2rac-106/21 — încasarea datoriei

2rac-106/21 — încasarea datoriei (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2rac-106/21

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud.M.Țurcan)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, V. Sîrbu, V. Buhnaci)

DECIZIE

19 mai 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Conprex”,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Conprex” împotriva Societății pe Acțiuni

„INTERAUTOTRANS” cu privire la încasarea sumelor, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională depusă de

Societatea pe Acțiuni „INTERAUTOTRANS” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Conprex” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de

judecată,

împotriva deciziei din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 22 octombrie 2015, SRL „Conprex” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SA „INTERAUTOTRANS”, solicitând rezilierea contractului de

antrepriză nr.9/14 din 30 mai 2014, încasarea sumei de 250000 de lei pentru lucrările

executate, de facto, în baza contractului de antrepriză nr.9/14 din 30 mai 2014,

încasarea dobânzii de întârziere în sumă de 56227,97 de lei și încasarea cheltuielilor

de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat că, în data de 30 mai 2014 a

încheiat cu pârâtul contractul de antrepriză pentru executarea lucrărilor la obiectul

situat pe str. Socoleni, nr. 7/1, mun.Chișinău. Conform pct.2.1 din contract, costul

lucrărilor constituie 533477,05 lei, iar în temeiul pct. 2.2, clientul achită în avans

suma de 100000 de lei. Conform pct.2.3 din contract, calculul bazat pe actul

lucrărilor executate, se efectuează în decurs de 5 zile bancare din momentul semnării

actului.

Totodată, a menționat că pârâtul a încălcat obligațiile prevăzute în contract.

Avansul nu a fost transferat, iar pentru lucrările executate a achitat parțial.

Reclamantul a precizat că la data înaintării acțiunii, au fost executate lucrări în

sumă de 423497,88 de lei, confirmate prin actele de predare-primire a lucrărilor

executate din 25 august 2014, pentru suma de 411712,14 lei și din 06 octombrie

1

2014 pentru suma de 11785,74 lei, precum și prin facturile fiscale nr. JA3414883

din 25 august 2014 și nr. JA3414887 din 06 octombrie 2014. Lucrările au fost

recepționate fără anumite neajunsuri. Astfel, pentru lucrările efectuate au fost

transferate sumele de 61712,14 lei, conform ordinului de plată din 01 septembrie

2014, de 50000 de lei, conform ordinului de plată din 23 septembrie 2014 și de

61785,74 de lei, conform ordinului de plată din 01 decembrie 2014, iar în total suma

de 173497,88 de lei.

Concomitent, a afirmat că în baza pct.3.4 din contract, beneficiarul urma, până

la data de 20 iulie 2014 să asigure livrarea la obiect a materialelor de construcție,

ceea ce nu a făcut, deși, au fost numeroase adresări în acest sens. În lipsa materialelor

de construcție necesare, lucrările la obiect nu au fost executate în volum deplin și

anume nu au fost executate lucrări în sumă de 106976,17 lei.

La 31 martie 2015 în adresa pârâtului a fost expediată pretenția, recepționată la

17 aprilie 2015, în care s-a indicat că, în legătură cu neexecutarea obligațiilor

asumate de către SA „INTERAUTOTRANS”, se reziliază contractul de antrepriză

nr.9/14 din 30 mai 2014. La fel, s-a acordat un termen de 5 zile pentru transferarea

datoriei restante. La pretenția expediată a fost anexat și actul de verificare pentru

cunoștință și semnare. Însă pretenția rămas fără răspuns.

Reclamatul a indicat că, la data de 01 septembrie 2014 datoria pârâtului

constituia suma de 350000 de lei, iar dobânda de întârziere pentru perioada 01

septembrie 2014-22 septembrie 2014, la momentul achitării de către pârât a sumei

de 50000 de lei, constituia 2397,26 de lei. La 06 octombrie 2014 au semnat actul de

executarea lucrărilor în sumă de 11784,74 de lei, plata cărei urma a fi efectuată până

la 12 octombrie 2014, însă pârâtul nu a achitat suma dată. Astfel, dobânda de

întârziere pentru perioada 23 septembrie 2014-12 octombrie 2014 era de 1746,57 de

lei. Pentru perioada 12 octombrie 2014-01 decembrie 2014, când pârâtul a achitat

suma de 61785,74 de lei, dobânda de întârziere constituia 5125,24 de lei, iar pentru

perioada 01 decembrie 2014-08 octombrie 2015, la data efectuării calculul datoriei,

dobânda constituia 46958,90 de lei. Pentru neexecutarea obligațiilor de către pârât,

dobânda de întârziere reprezintă suma de 56227,97 de lei.

Prin încheierea din 27 octombrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău,

s-a refuzat în primirea capătului de cerere privind rezilierea contractului de

antrepriză din cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Conprex” împotriva

SA „INTERAUTOTRANS” cu privire la rezilierea contractului și încasarea sumei.

Prin încheierea din 05 noiembrie 2015 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău,

s-a admis cererea SRL „Conprex” cu privire la asigurarea acțiunii și s-a aplicat

sechestru pe bunurile mobile, imobile și mijloacele bănești din conturile bancare ale

pârâtului SA „INTERAUTOTRANS”, în limita valorii acțiunii, suma de 315414,80

de lei.

La data de 20 septembrie 2016, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Conprex”

a depus cerere suplimentară, prin care a majorat pretenția privind încasarea dobânzii

de întârziere, solicitând încasarea sumei de 115351,26 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 09 octombrie 2015-19 septembrie 2016.

La 24 ianuarie 2017, în cadrul ședinței de judecată, SRL „Conprex” a depus

cerere suplimentară, prin care a majorat pretenția privind încasarea dobânzii de

întârziere, solicitând încasarea sumei de 130993,76 de lei pentru perioada 20

2

septembrie 2016-23 ianuarie 2017.

În cadrul ședinței de judecată din 01 aprilie 2019, SRL „Conprex” a depus

cerere de concretizare a acțiunii, majorând cuantumul pretențiilor și a solicitat

încasarea sumei de 250000 de lei cu titlu de cost al lucrărilor executate, de facto,

conform contractului nr. 9/14 din 30 mai 2015, a sumei de 220860,83 de lei cu titlu

de dobândă de întârziere pentru perioada 01 septembrie 2014-01 aprilie 2019, a

sumei de 109979,17 lei cu titlu de retribuție datorată în temeiul art. 955 alin.(2) Cod

civil, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10000 de lei și a

tuturor cheltuielilor privind judecarea prezentei cauze în sumă de 13529,81 de lei.

În motivarea cererii concretizate, SRL „Conprex” a indicat suplimentar că, în

data de 25 iulie 2014, a înștiințat în formă scrisă directorul adjunct al SA

„INTERAUTOTRANS”, Vladimir Pogojin, despre faptul neoferirii materialelor în

termenele prevăzute de părți, motivul pentru care lucrările de construcții pot fi

stopate, iar executarea lucrărilor conform contractului nu vor fi posibile de executat.

Deși, a înștiințat pârâtul, situația nu s-a schimbat, lucrările au rămas neexecutate

conform contractului nr.9/14 din 30 mai 2014 în valoare de 109979,17 lei.

