3ra-397/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: A. Donos dosarul nr. 3ra- 397/17

instanța de apel: E. Ababei, N.Chircu, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălți,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere

limitată „Șangrila Grup” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți

cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2016, prin care a fost

admis apelul declarat de către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălți, casată

integral hotărârea Judecătoriei Bălți din 16 martie 2016 și pronunțată o nouă hotărâre

de admitere parțială a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 04 iunie 2014, SRL „Șangrila Grup” a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți cu privire la

contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 20 martie 2014, de către

inspectorii fiscali ai Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți a fost efectuat

un control operativ, în urma căruia de a fost întocmit actul de control nr. 1-665678

din 20 martie 2014, unde în rubrica concluzii a fost indicat că, la verificarea

mijloacelor bănești prin casieria MCC a fost stabilită în numerar suma de 4800 lei, iar

conform raportului de control suma încasată constituie 1920 lei, excedentul

mijloacelor bănești constituind suma de 2880 lei, contabilul-șef și vânzătoare-casier

au refuzat să dea explicații privitor la excedent de mijloace bănești, să semneze actul

de control și să primească un exemplar de pe act.

Menționează că, la data de 31 martie 2014 a înaintat dezacord asupra deciziei

organului fiscal, iar la data de 17 aprilie 2014, prin intermediul Oficiului poștal a

recepționat decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți nr.604 din 15

aprilie 2014, asupra cazul de încălcare potrivit căreia i-a fost aplicată amendă în sumă

de 7000 lei pentru încălcarea art. 254 alin.(4) Cod fiscal, și anume pentru

neasigurarea bilanțului numerarului în mașina de casă și control și amenda în sumă de

10 000 lei, pentru încălcarea prevederilor art.253 alin.(1) Cod fiscal, împiedicarea

controlului fiscal prin neprezentarea de explicații, informații necesare organului fiscal

1

asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin refuz de a asista la finisarea

controlului, refuz de a primi și semna un exemplar de act.

Susține că, la data de 23 aprilie 2014, a expediat în adresa pârâtului o cerere

prealabilă, exprimându-și dezacordul cu decizia nr.604 din 15 aprilie 2014, urmare la

data de 19 mai 2014, în temeiul dispozițiilor nr. nr. 122014051924, 122014051925 și

122014051926 privind suspendarea operațiunilor la conturile bancare ale SRL

„Șangrila Grup” toate conturile bancare au fost blocate și încasată forțat suma

amenzii de 17 000 lei, la data de 20 mai 2014, cererea prealabilă a fost respinsă ca

nefondată.

Consideră decizia Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți nr.604 din

15 aprilie 2014 a fost emisă cu încălcarea procedurii de examinare, examinând cauza

în lipsa contribuabilului, îngrădindu-i dreptul de a dispune de exercitarea drepturilor

sale în condițiile Codului fiscal, nefiind respectat principiul contradictorialității.

Afirmă că, la stabilirea încălcării privind neasigurarea bilanțului numerarului în

mașini de casă și control, nu s-a luat în considerație că depistarea sumei de excedent a

mijloacelor bănești în casierie nu este confirmată prin careva documente, controlul a

fost efectuat cu încălcarea prevederilor legale.

Invocă că, pârâtul a efectuat controlul în lipsa administratorului contribuabilului,

iar angajații întreprinderii care au participat la momentul efectuării controlului nu

aveau dreptul de a semna careva acte.

Solicită anularea deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți

nr.604 din 15 aprilie 2014, obligarea Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul

Bălți să restituie suma de 17 000 lei încasata în temeiul deciziei nr.604 și dispozițiilor

nr. nr. 122014051924, 122014051925 și 122014051926.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 16 martie 2016 a fost respinsă acțiunea ca

neântemeiată.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, decizia Inspectoratului

Fiscal de Stat pe mun. Bălți nr.604 din 15 aprilie 2014 este legală și proporțională

încălcării fiscale comise de către SRL „Șangrila Grup”.

