2rac-14/14 — Încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică.

Dosar nr. 2rac-14/14 Instanţa de fond: Judecătoria Ungheni Judecător: V.Şchiopu Instanţa de apel: Curtea de Apel Bălţi Judecători: A. Gheorghieş N. Chircu V. Harmaniuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 05 februarie 2014 mun. Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedinte, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii: Ala Cobăneanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia examinînd recursul declarat de Î.I. „Vetrici Vasile”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Î.I. „Vetrici Vasile” împotriva S.R.L. “Trasis Lux” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, prin care apelul declarat de ÎI “Vetrici Vasile” a fost respins, hotărîrea Judecatoriei Ungheni din 25 februarie 2013 a fost menţinută , ACONSTATAT : La 07 mai 2012 reclamantul Î.I.

„Vetrici Vasile” a înaintat o acţiune împotriva S.R.L. “Trasis Lux” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică. În motivarea acţiunii a indicat că, în procesul de revizuire Î.I. “Vetrici Vasile” a fost atras în calitate de intimat în cadrul examinării cauzei. Atît în cadrul Curţii de Apel Bălţi cît şi în Curtea Supremă de Justiţie, ÎI “Vetrici Vasile” a folosit dreptul său procedural la asistenţa juridical, unde a fost asistat de un avocat. Astfel consideră că a suportat cheltuieli pentru transport, cît şi pentru achitarea serviciilor de asistenţă juridical, pentru participarea la şedinţele de judecată. A menţionat reclamantul că, decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 mai 2011 este irevocabilă de la data pronunţării, iar S.R.L.

“Trasis Lux” este partea care a pierdut procesul, iar conform legislaţiei în vigoare în cazul dat partea care a pierdut procesul este obligată să achite părţii care a avut cîştig de cauză toate cheltuielile de judecată. 1 Solicită reclamantul ÎI “Vetrici Vasile” achitarea sumei cu titlu de cheltuieli de judecată în mărime de 4000 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 25 febrarie 2013 acţiunea înaintată de Î.I. „Vetrici Vasile” împotriva S.R.L. “Trasis Lux” cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 04 iulie 2013, apelul declarat de Î.I. “Vetrici Vasile” a fost respins, fiind menţinută fără modificări hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 25 febrarie 2013. Invocînd ilegalitatea acestei decizii, la 05 septembrie 2013, Î.I.

“Vetrici Vasile” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi a hotărîrii primei instanţe cu pronunţarea unei noi hotărîri de admitere a acţiunii. În motivarea recursului Î.I. “Vetrici Vasile” a indicat că, atît decizia instanţei de apel cît şi hotărîrea primei instanţe au fost adoptate cu aplicarea eronată a normelor de drept material şi au fost încălcate normele de drept procedural. Totodată, mai invocă recurentul că, instanţele de judecată nu au constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru justa soluţionare a litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia deciziei recurate a fost recepţionată de către recurent la 23 iulie 2013, iar recursul a fost declarat la 05 septembrie 2013. Astfel, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs constată că recursul a fost declarat în termen. Referinţa înaintată de “Trasis Lux” S.R.L. la cererea de recurs declarată de Î.I. “Vetrici Vasile”, a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 25 octombrie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul întemeiat şi care urmează a fi admis, casată deciziei instanţei de apel, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi.

În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art.445 alin. (1) lit. c) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina spre rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, prin hotărîrea Judecătoriei Ungheni din 29 iunie 2009 a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de către Preşedintele raionului Ungheni cu privire la contestarea actului administrativ. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2010, a fost respins recursul depus de către Preşedintele raionului Ungheni şi menţinută hotărîrea primei instanţe.

Tot aici Completul colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează la 25 octombrie 2010, SRL “Trasis Lux” a 2 depus cerere de revizuire împotriva hotărîrilor susenunţate, solicitînd admiterea cerererii de revizuire şi cu anularea deciziei Curţii de Apel Bălţi din 16 februarie 2010 cu restituirea pricinii spre rejudecare. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 martie 2011, a fost respinsă cererea de revizuire depusă de către SRL “Trasis Lux” ca fiind inadmisibilă. Nefiind de accord cu încheierea sus menţionată SRL “Trasis Lux”, a contestat-o cu recurs, iar la 25 mai 2011, a fost respis recursul depus de către SRL “Trasis Lux” şi menţinută încheierea Curţii de Apel Bălţi din 17 martie 2011. De menţionat că, în dosrele menţionate Î.I.