Totodată, prin prisma art. 955 alin.(2) Cod civil, a solicitat suma de 109979,17

lei cu titlu de retribuție datorată din motive imputabile pârâtului. Or, la 25 iulie 2014,

pârâtul a fost notificat că din motivul neoferirii materialelor în termenele prevăzute

de părți în contract la pct.3.4, lucrările de construcții vor fi stopate, iar executarea

lucrărilor conform contractului nu vor fi posibile de efectuat.

La 06 iunie 2016, SA „INTERAUTOTRANS” a depus cerere reconvențională

împotriva SRL „Conprex”, solicitând declararea nulă a pct. 2.1 din contractele de

antrepriză: nr. 3/13 din 04 noiembrie 2013, suma de 80264,47 de lei; nr.4/13 din 18

noiembrie 2013, suma de 118070,59 de lei; nr.5/13 din 04 decembrie 2013, suma de

126602, 96 de lei; nr. 6/14 din 31 ianuarie 2014, suma de 107780,90 de lei; nr. 7/14

din 03 martie 2014, suma de 279292,00 lei; nr.8/14 din 02 aprilie 2014, suma de

511777, 98 de lei, încasarea sumei de 888908,80 de lei și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale s-a invocat că, a încheiat cu SRL

„Conprex” contracte de antrepriză, după cum urmează: nr.3/13 din 04 noiembrie

2013, suma de 80264,47 lei; nr.4/13 din 18 noiembrie 2013, suma de 118070,59 de

lei; nr.5/13 din 04 decembrie 2013, suma de 126602,96 de lei; nr.6/14 din 31 ianuarie

2014, suma de 107780,90 de lei; nr.7/14 din 03 martie 2014, suma de 279292,00 lei;

nr. 8/14 din 02 aprilie 2014, suma de 511777,98 de lei și nr.9/14 din 30 mai 2014 în

sumă de 533477,05 lei. Conform acestor contracte, pârâtul SRL „Conprex”, în

calitate de antreprenor, și-a asumat obligația de a efectua lucrări de construcție

capitală la cafeneaua din str. Socoleni, nr.7/1, sect. Rîșcani, mun.Chișinău,

proprietatea SA „INTERAUTOTRANS”.

Totodată, a menționat că, până la înaintarea acțiunii de către pârât, nu au fost

recepționate pe deplin lucrările la acest obiect de construcție și la data de 21

octombrie 2015 au înaintat în instanța de judecată, acțiune privind rezilierea

contractului de antrepriză nr.9/14 din 30 mai 2014 și încasării sumei de 250000 de

lei, restanță la datoria pentru lucru efectuat și dobânda de întîrziere în mărime de

56227, 97 de lei. Pentru lucrările efectuate, a achitat pârâtului suma de 1397286 lei,

care este mult mai mare decât costul real al lucrărilor executate. Lucrările au fost

stopate din motivul apariției unor neînțelegeri pe marginea costului volumului lor,

3

considerând că sunt mărite substanțial cele reflectate în contractele de antrepriză

semnate potrivit devizelor de cheltuieli anexate la ele, întocmite de pârât prezentate

doar spre semnătură, motiv pentru care SA „INTERAUTOTRANS” a refuzat

semnarea actului de verificare, privind achitările reciproce propus spre semnare de

pârât la 31 martie 2015.

Astfel, pentru înlăturarea acestor divergențe, la 24 noiembrie 2015 a depus

cerere în adresa Centrului Expertize Independente, prin care a solicitat efectuarea

raportului de constatare tehnico-științifică la obiectul str. Socoleni, nr.7/1, mun.

Chișinău, în vederea verificării lucrărilor de construcție și montaj, executate de SRL

„Conprex” la acest obiect și aprecierii valorii lucrărilor inclusiv manopera.

Cercetarea obiectului la fața locului a fost stabilită pentru data de 17 decembrie 2015,

ora 09:00, cu înștiințarea pârâtului de a lua parte la aceste cercetări, prin scrisoarea

nr. 268, recepționată la 16 decembrie 2015, însă a refuzat să se prezinte.

Conform raportului întocmit de SRL „CEXIN”, s-a constatat că, la lucrările de

desființare a construcțiilor existente s-au efectuat în linii generale volumele indicate

în raportul de expertiză privind starea tehnică a construcțiilor clădirii cafenea,

amplasată pe str. Socoleni, nr.7/1, or. Chișinău, executat de expertul tehnic Liunenco

Iu. în februarie 2014, dar s-a evidențiat că, volumul lucrărilor executate, de facto,

diferă de cel indicat în actele de recepție cardinal, ele și se repetă în unele cazuri

(Anexa nr.1), de exemplu: a) în devizele locale nr.1-7: „разбитые цементной

штукатурки стен” se repetă în devizul nr.1 (12,08 m3 ), în devizul nr.2 (15,95 m3);

„разбивка конструкции” de câteva ori se repetă în devizele enumerate și altele; b)

valoarea de deviz a lucrărilor de desființare, conform devizelor locale nr.1-7

constituia 607687,23 de lei, dar conform calculelor din Anexa nr.1 ele constituie, de

facto, 135274,88 de lei sau cu 472412,35 de lei mai puțin; c) transportul molozului

de construcție conform devizelor constituie 63018,39 de lei, dar conform calculelor

din Anexa nr.1 ele constituie, de facto, 35550 de lei, care includ și încărcarea

molozului de construcție. Calitatea în construcții la executarea lucrărilor de

reconstrucție, executate de firma SRL „Conprex” la obiectul nr. CPI 1/03-14-R în

linii generale corespunde normativelor în vigoare. Valoarea totală a lucrărilor de

reconstrucție executate, de facto, de SRL „Conprex” la obiectul nr. CPI 1/03-14-R,

inclusiv manopera, calculate în Anexa nr.1, conform datelor pieței curente, cercetate

la fața locului, constituie în total suma de 508377,27 lei sau cu 1138909,51 de lei

mai puțin.

Reclamantul a precizat că, luând în considerare calculele din Anexa nr.1,

pârâtul SRL „Conprex” a mărit volumul și manopera practic la majoritatea

lucrărilor. Astfel: a) valoarea de deviz a lucrărilor de desființare conform devizelor

locale nr.1-7 constituia 607687,23 de lei, dar conform calculelor din Anexa nr.1 ele

constituie, de facto, 135274,88 de lei sau cu 472412,35 de lei mai puțin; b)

transportul molozului de construcție conform devizelor constituie 63018, 39 lei, dar

conform calculelor din Anexa nr.1 ele constituie, de facto, 35550,00 lei, care includ

și încărcarea molozului de construcție; c) în deviz și în procese-verbale au fost

incluse lucrări la care nu au fost procurate de beneficiar materiale, cu toate că

materialele au fost ale beneficiarului, de exemplu, betocontact, conducte de

canalizare, s-a inclus mai multă armatură, etc; d) transportul materialelor în

construcție a fost calculat incorect, conform legislației în vigoare era necesar în baza

4

informației MDRC nr.05/26-964 din 14 mai 2015, motiv pentru care transportul

materialelor în construcție a fost majorat cu circa 145083,22 de lei (182482,89 de

lei- 37399,66 de lei = 145083,22 de lei), plus, la transportul materialelor de

construcție, s-au adăugat așa cheltuieli ca asigurarea socială și medicală 27,0%.

