3ra-289/18 — contestarea actului administrativ

3ra-289/18 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: Sv. Ghercavii dosarul nr. 3ra-289/18

instanța de apel: S. Procopciuc, E. Grumeza, A. Garbuz

Î N C H E I E R E

28 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Societatea pe acțiuni „Articole din Beton Armat”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Societății pe acțiuni

„Articole din Beton Armat” împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat municipiul

Bălți cu privire la contestarea actului administrativ,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017, prin care a

fost admis apelul declarat de către Serviciul Fiscal de Stat, a fost casată integral

hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 decembrie 2016 și a fost emisă o nouă hotărâre

de respingere a acțiunii,

c o n s t a t ă:

La data de 30 decembrie 2015 SA „Articole din Beton Armat” a depus

cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți

cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la data de 17 februarie 2015

în rezultatul controlului fiscal efectuat privind respectarea legislației fiscale în

perioada 01 ianuarie 2011 – 30 noiembrie 2014, Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Bălți a emis decizia nr. 150, prin care a dispus încasarea unor impozite și a taxelor

recalculate la sumele impozitelor.

A relevat că nefiind de acord cu decizia enunțată, a constestat-o, iar prin

decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 573 din 17 aprilie 2015 a fost

suspendată decizia contestată cu dispunerea efectuării unui control repetat.

A invocat că la data de 15 septembrie 2015 a fost efectuat controlul fiscal

repetat privind respectarea legislației fiscale în perioada 01 ianuarie 2011 – 30

noiembrie 2014 și a fost întocmit actul de control repetat nr. 3-462460, prin care s-

a constatat că, dată a livrării imobilului și a terenului în adresa SRL „Ferex” se

consideră luna aprilie 2011 (13 aprilie 2011), la fel, s-a constatat că, contribuabilul

nu a prezentat cumpărătorului în termen, la momentul apariției obligației fiscale

privind TVA în luna aprilie 2011, factura fiscală pentru comercializarea clădirii de

producere gajată, cu suprafața de 1559,3 m2, cu nr. cadastral XXXXXX. De

1

asemenea, s-a constatat că în contractul de vânzare-cumpărare din 13 aprilie 2011

este indicată valoarea totală a tranzacției în mărime de 1 250 000 de lei, fară să fie

divizat prețul clădirii și terenului.

A afirmat că nefiind de acord cu rezultatele controlului expuse în actul de

control repetat nr. 3-462460 din 15 septembrie 2015 și-a exprimat dezacordul,

deoarece concluziile Inspectorului Fiscal de Stat privind impozitarea cu TVA în

anul 2011 sunt eronate.

A relevat că la data de 13 octombrie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat mun.

Bălți a emis decizia nr. 1455 cu privire la rezultatele controlului repetat efectuat la

SA „Articole din beton Armat”, prin care a fost modificată partea constatatoare a

deciziei Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 150 din 17 februarie 2015, și

anume, - cap.1 pct. 2 alin. (a), constatând că, data livrării bunurilor imobiliare în

adresa SRL „Ferex” este luna aprilie 2011 (13 aprilie 2011), precum și faptul că,

contribuabilul pentru perioda fiscală - luna aprilie 2011, nu a calculat și nu a

declarat TVA în sumă de 208 333 de lei (1250000/6) aferentă livrării efectuate în

adresa SRL „Ferex” a mijlocului fix, clădirea și teren amplasat în mun. Bălți, str.

Ștefan cel Mare 182, anterior gajat cu suprafața de 1559,3 m2, nr. cadastral

XXXXXX, conform contractului nr. 0300/11/5746 din 13 aprilie 2011 în sumă de

1 250 000 de lei. Agentul economic a contabilizat în perioada lunii iulie 2012 la

contul 611 „venituri”, fară să fie divizat prețul imobilului și a terenului. A fost

modificat - cap. I pct. 3 alin. (c) al deciziei, indicându-se că, contribuabilul nu a

prezentat cumpărătorului în termen, la momentul apariției obligației fiscale privind

TVA, în luna aprilie anul 2011, factura fiscală pentru comercializarea clădirii de

producere gajată cu suprafața de 1559,3 m2, nr. cadastral XXXXXX.

