2rac-108/17 — încasarea cheltuielilor de asistentă juridică

2rac-108/17 — încasarea cheltuielilor de asistentă juridică (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: A. Donos dosarul nr. 2rac-108/17

instanța de apel: Al. Gheorghieș, A. Albu, A. Toderaș

D E C I Z I E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Maria Ghervas

Ion Druță, Mariana Pitic

examinând recursul declarat de către Primăria municipiului Bălți,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Transservice” împotriva Primăriei municipiului Bălți cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016, prin care a

fost respins apelul declarat de către Primăria municipiului Bălți și menținută

hotărârea Judecătoriei Bălți din 20 aprilie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 14 octombrie 2014, SA „Transservice” a depus cerere de

chemare în judecată împotriva Primăriei municipiului Bălți cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 22 ianuarie 2010,

Primăria mun. Bălți s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva sa cu

privire la repararea prejudiciului material în sumă de 1555000 lei, sumă ce derivă

din diferența dintre prețul bunului adjudecat la licitația din 20 decembrie 2007 și

prețul la care a fost vîndut bunul la următoarea licitație.

Menționează că, prin hotărârea Curții de Apel Economice din 24 mai 2011

acțiunea a fost respinsă ca nefondată, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție

din 13 octombrie 2011 a fost respins recursul declarat de către Primăria mun.Bălți

și menținută hotărârea primei instanțe.

Susține că, la data de 15 martie 2010, a încheiat cu avocatul Vitalie Țaulean

contractul de asistență juridică nr. 3 pentru a-i apăra drepturile și interesele pe

cauza enunțată, însă fiind în imposibilitate de a achita onorariul avocatului

conform condițiilor stipulate în contract, CA „Țaulean Vitalie” a depus cerere de

chemare în judecată, prin care a solicitat încasarea de la SA „Transservice” a

datoriei restante în sumă de 381 500 lei și a taxei de stat în sumă de 11 445 lei.

Relevă că, prin hotărârea Judecătorie Rîșcani mun. Chișinău din 02

octombrie 2013 a fost încasată de la SA „Transservice” în beneficiu CA „Țaulean

1

Vitalie” datoria pentru asistența juridică și taxa de stat în sumă totală de 392945

lei.

Afirmă că, SA „Transservice” a suportat cheltuieli de asistență juridică în

mărime de 392 945 lei.

Invocă că, la data de 02 octombrie 2014, a expediat în adresa pârâtei o

somație, prin care a solicitat rambursarea cheltuielilor de asistență juridică

suportate, însă aceasta nu a fost executată.

Solicită încasarea din contul Primăriei mun. Bălți a cheltuielilor de

asistență juridică în mărime de 392 945 lei și a taxei de stat în sumă de 11 788,35

lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 20 aprilie 2016 a fost admisă acțiunea

și au fost încasate din contul Primăriei mun. Bălți în beneficiul SA „Transservice”

cheltuielile de asistență juridică în sumă de 392 945 lei și taxa de stat în sumă de

11 788,35 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016 a fost respins

apelul declarat de către Primăria mun. Bălți și menținută hotărârea primei

instanțe.

La data de 30 ianuarie 2017 și 15 martie 2017, în termenul prevăzut de

lege, Primăria mun. Bălți a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe și emiterea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.

În motivarea recursului a invocat că, nu este de acord cu decizia instanței

de apel și hotărârea primei instanțe, deoarece a fost aplicată o lege care nu trebuia

să fie aplicată, a fost interpretată eronat legea și nu a fost aplicată legea care

trebuia să fie aplicată, precum și au fost săvârșite alte încălcări care au dus la

soluționarea greșită a pricinii.

Menționează că, instanțele de judecată, la soluționarea cauzei, nu trebuiau

să aplice prevederile art. 123 alin. (2) CPC, deoarece în conformitate cu

prevederile art. 69 alin. (2) CPC, în caz de examinare a pricinii fără ca partea

interesată să atragă în proces intervenientul accesoriu, faptele și raporturile

juridice stabilite prin hotărâre judecătorească irevocabilă nu au efecte juridice la

examinarea acțiunii de regres depuse împotriva intervenientului.

Susține că, Primăria mun. Bălți nu a fost atrasă în calitate de intervenient

accesoriu în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a CA „Țaulean

Vitalie” împotriva SA „Transservice”, care a fost admisă prin hotărârea

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 octombrie 2013 și prin urmare,

raporturile stabilite prin această hotărâre nu au efect asupra sa în cazul acțiunii de

regres.