Astfel, a transferat pârâtului, în baza contractelor de antrepriză și facturilor de plată

prezentate, suma de 1397286 de lei sau cu 888908,80 de lei mai mult decât valoarea

totală a lucrările de reconstrucție pe care le-a executat și care ar constitui suma de

508377,27 de lei, iar restul sumei achitate ilegal urmează a fi restituită. Suma de

1397286 lei a fost achitată SRL „Conprex” în baza facturilor fiscale, seria/nr:

JA3414887; JA3414883; JA3414882; PA0873735; PA0873734; PA0873733;

PA0873731; PA0873730 și a actelor transmitere-primire a lucrărilor executate,

anexate la ele, fiind semnate din partea SA „INTERAUTOTRANS”, de către o

persoană neîmputernicită.

Reclamantul a menționat că, devizele locale au fost întocmite de pârât ca

specialist, profesionist în domeniu și cu încrederea acordată, însă, ulterior, s-a

constatat potrivit raportului de constatare tehnico-științifică că este depășit vădit

costul lucrărilor de cele reale, fără a se motiva necesitatea depășirii lor de la costul

de piață și informarea beneficiarului despre acest fapt.

Reclamantul a susținut că, pct. 2.1 din contractele de antrepriză: nr. 3/13 din 04

noiembrie 2013; nr.4/13 din 18 noiembrie 2013; nr.5/13 din 04 decembrie 2013; nr.

6/14 din 31 ianuarie 2014; nr. 7/14 din 03 martie 2014; nr.8/14 din 02 aprilie 2014,

sunt lovite de nulitate absolută, conform art. 220 Cod civil. Suma cu 888908,80 lei

mai mult decât se cuvine și care depășește costul de piață a lucrărilor executate, o

califică drept o îmbogățire fără justă cauză din partea pârâtului și SRL „Conprex”

urma să restituie ce au primit ilegal, anume această sumă.

Ulterior, la 24 ianuarie 2017, SA „INTERAUTOTRANS” a depus o cerere, în

temeiul art. 60 Cod de procedură civilă, prin care a redus cuantumul pretențiilor din

cererea reconvențională, concretizându-le și a solicitat încasarea sumei de

888908,80 de lei, ce depășește costul lucrărilor executate, constituind o îmbogățire

fără justă cauză din partea pârâtului.

În susținerea cererii, SA „INTERAUTOTRANS” a relatat că, motivele cererii

rămân aceleași indicate inițial. Suplimentar a menționat că în baza actelor de

transmitere-primire a lucrărilor executate la contractele de antrepriză menționate

anterior, a transferat pârâtului SRL „Conprex” suma de 1397286 de lei sau cu

888908,80 de lei mai mult decît valoarea totală a lucrărilor executate, conform

dispozițiilor de plată. Volumul lucrărilor în actele de transmitere-primire a lucrărilor

executate sunt mărite nejustificat și nu corespund celor real executate.

Prin încheierea protocolară din 20 septembrie 2016 a Judecătoriei Botanica,

mun.Chișinău, s-a primit în procedură cererea reconvențională depusă de SA

„INTERAUTOTRANS” împotriva SRL „Conprex” cu privire la nulitatea parțială a

contractului de antrepriză și încasarea sumei, pentru examinarea împreună cu

acțiunea inițială.

Prin încheierea din 20 septembrie 2016 a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău,

s-a admis cererea SA „INTERAUTOTRANS” cu privire la asigurarea acțiunii și s-

a aplicat sechestru pe bunurile mobile, imobile și mijloacele bănești din conturile

bancare ale pârâtului SRL „Conprex”, în limita valorii acțiunii, suma de 888908,80

5

de lei.

Prin hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Conprex”

împotriva SA „INTERAUTOTRANS” privind încasarea sumelor, dobânzii de

întârziere, cheltuielilor de judecată; s-a admis integral cererea reconvențională

depusă de SA „INTERAUTOTRANS” și s-a încasat de la SRL „Conprex” în

beneficiul SA „INTERAUTOTRANS” suma de 888908,80 de lei cu titlu de cost al

lucrărilor executate, suma de 26667,26 de lei cu titlu de taxă de stat, iar în total suma

de 915576,06 lei; s-a anulat sechestru aplicat prin încheierea din 05 noiembrie 2015

a Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău, pe bunurile mobile, imobile și mijloacele

bănești din conturile bancare ale pârâtului SA „INTERAUTOTRANS”, în limita

valorii acțiunii, suma de 315414,80 de lei.

Prin decizia din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău s-a respins apelul

declarat de SRL „Conprex” și s-a menținut hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru.

La 11 ianuarie 2021, SRL „Conprex” a depus cerere de recurs împotriva

deciziei din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea

recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel.

În motivarea recursului s-a invocat încălcarea normelor de drept material prin

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, aplicarea legii care nu trebuia să fie

aplicată și interpretarea în mod eronat a legii.

Totodată, a susținut că, încălcarea obligației de motivare adecvată a

concluziilor și soluțiilor, lipsa unui răspuns special și explicit la cele mai importante

întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o posibilitatea de a ști dacă acest mijloc

de apărare a fost neglijat sau respins, poate fi considerată o încălcare a art. 6 par. 1

din Convenția Europeană (cauza Hiro Balani împotriva Spaniei). La caz, a menționat

că a fost lipsit cu desăvârșire de un proces de judecată echitabil, recurs efectiv și la

o instanță imparțială, deoarece hotărârea contestata nu a dat și nu a oferit răspunsuri

la întrebările și obiecțiile formulate. În partea respingerii, instanța de judecată nu a

dat nicio motivare legala și plauzibilă, iar motivarea efectuată se datorează

interpretării eronate a prevederilor legale, precum și aplicării unor prevederi legale

ce nu sunt aplicabile cauzei date.

Hotărârea instanței de fond, decizia instanței de apel, precum și raportul de

expertiză din 02 aprilie 2018 sunt bazate exclusiv pe raportul de expertiză privind

starea tehnică a construcțiilor clădirii, amplasate pe str. Socoleni, nr. 7/1, or.

Chișinău, executat în februarie 2014, pe când această expertiză nu este anexată la

materialele cauzei și nici nu a fost prezentată expertului spre examinare și nici

instanței de judecată.

Recurentul a indicat că, instanța de apel eronat a aplicat prevederile art. 1389

Cod civil. Or, la caz erau aplicabile prevederile art. 967 Cod civil, conform cărora

reducerea de către antreprenor a costului lucrării în raport cu cel stipulat în contract

fără reducerea calității și cantității lucrării nu eliberează clientul de obligația de a

plăti retribuția stabilită. Între părți a fost încheiat un contract de antrepriză, prin care

părțile au convenit pentru prestarea serviciului dat un preț concret, de altfel, preț

stabilit de comun acord prin contractul semnat.