De asemenea, a indicat că, a fost modificată partea decisivă a deciziei nr.

150 din 17 februarie 2015, și anume, - cap. I, dispunându-se încasarea TVA

aferentă bugetului diminuată în sumă totală de 210 966 de lei, inclusiv pentru

lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie și decembrie ale anului 2011 în sumă de

210 227 de lei, pentru lunile martie și iulie ale anului 2012 în sumă de 628 de lei și

pentru lunile iunie și septembrie ale anului 2014 în sumă de 111 lei, - cap. II,

aplicându-se majorare de întîrziere în sumă de 95 736 de lei, pentru neplata la

buget în termenele stabilite de legislație a TVA aferentă bugetului diminuat,

precum și - cap. III calculându-i amendă în mărime de 200 de lei pentru

prezentarea fiecărui document care conține date eronate, și anume, declarațiile

TVA pe lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, decembrie ale anului 2011,

declarațiile TVA pe lunile martie și iulie ale anului 2012, ceea ce constituie suma

de 1 400 de lei, - amendă în mărime de 30% pentru diminuarea TVA aferentă

bugetului, pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie și decembrie ale anului

2011, pentru lunile martie și iulie ale anului 2012 și pentru lunile iunie și

septembrie ale anului 2014, ceea ce constituie suma de 67 890 de lei, - amendă în

mărime de 1 000 de lei pentru prezentarea dărilor de seamă care conțin informație

neautentică, și anume, declarația TVA pe lunile iunie și septembrie pentru anul

2014, ceea ce constituie 2000 de lei, - amendă în mărime de 1 800 de lei pentru

neprezentarea facturilor fiscale în anul 2011 - 2 cazuri și în mărime de 3 600 de lei

2

pentru neprezentarea facturilor fiscale în anul 2014 - 2 cazuri, ceea ce constituie 10

800 de lei.

A menționat că nu este de acord cu decizia emisă de către Inspectoratul

Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 1455 din 13 octombrie 2015 și decizia nr. 150 din 17

februarie 2015 și le consideră ilegale, nefondate și urmează a fi anulate.

În acest sens, a invocat că nu a participat la tranzacția de vânzare-cumpărare

către SRL „Ferex” a bunurilor imobile, acestea au fost înstrăinate ilegal de către

BC „Banca de Economii” fără a delimita bunul imobil impozabil cu TVA –

construcția, și bunul imobil scutit de TVA - terenul de pământ.

A afirmat că nu a încasat sume de bani ca rezultat al încheierii acestei

tranzacții și nici nu s-a putut opune încheierii acesteia, care nu și-a găsit o

reflectare atât financiară cât și fiscală.

A calificat ca eronată și contrară legii concluzia Inspectoratului Fiscal de

Stat mun. Bălți, precum că, terenul și construcția au fost vândute ca un lot unic și

în această situație nu poate fi aplicată la întreaga sumă a vânzării TVA în suma

calculată de Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți de 208 333 de lei.

Consideră că SA „Banca de Economii” și SRL „Ferex” urmează să corecteze

eroarea din contractul de vânzare-cumpărare, iar ulterior SA „Articole din Beton

Armat” va avea posibilitatea să elibereze corect factura fiscală.

A relevat că nu este de acord cu faptul că, a prezentat declarațiile privind

TVA cu erori, deoarece compania nu a fost anunțată despre efectuarea tranzacției

și înstrăinarea bunurilor imobile de către SA „Banca de Economii”, precum și

despre condițiile contractuale la încheierea trazacției.

A susținut că nefiind de acord cu decizia enunțată, la data de 09 decembrie

2015 a constestat-o cu cerere prealabilă, însă prin decizia Inspectoratului Fiscal de

Stat mun. Bălți nr. 161 din 01 decembrie 2015 a fost respinsă și menținută decizia

contestată.