Afirmă că, conform actelor financiare prezentate de către SA

„Transservice”, sumele pretinse ca achitate pentru asistența juridică au fost

transferate de către intimată în beneficiul CA „Țaulean Vitalie” după data de 13

octombrie 2011 în baza diferitor temeiuri și, anume, contractul de asistență

juridică nr. 3 din 15 martie 2010, contractul de asistență juridică nr. 3 din 24

ianuarie 2013, contractul de asistență juridică nr. 3/c din 11 februarie 2013 și

hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 octombrie 2013, astfel, nu

2

este clar care sume și pentru care cheltuieli se solicită, ceea ce este în contradicție

cu prevederile art. 9 și 54 alin. (1) lit. b) din Legea cu privire la avocatură și ale

art. 6 alin. (2) lit. c) din Statutul profesiei de avocat, publicat în Monitorul Oficial

nr. 54-57/302 din 08 aprilie 2011, care reglementează că, contractul de asistență

juridică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu obiectul contractului, care poate fi

limitat la una sau mai multe dintre activitățile prevăzute de lege sau care poate

avea caracter general.

Relevă că, intimata nu a prezentat actele, care au stat la baza apariției

pretinsei creanțe, iar din materialele cauzei nu rezultă că, instanța de apel și prima

instanță s-au expus în mod clar asupra faptului dacă cheltuielile solicitate au fost

reale, necesare și rezonabile.

Invocă că, conform art. 52 alin. (8) din Legea cu privire la avocatură, nici o

autoritate publică nu poate influența direct sau indirect și nu poate controla

contractul dintre avocat și client, iar conform art. 668 alin. (2) din Codul civil,

contractul produce efecte numai între părți dacă legea nu prevede altfel.

Mai invocă că, SA „Transservice” nu a prezentat probe, care să confirme

că, contractul de asistență juridică încheiat cu CA „Țaulean Vitalie” produce

efecte nu numai între părți, dar și asupra terților. Prin hotărârea Judecătoriei

Rîșcani mun. Chișinău din 02 martie 2013 a fost soluționat un litigiu între părțile

contractuale, iar Primăria mun. Bălți nu este parte a contractului, astfel, prin

aplicarea în speță a prevederilor art. 123 alin. (2) CPC, instanțele de judecată au

încălcat interdicția de control a contractului avocatului cu clientul, extinzându-i

acțiunea asupra terțului, adică i-au conferit efecte juridice neconvenite de părți.

Menționează că, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece în

cadrul examinării pricinii, prima instanță i-a respins demersurile de prezentare a

probelor pe motiv că, SA „Transservice” a declarat că nu are probe suplimentare,

însă după finalizarea examinării pricinii în fond, instanța de judecată a reluat

examinarea pricinii în fond și a obligat SA „Transservice” să prezinte o probă

suplimentară, care a fost pusă la baza hotărârii.

Susține că, aceste încălcări au fost invocate în cererea de apel, însă nu s-au

regăsit în soluția instanței de apel.

Relevă că, în cadrul examinării cauzei în prima instanță, intimata a

concretizat că, temeiul juridic al acțiunii este încasarea cheltuielilor de judecată

prin prisma art. art. 94 și 96 CPC, dar nu a prezentat probe, care ar confirma

necesitatea adresării anume la CA „Țaulean Vitalie” pentru acordarea asistenței

juridice și necesitatea de a conveni asupra sumei invocate.

Mai relevă că, în conformitate cu art. art. 67 și 69 CPC, Primăria mun. Bălți

nu poate suporta efectele juridice produse de o hotărâre judecătorească, emisă

într-un proces, la care nu a fost parte. Este cert că, Judecătoria Rîșcani

mun.Chișinău, prin hotărârea din 02 octombrie 2013, s-a expus în limitele

executării obligațiilor contractuale dintre CA „Țaulean Vitalie” și SA

„Transservice” și nicidecum în privința cheltuielilor de judecată, în conformitate

cu art. 94 și 96 CPC.

Afirmă că, instanța de apel, contrar prevederilor art. 373 alin. (5) CPC, nu

s-a expus asupra încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rîșcani

3

mun.Chișinău din 05 octombrie 2016, emisă în cadrul procesului penal, precum și

asupra argumentelor invocate în cererea de apel.

Prin referința depusă la data de 12 mai 2017 SA „Transservice” a solicitat

respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel și hotărârii primei

instanțe.

