2rac-258/14 — încasarea datoriei

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE A REPUBLICII MOLDOVA

Prima instanță: Judecătoria Glodeni (judecător V. Nogai) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (judecători E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco) Dosarul nr.2rac-258/14 Î N C H E I E R E Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ 07 mai 2014 mun.

Chișinău Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, în componența: Președintele completului Ala Cobăneanu Judecători Vera Macinskaia, Dumitru Mardari examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de avocatul Dorin Lișman în interesele societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” împotriva hotărârii judecătoriei Glodeni din 20 august 2013 și a deciziei Curții de Apel Bălți din 14 ianuarie 2014, adoptate în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager” împotriva societății cu răspundere limitată „Runfelsia” cu privire la încasarea datoriei în mărime de 16124 lei, a clauzei penale în mărime de 8000 lei, compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 732,72 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4000 lei, a c o n s t a t a t: La 19 iulie 2013 societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva societății cu răspundere limitată „Runfelsia” privind încasarea datoriei în mărime de 16124 lei, a clauzei penale în mărime de 8000 lei, compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime de 732,72 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 4000 lei.

În motivarea acțiunii s-a reiterat că datoria derivă din raporturile de comanda de transport nr.245 din 02 aprilie 2012, comanda de transport auto nr.277 din 16 aprilie 2012, factura de expediție nr.0130448 din 27 aprilie 2012 și factura de expediție nr.0130449 din 27 aprilie 2012 prin care societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager” a acordat societății cu răspundere limitată „Runfelsia” servicii de transport la prețul de 108934 lei. în termenul stabilit de părți societatea cu răspundere limitată „Runfelsia” a achitat societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” suma de 92810 lei, diferența de 16124 lei a rămas nestinsă. Nefiind onorate obligațiunile asumate potrivit prevederilor art. 602,624 Cod civil pîrîtei i s-au calculat penalități în mărime de 8000 lei.

Prin hotărârea judecătoriei Glodeni din 20 august 2013 a fost admisă parțial cererea înaintată de societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager”, s-a încasat din contul societății cu răspundere limitată „Runfelsia” în beneficiul 1 societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” datoria în mărime de 16124 lei, cheltuieli de plata taxei de stat în mărime de 723 lei și cheltuieli de asistență juridică în mărime de 2000 lei, în rest pretențiile societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” s-au respins.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 14 ianuarie 2013 s-a respins apelul declarat societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager”, cu menținerea hotărîrii Judecătoriei Glodeni din 20 august 2013. La 14 martie 2014, recurentul avocatul Dorin Lișman în interesele societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” a declarat recurs împotriva hotărârii judecătoriei Glodeni din 20 august 2013 și a deciziei Curții de Apel Bălți din 14 ianuarie 2014, solicitând casarea parțială a hotărîrii instanței de fond și integral a instanței de apel cu emiterea unei noi decizii de încasare a penalităților în mărime de 8000 lei și compensarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 2000 lei. Recurentul societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager”, în motivarea recursului, a indicat că instanța de apel urma să dea o apreciere critică afirmațiilor intimatului care deși a recunoscut suma plăților de transport a negat faptul încheierii unor contracte în acest sens.

A considerat relevante și aplicabile prevederile art. 4 din Convenția relativă la Contractul de transport internațional al mărfurilor pe șosele. Reiterează că concluzia instanței de apel este netemeinică în partea cerinței privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică deoarece nu s-a expus asupra acestei cerințe. Conform ordinului de plată nr.2535 societatea cu răspundere limitat ”Trans Ager” a efectuat plata pentru asistența juridică avocatului Dorin Lișman. Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, fără a se expune cu referire la legalitatea deciziei instanței de apel atacate, Colegiul consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive. Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul ilegalității deciziei atacate”.

Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței de fond și ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit.b) Cod de Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel.

Asemenea temei nu se regăsește în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului. Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 2 432 alin.(4) Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă.

Din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor. Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi supus controlului judiciar. Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de avocatul Lișman Dorin în interesele societății cu răspundere limitat ”Trans Ager” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de Procedură Civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție, d i s p u n e: Se recunoaște inadmisibil recursul declarat de avocatul Dorin Lișman în interesele societății cu răspundere limitată ”Trans Ager”. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului Ala Cobănean Judecătorii Vera Macinskaia Dumitru Mardari Copia corespunde originalului Dumitru Mardari 3