“Vetrici Vasile” a participat ca intimat în cadrul examinării cererii de revizuire în instanţa de apel şi Curtea Supremă de Justiţie, efectuînd cheltuieli în sumă de 4000 lei. Completul Colegiului Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, principalele probe administrate la dosar de către reclamantul – recurent Î.I. “Vetrici Vasile”, în vederea confirmării pretenţiilor sunt copiile de pe bonurile de paltă. În acest sens, instanţa de recurs consideră necesar de a reitera prevederile art. 139, alin. (3), (4) C.P.C., care statuiază expres că, la constatarea veridicităţii copiei de pe document sau de pe un alt înscris, instanţa judecătorească verifică procedeul tehnic de copiere, garantarea identităţii cuprinsului copiei cu cel al originalului, modul de conservare a copiei.

Instanţa judecătorească nu poate considera dovedit un fapt adeverit numai prin copia de pe document, dacă originalul este pierdut, iar copiile de pe el prezentate de părţi nu sînt identice, rămînînd imposibilă determinarea prin intermediul altor probe a adevăratului cuprins al originalului. În acest context, Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, concluzia instanţei de apel, formulată pe marginea acestui litigiu, poartă un caracter prematur, deoarece instanţa şi-a întemeiat poziţia avînd la bază înscrisuri care au fost anexate la dosar numai în copie, iar instanţele judecătoreşti incorect au stabilit calitatea procesuală. Calitatea procesuală al Î.I. “Vetrici Vasile” în procesul de revizuire a fost cea de intimat.

Faptul participării se confirmă prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 25 mai 2011 şi încheierea Curţii de Apel din 17 martie 2011. Prin urmare intimatul are dreptul la restituirea cheltuielilor de judecată de la revizuent. Instanţa de recurs constată o eroare judiciară care nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, din care motive decizia instanţei de apel urmează a fi casată, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel. Totodată, Colegiul menţionează că, decizia instanţei de apel poartă un caracter prematur, deoarece nu au fost soluţionate aspectele ce ţin de administrarea corespunzătoare a înscrisurilor, fapt care atrage încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Instanţa de recurs menţionează că, în conformitate cu art. 239 C.P.C., hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărârea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. Iar în conformitate cu art. 241 alin. (5) C.P.C., în motivare se indică circumstanţele pricinii constatate de instanţă, probele care se întemeiază concluziile ei 3 privitor la aceste circumstanţe, argumentele invocate de instanţă la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanţa. Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 373 C.P.C., care statuiază expres că, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decît aceea din hotărîrea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor cînd consimte şi cînd hotărîrea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

În sprijinul normelor naţionale vine şi reglementările Curţii Europene, astfel, instanţa de recurs reiterează că, obligaţia de motivare a hotărîrilor judecătoreşti se regăseşte în jurisprudenţa constantă a Curţii Europene pentru Drepturile Omului şi îşi are izvorul în dreptul oricărei părţi în cadrul unei proceduri să prezinte judecătorului observaţiile şi argumentele sale (CEDO, hotărîrea Werner c. Austria din 24:11.1997), combinat cu dreptul părţilor şi că aceste observaţii şi argumente să fie examinate în mod efectiv (CEDO, hotărîrea Van de Hurk c. Olanda din 19.04.1994), iar obligaţia de motivare a hotărîrilor este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea drepturilor menţionate anterior, ca piloni de bază ai dreptului la un proces echitabil.

În concluzie, Colegiul judiciar al Curţii Supreme de Justiţie accentuiază faptul că, la rejudecarea pricinii, instanţa de judecată urmează să stabilească veridicitatea înscrisurilor anexate la dosar. Din considerentele menţionate, avînd în vedere faptul că eroarea judiciară a instanţei de apel nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia instanţei de apel, restituind pricina pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se admite recursul declarat de Î.I.

“Vetrici Vasile”. Se casează integral decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, cu privire la încasarea cheltuielilor pentru asistenţa juridică, cu remiterea pricinii pentru rejudecare în instanţa de apel – Curtea de Apel Bălţi. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedinte, judecătorul /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /Semnătura/ Ala Cobăneanu /Semnătura/ Sveatoslav Moldovan /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecătorul: Vera Macinskaia 4