2rac-419/14 — încasarea datoriei

Prima instanță: E.Grumeza Dosarul nr.2rac-419/14

Instanța de apel: E.Ababei, G.Polivenco, N.Matveeva

Î N C H E I E R E

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

10 septembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de

Justiție, în componența:

Președintele completului Iuliana Oprea

Judecători Maria Ghervas

Dumitru Mardari

examinând recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova

împotriva hotărîrii judecătoriei Bălți din 10 octombrie 2012 și a deciziei Curții de

Apel Bălți din 25 martie 2014 adoptate în pricina civilă la cererea de chemare în

judecată înaintată de societatea cu răspundere limitată „Carnex” împotriva

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălți, Ministerului Afacerilor Interne,

Departamentului Poliției, Direcției Investigare a Fraudelor, Secției Regionale „Nord”

a DIF a MAI cu privire la încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată,

a c o n s t a t a t:

La 22 august 2011 societatea cu răspundere limitată „Carnex” a depus cerere

de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălți,

Ministerului Afacerilor Interne, Departamentului Poliției, Direcției Investigare a

Fraudelor, Secției Regională „Nord” a DIF a MAI în care a solicitat încasarea datoriei

în mărime de 59040 lei și compensarea cheltuielilor de plata taxei de stat în mărime

de 1771,20 lei.

Prin cererea de concretizare cerințelor din 25 septembrie 2012 societatea cu

răspundere limitată „Carnex” a solicitat încasarea din contul Ministerul Afacerilor

Interne a datoriei în sumă de 59040 lei, a plății taxei de stat în sumă de 1771,20 lei și

cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3000 lei.

În motivarea pretențiilor sale a reiterat că, în baza contractului de locațiune

din 25 iunie 2009 încheiat cu Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți, a transmis în

locațiune camera frigorifică, situată pe str. Ștefan cel Mare 133 A, mun. Bălți, pentru

păstrarea producției sechestrate. La 29 martie 2010 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Bălți a transmis la păstrare sferturi de găină congelată sechestrate în cantitate de 3615

kg, fapt dovedit prin actul de primire predare a valorilor materiale din 29 martie

2010, pentru care a fost eliberată factura nr.BP0038696 din 29 martie 2010 în adresa

Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți care a fost inițial primită, iar ulterior a fost

anulată de către Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți. În baza hotărîrii Judecătoriei

mun. Bălți și titlului executoriu nr. 4-203/10 sferturile congelate de găină transmise la

păstrare în cantitate de 3615 kg au fost restituite proprietarului Prisăcari Piotr.

1

Se susține că, camera frigorifică s-a aflat în locațiune timp de 123 de zile

pentru care urma să se achite suma de 59040 lei, obligațiuni care nu au fost

îndeplinite. Societatea cu răspundere limitată „Carnex” s-a adresat către Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Bălți și Secția Regională „Nord" a DIF a DP a MAI pentru

achitarea plății de locațiune, însă nu au fost întreprinse măsuri, indicând că nu poartă

răspundere și obligațiune de achitare pentru păstrarea bunurilor transmise în baza

contractului de arendă din 25 iunie 2009.

Prin hotărîrea Judecătoriei Bălți din 10 octombrie 2012 acțiunea înaintate de

societatea cu răspundere limitată „Carnex” a fost admisă integral. S-a încasat din

contul Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul societății cu răspundere limitată

„Carnex” datoria în sumă de 59040,00 lei și cheltuielile de judecată compuse din

plata taxei de stat în sumă de 1771,20 lei și asistența juridică în sumă de 3000 lei.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 21 martie 2013 s-a respins apelul declarat

de Ministerul Afacerilor Interne și s-a menținut hotărîrea primei instanțe.

Prin decizia Curții Supreme de Justiție din 04 decembrie 2013 s-a admis

recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova. S-a casat

decizia Curții de Apel Bălți din 21 martie 2013 și s-a restituit pricina spre rejudecare

la Curtea de Apel Bălți, în alt complet de judecată.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 25 martie 2014 s-a respins apelul declarat

de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și s-a menținut hotărîrea

judecătoriei Bălți din 10 octombrie 2012.

La 27 iunie 2014, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova a

declarat recurs împotriva hotărîrii judecătoriei Bălți din 10 octombrie 2012 și a

deciziei Curții de Apel Bălți din 25 martie 2014, solicitând casarea acestora, cu

emiterea unei noi decizii de respingerea a pretențiilor înaintate de societatea cu

răspundere limitată „Carnex” față de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii

Moldova.