Solicită anularea deciziei nr. 1455 emisă de către Inspectoratul Fiscal mun.

Bălți la data de 13 octombrie 2015 și deciziei nr. 150 emisă de Inspectoratul Fiscal

de Stat mun. Bălți la data de 17 februarie 2015.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 23 decembrie 2016 a fost admisă

acțiunea și a fost anulată decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 1455

din 13 octombrie 2015 și decizia Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 150

din 17 februarie 2015.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin constatarea faptului că,

deciziile Inspectoratului Fiscal de Stat mun. Bălți nr. 150 din 17 februarie 2015 și

nr. 1455 din 13 octombrie 2015 sunt emise contrar legislației fiscale, deoarece

reclamantul având obligația de a elibera factura fiscală pentru bunurile imobile

înstrăinate, acestea nu sunt delimitate în bunuri imobile impozabile cu TVA și

bunuri imobile scutite de TVA. Mai mult ca atât, prin hotărârea Judecătoriei

Economice de Circumscripție din 17 februarie 2012 reclamantul a fost obligat de a

elibera SRL „Ferex” factura fiscală conform contractului de vânzare-cumpărare nr.

0300115746 din 13 aprilie 2011, însă acesta a fost în imposibilitate de a o elibera,

deoarece conform contractului de vânzare-cumpărare, terenul pentru construcții cu

3

nr. cadastral XXXXXX și clădirea de producere cu nr. cadastral XXXXXX, au fost

vândute la prețul de 1 250 000 lei, nefiind delimitat fiecare bun.

Astfel, prima instanță a reiterat că, prevederile art. 97 alin. (1) din Codul

fiscal nu pot fi aplicate pentru ambele imobile, terenul de construcții și clădirea de

producere, or, conform art. 103 alin. (1) pct. 1) din Codul fiscal, terenul pentru

construcții este scutit de TVA.

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 19 septembrie 2017 a fost admis apelul

declarat de Serviciul Fiscal de Stat, a fost casată integral hotărârea primei instanțe

și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care a fost respinsă acțiunea.

Instanța de apel și-a argumentat concluzia constatând că, Serviciul Fiscal de

Stat întemeiat, conform art. 96 alin. (1) din Codul fiscal a determinat valoarea

TVA din valoarea întregii tranzacții de 208 333 de lei, or, apelantul nu a

demonstrat prin probe pertinente și concludente care este valoarea fiecărui bun, cel

puțin reieșind din valoarea de bilanț contabilă a acestora.

Mai mult ca atât, prin deciziile contestate s-au stabilit și alte încălcări fiscale,

iar anularea deciziilor au ca consecință recalcularea taxelor și aplicarea sancțiunilor

fiscale, însă în susținerea netemeinicii acestora, SA „Articole din Beton Armat” nu

a invocat nici un argument și nu a prezentat probe, și nici prima instanță nu și-a

argumentat poziția în sensul anulării acestora.

La data de 29 ianuarie 2018 SA „Articole din Beton Armat” a declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului, casarea

integrală a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece au fost încălcate și aplicate eronat normele de drept material și,

anume, nu a fost aplicată legea care trebuia să fie aplicată, a fost aplicată o lege

care nu trebuia să fie aplicată, a fost interpretată în mod eronat legea, nu au fost

constatate și elucidate circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei și nu

au fost dovedite circumstanțele considerate ca fiind stabilite.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că SA „Articole din

Beton Armat” nu și-a probat poziția, deoarece atît în cadrul ședinței de judecată, cît

și în cadrul controalelor fiscale a prezentat datele de balanță a terenului de pământ

și a construcțiilor vizate, precum și modalitatea de stabilire a devizării prețului

pentru teren, care la livrare nu se impozitează cu TVA și pentru construcții, la

livrarea cărora se impune cu TVA de 20%, însă argumentele invocate au fost

ignorate.