6

Recurentul a precizat că, în conformitate cu pct. 2.3 din contractul contract de

antrepriza nr. 9/14 din 30 mai 2014, încheiat între părți, privind executarea lucrărilor

de construcție la obiectul din str. Socoleni, nr. 7/1, mun. Chișinău, decontare pe baza

actului de transmitere-primire a lucrărilor se efectuează în decurs de 5 zile bancare

din momentul semnării actului. Astfel, ca urmare a efectuării fizice a tuturor

lucrărilor, care au fost consemnate în actele de predare-primire a lucrărilor, intimatul

le-a recepționat fără anumite obiecții și urmau a fi achitate la prețul convenit. Însă

pârâtul prin intermediul unui expert, a modificat prețul stabilit de părți la încheierea

contractului, iar instanțele ierarhic inferioare, fără a se pronunța asupra acestor

aspecte, au dispus încasarea sumei fără niciun temei juridic.

De asemenea, a declarat că, instanța de apel eronat a menționat că în ordine de

apel nu au fost prezentate noi probe, deși, a fost prezentat răspunsul Ministerului

Economiei și Infrastructurii Republicii Moldova nr. 10/2-8098 din 03 decembrie

2019, care atestă că Anatolie Achimov nu deține și nu a deținut anterior calitatea de

elaborator de cheltuieli în construcții sau verificarea documentației de proiect în

domeniul elaborării devizelor de cheltuieli, precum și răspunsul Ministerului

Economiei și Infrastructurii Republicii Moldova nr. 10/2-8778 din 27 decembrie

2019, care denotă că, Anatolie Achimov nu deține și nu a deținut anterior calitatea

de specialist atestat tehnico-profesional pentru activități de verificare/expertizare a

proiectelor pentru construcții. De aici și rezultă nulitatea absolută a expertizei

prezentate de către acesta. Astfel, reținerea de către instanța de judecată ca singura

probă de bază de încasarea a unei sume considerabile, a unei expertize emise de un

expert care nu este atestat în domeniu, fără avertizarea acestuia de răspundere penală,

este o ilegalitate totală, iar actele judecătorești bazate pe această expertize sunt nule

de drept și de fapt, iar instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra acestora aspecte,

deși, aceste constituie temeiul de bază la formularea apelului. Instanța de apel la

justificarea acțiunilor acțiunilor expertului a indicat că, nu este posibilă stabilirea

volumului lucrărilor, de facto, doar prin cercetarea documentelor, fără ieșirea la fața

locului și efectuarea măsurărilor pentru lucrări.

O altă eroare a instanțelor de judecată, în opinia recurentului, este faptul

legalizării și imixtiunii în activitatea persoanelor de drept privat. Între părțile

litigiului a fost încheiat un contract de antrepriză, ambele persoane nu sunt din

domeniul public, prin urmare raporturile acestora nu pot fi reglementate decât de

contractul încheiat, citând în context prevederile art.666 alin.(1), art. 667 alin.(1),

art.668 alin.(1) Cod civil. Astfel nicio persoană terță nu poate să se expună asupra

„oportunității contractului” decât înșiși personale contractante. Însă la caz, în lipsa

unui temei legal, expertul Anatolie Achimov a indicat sumele rezonabile în viziunea

sa, asupra lucrărilor efectuate.

Având în vedere faptul că, instanța de apel a aplicat eronat unele prevederi

legale, nu a aplicat cele aplicabile, precum și admis grave abateri manifestate prin

neexpunerea asupra tuturor argumentelor invocate în cererea de apel, precum și

neluarea în considerare a probelor prezentate în instanța de apel, a considerat că

decizia instanței de apel urmează a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare.

Recurentul a susținut că, instanța de fond și instanța de apel eronat au apreciat

acțiunea reconvențională a SA „INTERAUTOTRANS” ca fiind declarată în termen,

or, s-a pretins tardivitatea acestei, având în vedere prevederile art. 968 alin.(1) Cod

7

civil, însă la caz instanța eronat a aplicat prevederile alin.(2) al aceluiași articol care

prevăd că acțiunea care se referă la construcții poate fi intentată în decursul a 5 ani.

În același timp, recurentul a pretins că, legislatorul a instituit termenul de 5 ani doar

pentru construcții, iar aici legislatorul a prevăzut că acest termen este prevăzut pentru

repararea prejudiciului doar în cazului viciilor ascunse ale serviciului prestat, pentru

calitatea construcției, dar nu și sub alte aspecte. Astfel, este evident că, termenul de

prescripție de 5 ani instituit, se referă doar la acțiunile privind repararea prejudiciului

cauzat prin viciile ascunse sau calitate necorespunzătoare a construcției, dar nu este

aplicabil și în cazul raporturilor contractuale. Acest aspect este confirmat prin

prevederile art.30 alin.(1) din Legea privind calitatea în construcții nr. 721 din 02

februarie 1996.

La fel, a considerat că, este o eroare reținerea de către instanță în calitate de

probă a raporturilor de constatare a specialistului Oleg Mocanu din 18 ianuarie 2016

și raportului de expertiză a expertului Anatolie Achimov din 02 aprilie 2018. Cu

referire la prevederile art. 19 alin.(3) din Legea cu privire la expertiza judiciară și

statutul expertului judiciar stabilește, a menționat că, instanța de fond nu putea reține

raportul de constatare din 18 ianuarie 2016 care, de fapt, nici nu este cel puțin o

expertiză extrajudiciară.

Raportul de expertiză judiciară întocmit de Anatolie Achimov din 02 aprilie

2018 urmează a fi considerat ca fiind inadmisibil și exclus din dosar. Or, potrivit

încheierii judecătorești din 06 iulie 2017, expertiza a fost pusă în seama ÎI „Achimov

Anatolie”. Totodată, la 10 ianuarie 2017 a intrat în vigoare Legea nr. 68 din 14 aprilie

2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului. Drept urmare, în data de

02 aprilie 2018, data întocmirii expertizei judiciare, ÎI „Achimov Anatolie” nu putea

efectua expertize judiciare și Anatolie Achimov nu avea statut de expert judiciar. În

același timp accesând baza de date a Ministerului Justiției, a constatat că în Registrul

Birourilor Individuale și Asociații de Expertiză Judiciară, BIEJ „Achimov Anatolie”

este creată la 20 martie 2018 sub nr.04. Astfel, în data de 02 aprilie 2018, ÎI

„Achimov Anatolie” nu putea exista de drept și de fapt. În același timp, conform

site-ului Ministerului Justiției, activitatea expertului Anatolie Achimov, prin ordinul

CNEJ nr.56 din 02 mai 2018 în temeiul art.63 alin.(1) lit.h) din Legea nr.68 din 14

aprilie 2016, a fost suspendată. Anatolie Achimov cunoscând cu certitudine că nu

poate efectua expertiza și nici nu poate indica în expertiza din 02 aprilie 2018 forma

sa organizatorică, de facto, „Birou individual”, a efectuat o expertiză falsă cu date

denaturate, iar înțelegând acest lucru și anume faptul că poartă răspundere penală

conform art. 312, 315 Cod penal, nici nu a semnat la rubrica avertizat de răspundere

penală. Prin încheierea din 06 iulie 2017 instanța de judecată l-a somat pe expert de

răspundere penală conform art.312 Cod penal. La fel, expertul nu a restituit

materialele/probele oferite pentru efectuarea expertizei, deși, conform art.52 din

