2ra-344/20 — încasarea salariului restant

Dosarul nr. 2ra-344/20 Prima instanță: Judecătoria Bălți, sediul central (jud. S. Ghercavii) Instanța de apel: Curtea de Apel Bălți (jud. Iu. Grosu, A. Garbuz, A. Ciobanu) ÎNCHEIERE 24 iunie 2020 mun.

Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ivan Petrov, în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Petrov împotriva Societății pe acțiuni „Articole din Beton Armat”, în proces de lichidare, cu privire la încasarea salariului restant, împotriva deciziei din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți, prin care a fost admis apelul declarat de către Societatea pe acțiuni „Articole din Beton Armat”, a fost casată integral hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central și a fost emisă o nouă hotărâre cu privire la respingerea acțiunii, constată: La 31 octombrie 2018 Ivan Petrov a depus cerere de chemare în judecată împotriva SA „Articole din Beton Armat”, în proces de lichidare, cu privire la încasarea salariului restant.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, a activat și activează în cadrul SA „Articole din Beton Armat” în funcția de administrator și membru al comisiei de lichidare. A menționat că, la 01 septembrie 2017 față de el s-a format o restantă salarială în sumă de 1201688 de lei. A susținut că, până în prezent, întreprinderea dată nu i-а achitat sumele salariale restante. A afirmat că, conform certificatului nr. 22 din 22 octombrie 2018, eliberat de către SA „Articole din Beton Armat”, restanța salarială față de el, la 01 septembrie 2017, constituie 1201688 de lei. A declarat că, angajatorul urma să-i achite salariul lunar, dar nu a efectuat plățile, iar din aceste considerente s-a adresat conducerii SA „Articole din Beton Armat” pentru achitarea salariului, însă aceasta nu s-a achitat cu el.

A notat că, ulterior, la 14 decembrie 2017 și 07 iunie 2018 s-a adresat cu cereri scrise la SA „Articole din Beton Armat” pentru achitarea datoriei salariale, formată 1 în mod stabilit de legislație, cererile date fiind recepționate de către ultima, însă nu a primit nici un răspuns pozitiv. A solicitat încasarea de la pârât a salariului restant calculat la 01 septembrie 2017 în sumă de 1201688 de lei și a cheltuielilor de judecată. Prin hotărârea din 19 februarie 2019 a Judecătoriei Bălți, sediul central a fost admisă parțial acțiunea depusă de către Ivan Petrov și a fost încasat de la SA „Articole din Beton Armat”, în proces de lichidare, în beneficiul lui Ivan Petrov salariul restant în sumă de 1201688 de lei.

Prin decizia din 12 septembrie 2019 a Curții de Apel Bălți a fost admis apelul declarat de către SA „Articole din Beton Armat”, în proces de lichidare, a fost casată integral hotărârea primei instanțe și a fost emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea depusă de către Ivan Petrov a fost respinsă. Instanța de apel a reținut că, conform actului inspectării din 06 noiembrie 2015, în perioada anilor 2008-2014 au fost calculate plăți salariale în sumă de 29598269 de lei, fiind achitată de facto suma de 28907346 de lei, la situația din 01 iulie 2015 datoriile față de salariați constituiau 1267399 de lei, iar conform evidenței contabile a SA ,,Articole din Beton Armat”, pentru perioada 01 ianuarie 2015-01 iulie 2015 nu au fost calculate plăți salariale angajaților entității.

Astfel, din cererea de chemare în judecată depusă de către Ivan Petrov rezultă că, acesta a solicitat încasarea salariului restant în mărime de 1201688 de lei, sumă care nu a fost probată pe parcursul examinării cauzei, or, salariul pe care îl solicită Ivan Petrov, este de 1201688 de lei, pe cînd la situația din 01 iulie 2015 datoria față de toți salariații SA ,,Articole de Beton Armat” constituia suma de 1267399 de lei. Totodată, instanța de apel a relevat că, Ivan Petrov, pretinzând la încasarea salariului restant pînă la 01 septembrie 2017, nu a prezentat probe concludente și pertinente în justificarea argumentelor sale, pe care își întemeiază cererea de chemare în judecată. La 04 ianuarie 2020 Ivan Petrov a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, deoarece au fost încălcate esențial normele de drept material și normele de drept procedural. A menționat că, instanța de apel, la examinarea cauzei, nu a aplicat art. 118 alin. (5) CPC și a încălcat art. 9 alin. (1) și (2) CPC. A susținut că, apelul a fost declarat de către o persoană, care la 26 februarie 2019 nu avea împuterniciri de a reprezenta întreprinderea și, prin urmare, instanța de apel nu a aplicat art. 75 alin. (2) și (3), 80 alin. (1) și (3), 81 alin. (1) și 369 alin.(1) lit. d) CPC. A afirmat că, instanța de apel a încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale omului prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție.

Prin notificarea din 27 ianuarie 2020 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii 2 obligatorii a referinței, însă ultimul nu și-a valorificat acest drept și nu a depus referință (f. d. 21, vol. II). Examinând temeiurile inadmisibilității recursului, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive. În conformitate cu art. 433 lit. b) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care, recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434. În conformitate cu art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Materialele cauzei denotă cu certitudine faptul că, la 22 octombrie 2019 instanța de apel a expediat în adresa părților copia deciziei contestate (f. d. 200, vol.I), iar la 25 octombrie 2019 Ivan Petrov a recepționat copia deciziei instanței de apel, fapt confirmat prin avizul de recepție a acesteia (f. d. 203, vol. I). Respectiv, termenul de 2 luni de declarare a recursului a început să curgă de la 26 octombrie 2019, ziua imediat următoare datei comunicării deciziei instanței de apel și a expirat la 26 decembrie 2019, însă Ivan Petrov a declarat recurs la 04 ianuarie 2020. Prin urmare, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție constată că, recursul a fost declarat de către Ivan Petrov cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul apreciază cu certitudine că, contestarea actului judecătoresc cu depășirea intervalului de timp menționat demonstrează atitudinea neglijentă a recurentului față de drepturile procedurale conferite de legislația națională. Pe cale de consecință, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive ar avea un efect incompatibil cu principiul securității raporturilor juridice, garantat de articolul 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil.

Relevantă în acest aspect este hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în cauza Ponomaryov contra Ucrainei (cererea nr. 3236/03, 03 aprilie 2008), în conținutul căreia Curtea Europeană a Drepturilor Omului a notat că, deși, în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Curtea a admis că, revine în primul rând instanțelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, 3 necomunicarea hotărârii luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci, totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele Ceachir contra Moldovei, Popov contra Moldovei și Melnic contra Moldovei, în care s-a menționat că, prin neaducerea vreunui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către pârâți a unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților la un proces echitabil. Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ivan Petrov ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 431 alin. (1) și (2), 433 lit. b) și 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție dispune: Recursul declarat de către Ivan Petrov se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Dumitru Mardari judecătorii Iurie Bejenaru Mariana Pitic 4