A menționat că instanța de apel apreciind critic argumentul precum că,

compania nu a participat la încheierea tranzacției de vânzare-cumpărare și ca

rezultat urma să elibereze factura de livrare a bunurilor, a ignorant legislația fiscală

și contabilă, care indică expres că, la livrarea terenurilor costul acestuia nu se

impozitează cu TVA, respectiv se eliberează factură (la momentul anului 2011

aceasta avea formula „.de expediție”), iar la livrarea construcțiilor costul acestora

se impozitează cu TVA 20%, fiind necesară eliberarea facturii fiscale.

A invocat că în aceeași tranzacție era necesar de a stabili cu certitudine

separat prețul pământului și separat prețul construcției, de a delimita livrarea

impozabilă cu TVA de cea neimpozabilă cu TVA și de a elibera două facturi

4

diferite, fapt ignorant de către BC „Banca de Economii” la înstrăinarea bunurilor

imobile enunțate.

A calificat ca eronată concluzia instanței de apel precum că, terenul și

construcția au fost vândute ca un lot unic și în această situație nu poate fi aplicată

la întreaga sumă a vânzării TVA în suma calculată de Inspectoratul Fiscal de Stat

mun. Bălți de 208 333 de lei, deoarece din prevederile art. 97 alin. (1) din Codul

fiscal rezultă că, livrarea trebuie să fie impozabilă, deci, această normă poate fi

aplicată doar la costul construcției, pe cînd terenul de pământ conform art 103 alin.

(1) pct.1) din Codul fiscal este scutit de TVA.

A susținut că suma TVA de 208 333 de lei aferentă livrărilor către SRL

„Ferex” este eronată, deoarece nu este stabilită corect baza impozabilă, respectiv

este eronat reflectată și suma finală a impozitului cu TVA.

Consideră că nu poate fi aplicată TVA la toată suma livrării, deoarece

tranzacția între BC „Banca de Economii” și SRL „Ferex” de vânzare-cumpărare a

bunurilor ipotecate a fost perfectată incorect și a fost imposibil de a stabili valoarea

bunului impozabil cu TVA, pentru care urmează a fi eliberată factura fiscală.

Susține că, SA „Articole din Beton Armat” a eliberat factură de expediție pentru

bunul scutit de TVA, însă SRL „Ferex” a refuzat să semneze factura de expediție.

A menționat că SA „Banca de Economii” și SRL „Ferex” urmează să

corecteze eroarea din contractul de vânzare-cumpărare prin care au fost înstrăinate

bunurile sale imobile și din care ar rezulta baza impozabilă, iar ulterior SA

„Articole din Beton Armat” va avea posibilitatea să elibereze corect factura fiscală.

A invocat că nu este de acord cu concluzia precum că, SA „Articole din

Beton Armat” a prezentat cu erori declarațiile privind TVA, deoarece

contribuabilul nici nu a fost anunțat despre faptul încheierii tranzacției, înstrăinării

bunurilor imobile de către SA „Banca de Economii” și condițiile contractuale

stabilite.

A mai invocat că s-a adresat în mod repetat atît la SA „Banca de Economii”

cît și SRL „Ferex” pentru a perfecta contractul de vânzare-cumpărare conform

prevederilor legale, fapt necesar pentru întocmirea actelor contabile, însă

nerealizarea acestei solicitări a generat imposibilitatea perfectării facturilor fiscale

și de expediție.

A atenționat că în rezultatul controlului s-a constatat și nerespectarea

legislației fiscale sub aspectul efectelor neeliberării facturilor la încheierea

tranzacției între SA „Banca de Economii” și SRL „Ferex”, încălcări de erori în

prezentarea raporturilor, precum și alte încălcări nesemnificative, care urmau a fi

sancționate cu avertisment, însă Inspectoratul Fiscal de Stat mun. Bălți a ignorat

argumentele invocate și a menținut decizia de sancționare.

A susținut că a contestat deciziile de sancționare și sub acest aspect, însă

instanța de apel a luat în considerare doar argumentele Serviciului Fiscal de Stat,

concluzionând eronat că alte aspecte nu au fost contestate.