Prima instanță, respingând pretențiile reclamantei a concluzionat că,

contribuabilul este obligat să țină evidența contabilă conform formelor și modului

stabilit de legislație, să întocmească și să prezinte organului fiscal și serviciului de

colectare a impozitelor și taxelor locale, dările de seamă fiscale și prevăzute de

legislație, să asigure integritatea documentelor de evidență contabilă în conformitate

cu cerințele legislației, să efectueze încasările bănești în numerar prin intermediul

dispozitivelor și sistemelor pentru înregistrarea operațiunilor cu numerar, respectând

reglementările aprobate de Guvern, inclusiv lista genurilor de activitate al căror

specific permite efectuarea încasărilor bănești în numerar fără aplicarea mașinilor de

casă de control.

Totodată, prima instanță a stabilit că, reclamanta nu a demonstrat proveniența

excedentului de mijloace bănești în sumă de 2880 lei, purtând răspundere pecuniară

pentru nerespectarea Regulamentului cu privire la aplicarea mașinilor de casă și

control pentru efectuarea decontărilor în numerar și respectiv urmează a fi amendate

în corespundere cu art. 254 alin.(4) Cod fiscal.

2

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie 2016 a fost admis apelul

declarat de către SRL „Șangrila Grup”, casată integral hotărârea primei instanțe și

pronunțată o nouă hotărâre de admitere parțială a acțiunii. A fost anulată decizia

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălți nr.604 din 15 aprilie 2014, în partea

aplicării amenzii în mărime de 10 000 lei în baza art. 253 alin.(1) Cod fiscal. În rest,

acțiunea a fost respinsă.

Instanța de apel a considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind

netemeinicia pretențiilor SRL „Șangrila Grup” privind anularea deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe mun. Bălți nr.604 din 15 aprilie 2014, în partea ce

ține de încălcarea legislației fiscale în conformitate cu art.254 alin.(4) Cod fiscal și

aplicarea amenzii în sumă de 7000 lei, pentru neasigurarea bilanțului numerarului în

mașina de casă și control care constă în formarea excedentului de numerar

nejustificat documentar.

Totodată, instanța de apel a stabilit că, prima instanță neîntemeiat a respins și

pretenția reclamantei cu privire la aplicarea amenzii în temeiul art.253 alin.(1) Cod

fiscal în sumă de 10 000 lei, deoarece din inacțiunile prevăzute de acest articol, doar

una cade sub incidența acestuia, și anume neprezentarea de explicații, informații

necesare organului fiscal asupra problemelor care apar în timpul controlului, or,

probe care ar confirma aceste inacțiuni de către agentul economic nu au fost

prezentate. Mai mult ca atât, Galina Casapciuc conform ordinului nr.09014 din 09

ianuarie 2014, nu este persoană cu funcție de răspundere și în competența acesteia nu

intră semnarea actului de control și darea de explicații, iar contabilul-șef nu a fost

prezent în timpul petrecerii controlului.

La data de 08 februarie 2017, Inspectoratul Fiscal de Stat a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel în partea anulării amenții în sumă de 10 000 lei și menținerea

hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel la examinarea cauzei nu a

elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei și nu

a dat o apreciere obiectivă probelor administrate pe dosar.

Menționează că, instanța de apel eronat a ajuns la concluzia anulării deciziei

Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți în partea aplicării amenzii de 10

000 lei în baza art. 253 alin.(1) Cod fiscal, or la data efectuării controlului persoanele

responsabile au ignorat în mod vădit prevederile art.253 alin. (1) Cod fiscal.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți a

fost depus în termen, or, din materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat

copia deciziei contestate în adresa recurentului la data de 14 decembrie 2017 (f. d.

119), și recepționată de către ultimul la data de 21 decembrie 2016 (f.d.121).

Prin referința depusă la data de 11 aprilie 2017, SRL „Șangrila Grup” a solicitat

respingerea recursului ca inadmisibil și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind

legală și întemeiată.

3

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Inspectoratul Fiscal de

Stat pe municipiul Bălți nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în cererea de recurs sunt similare

argumentelor invocate atât în prima instanță, cât și în instanța de apel și sunt expuse

asupra circumstanțelor de fapt și nu de drept, cărora instanța de apel le-a dat o

apreciere corectă, având la bază cumulul de dovezi administrate în cadrul dezbaterilor

judiciare, apreciate conform art.130 CPC.

4

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Inspectoratul Fiscal de Stat pe municipiul Bălți, asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Chișinău ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul Inspectoratului Fiscal de Stat pe municipiul Bălți se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Sveatoslav Moldovan

Mariana Pitic

5