Legea nr.68 din 14 aprilie 2016, expertul este obligat să asigure integritate obiectelor

și materialelor examinate precum și returnarea lor. De altfel, la materialele cauzei

este anexat avizul de recepție a încheierii instanței privind dispunerea efectuării

expertizei și a materialelor expediate expertului, care nu reflectă nicio obiecție

referitor la integritatea plicului. Totuși, efectuează expertiza, însă, în opinia

recurentului, pentru a se eschiva de răspundere penală, a menționat că, plicul în care

au parvenit materialele este desfăcut, fără indicarea listei actelor prezente, inclusiv

8

celor folosite la efectuarea expertizei. La întrebările adresate la acest aspect, expertul

a comunicat că, a restituit actele instanței de judecată, deși, acestea nu se regăsesc la

dosar și nu există niciun act cu privire la returnarea lor instanței judecătorești.

Totodată, Anatolie Achimov în continuare, întru inducerea în eroare, precum și întru

evitarea răspunderii penale, nu a aplicat ștampila personală pe raportul de expertiză

judiciară, or, ÎI „Achimov Anatolie” nu mai exista fizic, iar cea a BIEJ „Achimov

Anatolie” evident că nu o putea aplica, deoarece ordonatorul expertizei a dispus

efectuarea acesteia către altă persoană. Art. 37 alin.(5) al Legii nr.68 din 14 aprilie

2016 prevede că raportul de expertiză este semnat de expertul/experții care l-a/l-au

întocmit conform competențelor, aplicându-se ștampila acestuia/acestora pe fiecare

pagină și pe toate anexele. Achimov Anatolie a indicat numărul licenței sale, 33,

deși, potrivit portalului Ministerului Justiției, licența sa are numărul 152 din 11

octombrie 2017. Anatolie Achimov a acționat cu rea-credință și a efectuat o

expertiză care vădit depășește competențele acestuia, având în vedere că din data de

11 octombrie 2017 este expert judiciar în: evaluarea bunurilor imobile și a utilajului

tehnologic (15.01), partajarea/modul de folosință a bunurilor imobile (15.02) și

cercetarea obiectelor imobiliare, materialelor de construcții și a documentelor

conexe (15.03). Expertiza este ilegală și neîntemeiată și în conținut, având în vedere

că a modificat și prețurile convenite de părți, fără un anumit temei legal. La etapa

întrebărilor în instanță, la întrebarea de ce a modificat prețurile, a răspuns că este

părerea lui, dar nu a invocat niciun temei legal. La fel, a declarat că, nu este clar în

genere cum expertul Anatolie Achimov a stabilit volumul tuturor lucrărilor, atât timp

cât el a respins actele de recepție și alte acte prezentate și care, de fapt, au fost

încheiate de către părți, în situația în care acesta fizic nu a efectuat lucrări și nici nu

a întocmit procese-verbale de efectuare a acestor lucrări.

Recurentul a pretins că, pârâtul și-a încălcat obligațiile reflectate în contract.

Avansul nu a fost transferat, iar lucrările executate au fost plătite parțial. Lucrările

au fost primite fără defecte și pretenții.

Copia recursului declarat a fost expediată în adresa intimatului conform

scrisorii de însoțire datate cu 03 martie 2021 (Vol.III, f.d.115) și a fost recepționată

la 05 martie 2021, conform avizului de recepție (Vol.III, f.d.117).

La 18 martie 2021, SA „INTERAUTOTRANS” a depus referință la cererea de

recurs, exprimând poziția în favoarea declarării recursului ca inadmisibil sau

respingerii ca neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă,

recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Decizia instanței de apel a fost adoptată la 09 septembrie 2020, iar cererea de

recurs a fost depusă la 11 ianuarie 2021.

Materialele cauzei atestă expedierea copiei deciziei integrale participanților la

proces la 21 septembrie 2020 (Vol.III, f.d.75). Din mențiunea efectuată în cererea

privind eliberarea dosarului pentru cunoștință, rezultă că recurentul a luat cunoștință

de decizie la 12 noiembrie 2020 (Vol.III, f.d.80). Astfel, recursul este declarat în

termen.

În conformitate cu art. 441 Cod de procedură civilă, în cazul în care recursul

este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul recursului.

9

Prin încheierea din 28 aprilie 2021 a Curții Supreme de Justiție completul din

3 judecători a considerat recursul admisibil și a decis examinarea acestuia în fond de

un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, judecând recursul

declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în

recurs și în baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărîrii atacate, fără

a administra noi dovezi.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept material și

procedural aplicabile la soluționarea litigiului dedus judecății, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va

admite recursul declarat de SRL „Conprex” și va casa integral decizia instanței de

apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, din următoarele

considerente.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța,

după ce judecă recursul, este în drept: c) să admită recursul, să caseze integral decizia

instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de apel o singură dată

dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile

și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În sensul art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, săvârșirea altor încălcări

decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul

și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Inițial, Colegiul reține că, pentru a verifica legalitatea deciziei contestate, fără

a administra noi dovezi, va recurge la recapitularea esenței litigiului dedus judecății.

Instanțele ierarhic inferioare, conform materialelor cauzei, au reținut că între

SRL „Conprex”, în calitate de antreprenor și SA „INTERAUTOTRANS”, în calitate

de client, au fost încheiate următoarele contracte de antrepriză: nr.3/13 din 04

noiembrie 2013 (Vol.I, f.d.117); nr.4/13 din 18 noiembrie 2013 (Vol.I, f.d.119);

nr.5/13 din 04 decembrie 2013 (Vol.I, f.d.121); nr.6/14 din 31 ianuarie 2014 (Vol.I,

f.d.123); nr.7/14 din 03 martie 2014 (Vol.I, f.d.125); nr. 8/14 din 02 aprilie 2014

(Vol.I, f.d.127) și nr.9/14 din 30 mai 2014 (Vol.I, f.d.131), privind efectuarea

lucrărilor de construcție, reflectate în devizele locale, la obiectul amplasat în mun.

Chișinău, str. Socoleni, nr. 7/1.

În temeiul art. 946 alin. (1), (2) Cod civil, în redacția în vigoare la încheierea

contractelor, prin contractul de antrepriză o parte (antreprenor) se obligă să efectueze

pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți (client), iar aceasta se obligă să

recepționeze lucrarea și să plătească prețul convenit. Obiectul contractului de

10

antrepriză poate fi atât producerea sau transformarea unui bun, cât și obținerea unor

alte rezultate prin efectuarea de lucrări.