Astfel, consideră că instanța de apel a luat o poziție în exclusivitate în

favoare Serviciului Fiscal de Stat, ignorând poziția celeilalte părți, fără a motiva

netemeinicia argumentelor invocate, mai mult, nu a motivat de ce la livrarea

5

bunului neimpozabil cu TVA, precum este terenul de pământ, SA „Articole din

Beton Armat” este impusă să achite TVA de 20%.

De asemenea, a invocat că instanța de apel în decizie a făcut trimitere la art.

117 alin. (1) din Codul fiscal, conform cărora subiectul impozabil care efectuează

o livrare impozabilă pe teritoriul țării este obligat să prezinte cumpărătorului

(beneficiarului) factura fiscală pe livrarea în cauză, însă aceste prevederi nu se

referă și la cazul livrării neimpozabile cum este terenul.

A afirmat că instanța de apel concluzionând că decizia contestată este legală,

a interpretat în mod eronat prevederile art. 97 alin. (1) și 103 alin. (1) din Codul

fiscal, care indică expres că, la terenuri nu se aplică TVA.

A notat că instanța de apel contrar circumstanțelor indicate în contractul de

vânzare-cumpărare a concluzionat că, în speță nu se denotă valoarea terenului

pentru a nu fi calculată TVA.

A menționat că concluzia instanței de apel precum că, obiectul tranzacției nu

este un teren, vine în contradicție cu circumstanțele cauzei și probele prezentate,

or, în contractul de vânzare-cumpărare nr. 0300/11/5746 din 13 aprilie 2011

încheiat între ВС „Banca de Economii” și SRL „Ferex” nu este indicat că terenul și

construcția se vând ca un complex unic și indivizibil, dar s-a indicat că se vinde

imobilul - teren pentru construcții, cu suprafața de 0.314 ha, nr. cadastral

XXXXXX și clădirea de producere cu suprafața de 1559,5 m2, nr. cadastral

XXXXXX, amplasată pe acest teren, situate în num. Bălți, str. Ștefan cel Mare

182.

A relevat că bunurile sunt delimitate prin suprafață și numere cadastrale

diferite, astfel, este evident că au fost vândute 2 bunuri imobile și nu un complex

indivizibil.

Cu referire la prevederile art. 32 alin. (3) al Legii nr. 1308 din 25 iulie 1997

cu privire la prețul normativ și modul de vânzare-cumpăra a pământului, a invocat

că, la formarea prețului se va ține cont în primul rând de prețul terenului, la care se

adaugă și prețul construcției.

Consideră eronată concluzia instanței de apel precum că, în cazul în care este

stabilit un preț, acesta în întregime se supune impozitării, deoarece prețul este

stabilit mai întâi pentru teren și ulterior și pentru careva construcții, precum și

faptul că livrările sunt impozabile și neimpozabile.

A calificat ca eronată și concluzia precum că, SA „Articole din Beton

Armat” nu a putut concretiza valoarea fiecărui bun, or, conform prevederilor art.

24 alin. (3) al Legii contenciosului administrativ, sarcina probațiunii este pusă pe

Inspectoratul Fiscal de Stat pe mun. Bălți.

A mai indicat că decizia instanței de apel nu este motivată în sensul art. 6 § 1

al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților

Fundamentale, fiindu-i astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil, precum și

dreptul de proprietate prevăzut în art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția

Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.

Prin referința depusă la data de 22 martie 2018 Serviciul Fiscal de Stat a

solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel.

6

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurenta a recepționat copia deciziei instanței de

apel la data de 30 noiembrie 2017 (f.d. 230, vol.1), iar cererea de recurs a fost

depusă la data de 29 ianuarie 2018 (f.d. 12, vol.2).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4);

7

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către SA „Articole din

Beton Armat” nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe cînd în recursul

declarat de către SA „Articole din Beton Armat”, asemenea aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către SA „Articole din Beton Armat” ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Societatea pe acțiuni „Articole din Beton Armat”

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

8