Susține că, nu este de acord cu decizia instanței de apel, este neîntemeiată și

ilegală, instanțele investite cu judecarea fondului au aplicat eronat normele de drept

material. Este contradictorie concluzia instanței de apel referitor la perioada aflării

bunurilor sechestrate, fără a fi indicat corect calculul zilelor de depozitare. Factura

care a fost luat drept probă de către instanța de judecată nu a fost expediată în adresa

Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova și tot o dată aceasta a fost

anulată de către Inspectoratul Fiscal de Stat Bălți.

Invocă că nu este de acord cu încasarea cheltuielilor de judecată, în acest sens

nefiind prezentate probe confirmative.

La data de 07-08 august 2014 intimații Societatea cu răspundere limitată

„Carnex” și Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți au depus referință la cererea de

recurs, pledînd pentru declararea inadmisibilității recursului, dat fiind faptul că

argumentele invocate în recurs au constituit obiect al cercetării judecătorești atît în

instanța de fond, cît și în cea de apel, ele fiind anterior invocate în referința la cererea

de chemare în judecată, în apel, cît și în dezbateri în fond și în ordine de apel. Atît

instanța de fond, cît și instanța de apel s-au expus în privința acestor argumente și le-

au respins ca neîntemeiate. Careva argumente noi recurentul nu a invocat.

2

Conform avizului de recepție anexat la materialele dosarului (f.d.178)

recurentul a recepționat decizia instanței de apel la 29 aprilie 2014, deci s-a

conformat prevederilor legale și recursul declarat la 27 iunie 2014 este depus în

termen, conform prevederilor art. 434 Cod de procedură Civilă.

În conformitate cu art.432 Cod de Procedură Civilă, părțile și alți participanți

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Analizând modul în care recurentul și-a exercitat dreptul la recurs, Colegiul

consideră recursul drept inadmisibil din următoarele motive.

Potrivit art. 437 alin.(1) lit. f) Cod de Procedură Civilă cererea de recurs

trebuie să conțină, printre altele, esența și temeiurile recursului, argumentul

ilegalității deciziei atacate”. Totodată, participanții la proces sunt în drept să declare

recurs numai în cazul în care invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a

normelor de drept material sau a normelor de drept procedural prevăzute la art. 432

alin.(2), (3) sau (4) Cod de Procedură Civilă. Astfel, recursul împotriva deciziei

instanței de apel este o cale de atac de drept, vizând în exclusivitate legalitatea actului

de dispoziție contestat. Colegiul constată că argumentele invocate de recurent în

cererea de recurs vizează temeinicia deciziei instanței de apel și a hotărârii instanței

de fond și ar putea fi încadrate temeiul prevăzut de art. 386 alin.(1) lit. b) Cod de

Procedură Civilă, aplicabil doar procedurii de apel. Asemenea temei nu se regăsește

în art. 432 Cod de Procedură Civilă aplicabil recursului.

Colegiul reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe

sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs. Prin prisma art. 432 alin.(4)

Cod de Procedură Civilă, instanța de recurs poate interveni în materia probațiunii

doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că instanța de apel a apreciat în

mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de apreciere a probelor

stabilite în art. 130 Cod de Procedură Civilă. Din recursul declarat nu rezultă

argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor de apreciere a probelor.

Cu referire la argumentul recurentului privind aplicarea eronată de către

instanțele judecătorești inferioare a normelor de drept material, Colegiul menționează

că în cererea de recurs nu se indică prin ce s-a manifestat aplicarea eronată a

normelor de drept material și din care circumstanțe aceasta rezultă. Colegiul reține că

acest argument al recurentului poartă un caracter declarativ, nefiind posibilă

determinarea aspectului de legalitate al deciziei instanței de apel ce urmează a fi

supus controlului judiciar.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă că art. 6 paragraful 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu impune motivarea în

detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale

specifice, respinge recursul declarat împotriva deciziei pronunțate de o instanță

inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.

3

Colegiu civil și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

reiterează că conform jurisprudenței CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică

să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie

să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului invocat în speță sunt similare celor invocate în cadrul judecării apelului,

asupra căror deja instanța de apel s-a pronunțat veridic.

Având în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Ministerul

Afacerilor Interne al Republicii Moldova nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de Procedură Civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de Procedură Civilă, Colegiul Civil,

Comercial și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Iuliana Oprea

Judecătorii

Maria Ghervas

Dumitru Mardari

4