stingerea dreptului de proprietate intelectuală sunt guvernate de legea statului pe al cărui teritoriu a fost înregistrat acest drept.

5 De asemenea, consideră că instanţa de apel eronat a aplicat prevederile art. 7 alin.(1) al Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996 cu privire la sistemul penitenciar referitor la presupunerea cheltuielilor neprevăzute şi nefinanţate de autoritatea centrală, deoarece procedura de implementare a produsului software de evidenţă a circulaţiei medicamentelor este reglementată de normele de drept prevăzute la art. 201 alin.(4) al Legii nr. 1456 din 25 mai 1993 din care apar obligaţiile intimatului de a elibera medicamentele numai cu condiţia reflectării circuitului în sistemul informaţional automatizat de evidenţă a circulaţiei medicamentelor; la pct. 5 al hotărîrii Guvernului din 25 ianuarie 2006 şi la pct. 15 al anexei nr. 1 a Hotărîrii Guvernului nr. 85 din 15 ianuarie 2006 din care apar ,obligaţiile intimatului din contul propriu să efectueze instalarea produselor program, instruirea personalului implicat în exploatarea posturilor informaţionale.

În acest sens susţine că intimatul, avînd obligaţii care au apărut din prevederile Legii nr. 1456 din 25 mai 1993 şi a prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 85 din 25 ianuarie 2006, în concordanţă cu prevederile Legii nr. 1036 din 17 decembrie 1996, avea obligaţia de a planifica surse financiare pentru a asigura din contul propriu să efectueze instalarea produselor program, instruirea personalului implicat în exploatarea posturilor informaţionale. Insistă că autorului produsului software Setul de Produse Program „Monitorizarea Realizării Medicamentelor” i-a fost încălcat dreptul la proprietatea intelectuală, iar ca urmare îngrădit dreptul legal de a primi remunerarea echitabilă pentru valorificarea proprietăţii sale intelectuală.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către SRL „Onix-JCV” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

6 Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către SRL „Onix-JCV” asemenea aspecte nu se regăsesc. Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către SRL „Onix-JCV” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de societatea cu Răspunderea Limitată „Onix-JCV” se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Druţă Tamara Chişca-Doneva 7