În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul

din 3 judecători prin încheierea din 29 martie 2017 a considerat recursul admisibil

și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înștiințarea

participanților la proces.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul întemeiat și

care urmează a fi admis cu casarea integrală a deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral decizia instanței de

apel și să trimită pricina spre rejudecare în instanța de apel în toate cazurile în

care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Pe parcursul judecării cauzei s-a constatat că, la data de 22 ianuarie 2010,

Primăria mun. Bălți a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA

„Transservice” cu privire la repararea prejudiciului material în sumă de 1555000

lei.

Prin hotărârea Curții de Apel Economice din 24 mai 2011 acțiunea a fost

respinsă ca nefondată, iar prin decizia Curții Supreme de Justiție din 13 octombrie

2011 a fost respins recursul declarat de către Primăria mun. Bălți și menținută

hotărârea primei instanțe.

De asemenea, s-a constatat că, la 28 iunie 2013, CA „Țaulean Vitalie” a

depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Transservice” cu privire la

încasarea datoriei restante, care derivă din contractul de asistență juridică nr. 3 din

15 martie 2010, în sumă de 381500 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 octombrie 2013

acțiunea a fost admisă și a fost încasată de la SA „Transservice” în beneficiul CA

„Țaulean Vitalie” datoria în sumă totală de 381500 lei și taxa de stat în sumă de

11445 lei, în total suma de 392945 lei, hotărârea nefiind contestată.

La data de 02 octombrie 2014, SA „Transservice” a expediat în adresa

Primăriei mun. Bălți o somație, prin care a solicitat rambursarea cheltuielilor de

asistență juridică în sumă de 392945 lei, însă somația a rămas fără răspuns.

Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SA „Transservice” a

solicitat încasarea din contul Primăriei mun. Bălți a cheltuielilor de asistență

juridică în mărime de 392 945 lei și a taxei de stat în sumă de 11 788,35 lei.

Prima instanță, fiind investită cu judecarea prezentei cauze, a ajuns la

concluzia temeiniciei acțiunii, încasând din contul Primăriei mun. Bălți în

beneficiul SA „Transservice” cheltuielile de asistență juridică în sumă de 392945

lei și taxa de stat în sumă de 11 788,35 lei.

4

Ulterior, instanța de apel, fiind investită cu judecarea apelului declarat de

către Primăria mun. Bălți, a ajuns la concluzia netemeiniciei acestuia, menținând

hotărârea primei instanțe, pe care a considerat-o întemeiată și legală.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide, însă, că o astfel de soluție rezultă din

nedeterminarea exactă a naturii juridice a litigiului, criteriu, care presupune prin

sine lămurirea completă și certă a situației de fapt sub toate aspectele, mai mult

că, concluziile instanței de apel sunt bazate pe o apreciere unilaterală și arbitrară a

materialului probator, fapt ce vine în contradicție cu normele de drept procedural.

Astfel, în conformitate cu art. 118 alin. (3) CPC, circumstanțele care au

importanță pentru soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de

instanța judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor

participanți la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce

urmează a fi aplicate.

În conformitate cu art. 130 alin. (1) și (2) CPC, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblu

și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru

instanță judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea lor.

În conformitate cu art. 239 CPC, hotărârea judecătorească trebuie să fie

legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele

constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de judecată.

În conformitate cu art. 373 alin. (1) și (2) CPC, instanța de apel verifică, în

limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate, legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea circumstanțelor de fapt

și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului, instanța de apel verifică

circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanțe, precum

și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru soluționarea pricinii,

apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în instanță de apel de

către participanții la proces.

Reieșind din limitele judecării apelului consfințite în norma enunțată,

instanța de recurs reține că, contrar acestor prevederi, instanța de apel, judecând

apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanțelor cauzei, fără a examina

sub toate aspectele legalitatea și temeinicia hotărârii supuse apelului, în raport cu

regulile și legislația în vigoare.

În conformitate cu art. 96 alin. (1) CPC, instanța judecătorească obligă

partea care a pierdut procesul să compenseze părții care a avut câștig de cauză

cheltuielile ei de asistență juridică, în măsura în care acestea au fost reale,

necesare și rezonabile.

Conform pct. pct. 15-17 din Recomandarea privind cuantumul onorariilor

avocaților și compensarea de către instanțele de judecată a cheltuielilor de

asistență juridică, aprobată prin decizia Consiliului Uniunii avocaților din RM

nr.2 din 30 martie 2012, pornind de la practica CEDO, cheltuielile de asistență

juridică trebuie să fie necesare, realmente angajate și rezonabile ca mărime.