Conform pct. 2.1 din contractele menționate, s-a stabilit costul lucrărilor de

construcție solicitate pentru fiecare contract în parte. Astfel, pentru contractul de

antrepriză nr.3/13 din 04 noiembrie 2013, costul constituia suma de 80264,47 de lei

(Vol.I, f.d.117); pentru contractul de antrepriză nr.4/13 din 18 noiembrie 2013 -

118070,59 de lei (Vol.I, f.d.119); pentru contractul de antrepriză nr.5/13 din 04

decembrie 2013-suma de 126602, 96 de lei (Vol.I, f.d.121); pentru contractul de

antrepriză nr.6/14 din 31 ianuarie 2014-suma de 107780,90 de lei (Vol.I, f.d.123);

pentru contractul de antrepriză nr.7/14 din 03 martie 2014-suma de 279292,00 de lei

(Vol.I, f.d.125); pentru contractul de antrepriză nr. 8/14 din 02 aprilie 2014-suma de

511777,98 de lei (Vol.I, f.d.127) și pentru contractul de antrepriză nr .9/14 din 30

mai 2014 –suma de 533477,05 lei (Vol.I, f.d.131).

De altfel, pct. 2.2. din fiecare contract prevede achitarea unui avans, care diferă

de la contract la contract, în dependență de costul lucrărilor.

Lucrările efectuate de către SRL „Conprex”, în calitate de antreprenor, au fost

recepționate de către SA „INTERAUTOTRANS”, în calitate de client, în baza

actelor de pedare-primire întocmite pentru fiecare contract, după cum urmează: la

16 noiembrie 2013 pentru contractul din 04 noiembrie 2013 (Vol.I, f.d.151 verso);

la: 30 noiembrie 2013 pentru contractul din 18 noiembrie 2013 (Vol.I, f.d.150;

pentru contractul din 04 decembrie 2013 (Vol.I, f.d.147); la 10 martie 2014 pentru

contractul din 31 ianuarie 2014 (Vol.I, f.d.145); la 28 martie 2014 pentru contractul

din 03 martie 2014 (Vol.I, f.d.143; la 19 august 2014 pentru contractul din 02 aprilie

2014 (Vol.I, f.d.140); la 25 august 2014 pentru contractul din 30 mai 2014 (Vol.I,

f.d.135 verso); la 06 octombrie 2014 pentru contractul din 30 mai 2014 (Vol.I,

f.d.138).

Anumite obiecții la lucrările efectuate de către SRL „Conprex” și recepționate

de către SA „INTERAUTOTRANS” în baza actelor de predare-primire nu au fost

reflectate, având în vedere că în textele acestora nu se profilează, fiind contrasemnate

de către ambele părți cu aplicarea ștampilei.

La fel, au fost eliberate următoarele facturi fiscale seria/nr: JA3414883 din 25

august 2014 (Vol.I, f.d.135); JA3414887 din 06 octombrie 2014 (Vol.I, f.d.137);

JA3414882 din 19 august 2014 (Vol.I, f.d.139), precum și facturile seria/nr:

PA0873735 din 28 martie 2014 (Vol.I, f.d.142); PA0873734 din 10 martie 2014

(Vol.I, f.d.144); PA0873733 din 24 februarie 2014 (Vol.I, f.d.146); PA0873731 din

30 noiembrie 2013 (Vol.I, f.d.149); PA0873730 din 16 noiembrie 2013 (Vol.I,

f.d.151).

Prin cererea de chemare în judecată depusă împotriva SA

„INTERAUTOTRANS”, concretizată ulterior, SRL „Conprex”, în final, a solicitat

încasarea sumei de 250000 de lei cu titlu de cost al lucrărilor executate, de facto,

conform contractului nr. 9/14 din 30 mai 2015, a sumei de 220860,83 de lei cu titlu

de dobândă de întârziere pentru perioada 01 septembrie 2014.01 aprilie 2019, a

sumei de 109979,17 lei cu titlu de retribuție datorată în temeiul art. 955 alin.(2) Cod

civil, încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 10000 de lei și a

tuturor cheltuielilor privind judecarea prezentei cauze în sumă de 13529,81 de lei

(Vol.I,4-6,161-162, 203, Vol.II, f.d.123-125).

11

SA „INTERAUTOTRANS” prin cererea reconvențională, concretizată

ulterior, înaintată împotriva SRL „Conprex”, în final, a solicitat încasarea sumei de

888908,80 de lei, ce depășește costul lucrărilor executate (Vol.I, f.d.109-114,

f.d.207-208).

Prima instanță judecând cauza în fond, prin hotărârea din 11 iunie 2019, a

respins ca nefondată cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Conprex”

împotriva SA „INTERAUTOTRANS” privind încasarea sumelor, dobânzii de

întârziere, cheltuielilor de judecată; a admis integral cererea reconvențională depusă

de SA „INTERAUTOTRANS” și a încasat de la SRL „Conprex” în beneficiul SA

„INTERAUTOTRANS” suma de 888908,80 de lei cu titlu de cost al lucrărilor

executate, suma de 26667,26 de lei cu titlu de taxă de stat, iar în total suma de

915576,06 lei (Vol.II, f.d.200, 203-214).

Instanța de apel, prin decizia din 09 septembrie 2020, a respins apelul declarat

de SRL „Conprex” și a menținut hotărârea din 11 iunie 2019 a Judecătoriei Chișinău,

sediul Centru (Vol.III, f.d.57-74).

În consolidarea soluției, instanța de apel a considerat că, la stabilirea

temeiniciei pretențiilor SA „INTERAUTOTRANS” față de SRL „Conprex”, prima

instanță a elucidat pe deplin circumstanțele cauzei, or, pe marginea lucrărilor de

construcții efectuate de SRL „Conprex”, la materialele dosarului au fost anexate

două rapoarte de expertiză/evaluare, care demonstrează atât lucrările efectuate, cât

și sumele achitate în surplus de SA „INTERAUTOTRANS” pentru acestea.

Subsecvent circumstanțelor constatate, reiterând concluziile și constatările din

raportul de expertiză judiciară nr.218 din 02 aprilie 2018 și raportul de constatare

tehnico-științifică nr.018 din 18 ianuarie 2016, din care rezultă că, SA

„INTERAUTOTRANS” a achitat, inclusiv și în contul contractului de antrepriză

nr.9/14 din 30 mai 2015 (pentru o parte din lucrările acestuia), instanța de apel a

considerat întemeiată concluzia instanței de fond privind respingerea acțiunii de

bază depuse de SRL „Conprex” către SA „INTERAUTOTRANS” privind încasarea

sumei de 250000 de lei cu titlu de datorie, în baza contractului de antrepriză nr.9/14

din 30 mai 2015.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a apreciat concluzia instanței de fond

și a considerat neîntemeiate pretențiile SRL „Conprex” privind încasarea de la SA

„INTERAUTOTRANS” a sumei de 220860,83 de lei cu titlu de dobândă de

întârziere pentru perioada 01 septembrie 2014 – 01 aprilie 2019, or, fiind o pretenție

accesorie, aceasta nu poate fi admisă independent de pretenția de bază.

De asemenea, instanța de apel a considerat nefondate argumentele și pretențiile

SRL „Conprex” privind încasarea de la SA „INTERAUTOTRANS” a sumei de

109979,17 lei cu titlu de retribuție, or, potrivit art. 955 alin.(2) Cod civil,

antreprenorul are dreptul la retribuție dacă imposibilitatea terminării lucrării are loc

din cauza materialului necalitativ prezentat de client sau a indicațiilor acestuia, cu

condiția că antreprenorul și-a executat obligațiile informaționale.

La caz, SRL „Conprex” motivează că SA ”Inter Auto Trans” nu i-a oferit

materialele în termenul prevăzut de părți în contract la pct.3.4. (până la 20.07.2014),

și prin somația din 25 iulie 2014, a informat că din acest motiv, lucrările vor fi

stopate, iar executarea lucrărilor conform contractului nu vor fi posibile de efectuat.

Cu toate acestea, instanța de apel a considerat că prevederile art.955 alin.(2)

12

Cod civil, sunt inaplicabile circumstanțelor de fapt indicate supra, or, această normă

se referă la: imposibilitatea terminării lucrării are loc din cauza materialului

necalitativ prezentat de client, ceea nu se referă la speță; imposibilitatea terminării

lucrării are loc din cauza indicațiilor acestuia (clientului).

Cu referire la tardivitatea acțiunii reconvenționale, invocată de către SRL

„Conprex” în prima instanță și în instanța de apel, instanța de apel a menționat că

într-adevăr, conform art.968 alin.(1) Cod civil, termenul de prescripție este de un an

din momentul recepționării lucrării.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță corect a statuat că

contractele de antrepriză ce se referă la construcții, cum este și cazul speței, sunt

ghidate prin prisma art.968 alin.(2) Cod civil, conform căruia, acțiunea care se referă

la construcții poate fi intentată în decursul a 5 ani.

Suplimentar, instanța a reținut că pretențiile SA „INTERAUTOTRANS” se

referă la îmbogățirea fără justă cauză, or, potrivit art. 1424 alin.(1) Cod civil,

acțiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începând cu

momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existența

prejudiciului și persoana obligată să-l repare.

Prin urmare, pretențiile SA „INTERAUTOTRANS” au fost înaintate în

interiorul termenului de prescripție, prevăzut de lege, mai mult ca atât că, momentul

începerii curgerii termenului de prescripție urmează a fi considerat acela de când SA

„INTERAUTOTRANS” a aflat despre încălcarea dreptului subiectiv civil, moment

care de altfel este determinat de întocmirea raportului de constatare tehnico-

științifică nr.018 din 18 ianuarie 2016, întocmit de SRL „CEXIN”.

Prin prisma criticilor aduse de către recurent, Colegiul relevă că, instanța de

apel verificând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanță în ceea ce privește

constatarea circumstanțelor de fapt și aplicarea legii, fără a elucida circumstanțele

cauzei, apreciind superficial circumstanțele cauzei, pripit s-a pronunțat în favoarea

respingerii cererii de apel cu menținerea hotărârii primei instanțe prin care a fost

respinsă cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Conprex” și admisă cererea

reconvențională înaintată de SA „INTERAUTOTRANS”, prin ce se impune casarea

deciziei instanței de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare în instanța de apel, în

alt complet de judecată, din motivele ce succed.

Având în vedere că anterior s-a iterat esența litigiului, în continuare urmează a

fi accentuate aspectele care au fost ignorate de instanța ierarhic inferioară la

soluționarea cauzei în ordine de apel, deși, o obligație în acest sens îi revinea în

temeiul legii procesuale.

De altfel, în virtutea art. 373 alin. (1), (2) Cod de procedură civilă, instanța de

apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărîrea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță pentru

soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate suplimentar în

instanță de apel de către participanții la proces.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa

ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție, nu

13

poate trece drept efectiv decât daca cererile și observațiile părților sunt în mod real

ascultate, adică în mod real si concret examinate de către instanța sesizata. Altfel

spus, art. 6 din CEDO, implică în special în sarcina instanței, obligația de a proceda

la un examen efectiv al mijloacelor de proba, al argumentelor si elementelor de proba

ale părților.

Incontestabil, dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât

dacă susținerile părților sunt examinate de către instanța, aceasta având obligația de

a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă

sau cel puțin de a le aprecia. Singura garanție că instanța a analizat susținerile

părților, argumentele si probele administrate o reprezintă motivarea hotărârii

judecătorești.

În continuare, Colegiul reiterează că, pretențiile formulate de către SRL

„Conprex” împotriva SA „INTERAUTOTRANS” rezultă din obligațiile asumate de

ambele părți în baza contractului de antrepriză, încheiat la 30 mai 2014, pentru

efectuarea lucrărilor de construcție la obiectul din str. Socoleni, nr. 7/1,

mun.Chișinău (Vol.I, f.d.131).

În pct. 2.1 din contractul menționat, s-a convenit că, costul lucrărilor se

determină în baza înțelegerii contractuale, confirmate prin devizul local nr.7, anexată

la contractul dat și constituie suma de 533477,05 lei, iar conform pct. 2.2, clientul

transferă antreprenorului avansul în mărime de 100000 de lei (Vol.I, f.d.131).

Achitarea bazată pe actul privind lucrările executate, se efectuează în termen de 5

zile bancare de la momentul semnării actului, conform pct.2.3 din același contract.

Astfel, în data de 25 august 2014 și la 06 octombrie 2014 au fost întocmite

actele de predare-primire a lucrărilor efectuate în baza contractului de antrepriză nr.

9/14 din 30 mai 2014, în valoare de 411712,14 lei și respectiv de 11785,74 de lei,

contrasemnate de ambele părți (Vol.I, f.d.135verso-136, 138), precum și au fost

eliberate facturile fiscale seria/nr: JA3414883 din 25 august 2014 pentru suma de

411712,14 lei (Vol.I, f.d.135) și JA3414887 din 06 octombrie 2014 pentru suma de

11785,74 de lei (Vol.I, f.d.137).

În baza contractului de antrepriză nr. 9/14 din 30 mai 2014 costul lucrărilor care

urmau a fi executate de către SRL „Conprex” constituia suma de 533477,05 lei, însă,

având în vedere actele de predare-primire și facturile fiscale amintite supra, denotă

că, s-au executat lucrări în valoare de 423497,88 de lei, nefiind executate lucrările

în valoare de 109979, 17 lei.

Concomitent Colegiul notează că, de altfel, circumstanțe reținute de instanțele

ierarhic inferioare, în rezultatul cererii SA „INTERAUTOTRANS” către Centrul de

Expertize Independente cu privire la aprecierea calității construcției la executarea

lucrărilor de reconstrucție efectuate de SRL „Conprex”, la obiectul nr. CPI 1/03-14-

R, verificarea lucrărilor de construcție și montaj, executate, de facto, precum și

aprecierea valorii lucrărilor executate, expertul Oleg Mocanu a întocmit raportul de

constatare tehnico-științifică nr. 018 din 18 ianuarie 2016. În concluzie, în esență,

expertul a conchis că au fost mărite volumele și manopera practic la majoritatea

lucrărilor (Vol.I, f.d.81-98).