5

Pentru dovada cheltuielilor suportate, prin prisma practicii CEDO, se

evidențiază necesitatea prezentării de către partea care pretinde compensarea

cheltuielilor, a următoarelor documente: dovada achitării onorariilor avocaților

(copii de pe dispozițiile de plată prin virament sau bonurile de plată); copia de pe

facturile de strictă evidență, emisă pentru clienți-persoane juridice și în alte cazuri

stabilite de legislație; listă detaliată a actelor/acțiunilor efectuate de avocat și a

timpului aferent acestora ( cu tariful și orarul).

Pentru determinarea cuantumului compensației acordate, instanța de

judecată, pentru a face o apreciere corectă, va mai ține cont de: complexitatea

cauzei; noutatea și dificultatea întrebărilor juridice ridicate de speță; aportul

avocatului la soluționarea cauzei; timpul și munca depusă de avocat; aptitudinile

speciale necesare pentru a acorda asistența (cunoștințe tehnice speciale,

cunoașterea profundă a unor reglementări de profil, cunoașterea limbilor străine, a

altor procedee de comunicare cu clienți specifici etc.); faptul în ce măsură munca

avocatului în cauza respectivă îi limitează capacitatea de a lucra în alte dosare;

rezultatul obținut; restricțiile de timp impuse de client și de circumstanțele cauzei;

natura și durata relației dintre avocat și client; experiența, reputația și abilitatea

avocatului; justificarea și ponderea mijloacelor de apărare utilizate în cauză; suma

despăgubirilor pretinse/obținute în cauză; alți factori, la discreția instanței.

Totodată, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor

Omului (cauza Costin versus România, hotărârea din 26 mai 2005; cauza Străin și

alții versus România, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre versus România,

hotărârea din 27 iulie 2006, etc.) s-a statuat că partea care a câștigat procesul nu

va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată

realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Din materialele dosarului rezultă că, atît instanța de apel, cît și prima

instanță nu au stabilit dacă cheltuielile de asistență juridică solicitate spre încasare

de către intimată au fost reale, necesare și rezonabile, or, la actele cauzei lipsește

lista detaliată a acțiunilor întreprinse de avocat și a timpului aferent acestora (cu

tariful și orarul).

La caz, se mai reține că, instanțele judecătorești, încasând din contul

Primăriei mun. Bălți în beneficiul SA „Transservice” cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 392945 lei, nu au ținut cont de faptul că, conform hotărârii

Judecătoriei Rîșcani mun. Chișinău din 02 octombrie 2013, suma de 392945 lei

este compusă din cheltuielile de asistență juridică în sumă de 381500 lei și taxa de

stat în sumă de 11445 lei.

În contextul dat, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție relevă că, cele descrise incontestabil indică la

o examinare superficială a cauzei, fără a fi supusă controlului temeinicia și

corectitudinea soluției date de prima instanță prin prisma prevederilor legale.

Ca urmare, în sensul art. 6 §1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, instanța de recurs ține să

menționeze că, instanțele de judecată trebuie să indice cu suficientă claritate

motivele pe care-și întemeiază hotărârile, iar având în vedere caracterul

6

determinant al concluziilor sale, să precizeze noțiunile, ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării.

De asemenea, noțiunea de proces echitabil impune ca instanța de judecată

să nu-și motiveze doar sumar hotărârea sa, ci să examineze efectiv problemele

esențiale care-i sunt supuse aprecierii și să nu se mulțumească de a proba pur și

simplu concluziile uneia dintre părți.

În speță, prezintă relevanță și faptul că, folosirea criteriilor pentru

determinarea corectă a naturii juridice a litigiului dat, reieșind din specificul

acestuia, presupune prin sine lămurirea completă și pe bază de dovezi certe a

situației de fapt, care, este diferită de la caz la caz.

Astfel, din considerentele menționate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia

de a admite recursul, de a casa integral decizia instanței de apel și de a trimite

cauza spre rejudecare în instanța de apel.

La rejudecarea cauzei, instanța de apel urmează să țină cont de cele

menționate, să verifice și alte circumstanțe ce prezintă importanță pentru

soluționarea corectă a litigiului, să aprecieze sub toate aspectele, complet și

obiectiv, conform exigențelor art. 130 CPC, probele administrate pe dosar și în

dependență de situația stabilită, în raport cu normele de drept material care

reglementează relațiile civile, să adopte o hotărâre întemeiată și legală.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. c) CPC, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de către Primăria municipiului Bălți.

Se casează integral decizia Curții de Apel Bălți din 13 decembrie 2016 în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Transservice” împotriva Primăriei municipiului Bălți cu privire la încasarea

cheltuielilor de asistență juridică, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de

Apel Bălți, de un alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, Iulia Sîrcu

judecătorul

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

7