În cadrul judecării cauzei în prima instanță, la solicitarea SA

„INTERAUTOTRANS”, prin încheierea din 06 iulie 2017 a fost numită efectuarea

expertizei tehnice în construcție privind soluționarea întrebărilor: dacă lucrările de

14

construcție și montaj, inclusiv manopera, executate, de facto, de SRL „Conprex” la

obiectul nr. CPI 1/03-14-R, corespund volumului, valorilor indicate în actele de

transmitere-primire a lucrărilor executate conform contractelor de antrepriză nr.3/13

din 04 noiembrie 2013, nr.4/13 din 18 noiembrie 2013, nr.5/13 din 04 decembrie

2013, nr.6/14 din 31 ianuarie 2014, nr.7/14 din 03 martie 2014, nr. 8/14 din 02 aprilie

2014 și nr.9/14 din 30 mai 2014; care este volumul și valoarea lucrărilor real

executate, inclusiv manopera; dacă volumul lucrărilor de construcție și montare

executate, de facto, corespund actelor de transmitere-primire și contractelor de

antrepriză. Efectuarea expertizei a fost încredințată ÎI „Achimov Anatolie”, fiind

somat de răspund ere penală conform art.312 Cod penal pentru prezentarea cu bună-

știință a unui raport de expertiză fals (Vol.II, f.d.12)

Concluzia raportului de expertiză nr. 218 din 02 aprilie 2018, elaborat de ÎI

„Achimov Anatolie” denotă, în esență, că, lucrările de construcție și montaj, inclusiv

manopera, executate, de facto, de SRL „Conprex” la obiectul nr. CPI 1/03-14-R, nu

corespund volumului, valorilor indicate în actele de transmitere-primire a lucrărilor

executate conform contractelor de antrepriză; volumul și valoarea lucrărilor real

executate constituie în total suma de 498027,27 de lei; volumul lucrărilor de

construcție și montare executate, de facto, nu corespund actelor de transmitere-

primire și contractelor de antrepriză. Au fost mărite volumele și manopera practic la

majoritatea lucrărilor (Vol.II, f.d.28-43).

În context, Colegiul învederează că, în conformitate cu art. 117 alin.(1), (2), (3)

Cod de procedură civilă, probe în cauze civile sunt elementele de fapt, dobândite în

modul prevăzut de lege, care servesc la constatarea circumstanțelor ce justifică

pretențiile și obiecțiile părților, precum și altor circumstanțe importante pentru justa

soluționare a cauzei. În calitate de probe în cauze civile se admit elementele de fapt

constatate din explicațiile părților și ale altor persoane interesate în soluționarea

cauzei, din depozițiile martorilor, din înscrisuri, probe materiale, înregistrări audio-

video, din concluziile experților. Probele obținute cu încălcarea legii nu au putere de

probațiune și nu pot fi puse de instanță în temeiul hotărârii.

Deși, în sensul normei procedurale citate, concluziile experților se admit în

calitate de probe, în conformitate cu art. 130 alin. (2) Cod de procedură civilă, nici

un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără

aprecierea lor.

Mai mult, în sensul art. 158 alin. (6) Cod de procedură civilă, raportul de

expertiză nu este obligatoriu pentru instanța judecătorească și se apreciază conform

art.130. Respingerea lui însă trebuie să fie motivată.

În virtutea art. 130 alin.(1), (3) Cod de procedură civilă, instanța judecătorească

apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală,

completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și

interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. Fiecare probă se apreciază de instanță

privitor la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu,

privitor la legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea cauzei.

Din perspectiva circumstanțelor reliefate anterior, Colegiul reține că, instanțele

ierarhic inferioare, în esență, prin prisma concluziilor expertizei efectuate au

intervenit în costul lucrărilor convenite de către SRL „Conprex” și SA

„INTERAUTOTRANS”, în baza contractelor de antrepriză menționate supra,

15

încasând în temeiul art. 1389 alin.(1) Cod civil, de la SRL „Conprex” în beneficiul

SA „INTERAUTOTRANS” suma de 888908,80 de lei.

La acest capitol, Colegiul apreciază ca fiind relevante și argumentele

recurentului precum că s-a intervenit în raporturile între persoane de drept privat,

care au la bază contracte de antrepriză.

În această ordine de idei, Colegiul consideră necesar de a evoca prevederile ce

reglementează contractul în general, precum și contractul de antrepriză, în redacția

în vigoare la data apariției raporturilor contractuale între SRL „Conprex” și SA

„INTERAUTOTRANS”.

În virtutea art. 666 alin.(1), (2) Cod civil, contract este acordul de voință realizat

între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting

raporturi juridice. Contractului îi sunt aplicabile normele cu privire la actul juridic.

Conform art. 667 alin. (1) Cod civil, părțile contractante pot încheia în mod

liber, în limitele normelor imperative de drept, contracte și pot stabili conținutul lor.

Dacă, în scopul protecției intereselor prioritare ale societății sau ale unui individ,

efectele unui contract depind de încuviințarea autorităților statului, limitările și

condiționările trebuie reglementate prin lege.

În temeiul art.668 alin.(1), (3) Cod civil, contractul încheiat legal obligă părțile

nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot ceea ce rezultă din natura lui în

conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu principiile echității. Contractul poate fi

modificat sau rezolvit numai în conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părților

dacă legea nu prevede altfel.

Art. 679 alin. (1) Cod civil statuează că, contractul se consideră încheiat dacă

părțile au ajuns la un acord privind toate clauzele lui esențiale.

Conform art. 946 alin. (1) Cod civil, prin contractul de antrepriză o parte

(antreprenor) se obligă să efectueze pe riscul său o anumită lucrare celeilalte părți

(client), iar aceasta se obligă să recepționeze lucrarea și să plătească prețul convenit.

În virtutea în art. 957 alin.(1) Cod civil, după executarea lucrării, clientul este

obligat să recepționeze lucrarea în modul, la locul și în termenul stabilit de legislație

sau de contract, iar art. 958 alin.(1) Cod civil prevede că viciile și abaterile constatate

trebuie stipulate în actul de recepționare semnat de părți sau întocmit unilateral, în

care se stabilește modul, condițiile și termenele de înlăturare a viciilor și a abaterilor

constatate.

Cu referire la normele de drept material enunțate, Colegiul relevă că, instanțele

ierarhic inferioare au ignorat faptul că, contractul este acordul de voință realizat între

două persoane juridice, precum și că contractul poate fi modificat numai în

conformitate cu clauzele sale ori prin acordul părților dacă legea nu prevede altfel.

Mai mult, pentru fiecare contract în pct. 2.1, a fost convenit costul lucrărilor ce

urmează a fi efectuate de către SRL „Conprex”, iar la recepționarea acestora în baza

actelor de predare-primire, de către SA „INTERAUTOTRANS” nu au fost înaintate

anumite obiecții sau rezerve, aspect conturat supra.

De altfel, deși, din partea clientului SA „INTERAUTOTRANS”, actele de

predare-primire a lucrărilor efectuate, au fost semnate de către directorul adjunct V.

Pogodin, SA „INTERAUTOTRANS” a pretins că au fost semnate de o persoană

neîmputernicită.

16

Totodată, Colegiul notează că, deși, pentru lucrările executate în baza

contractelor de antrepriză anterioare până la contractul din 30 mai 2014, actele de

predare-primire a lucrărilor au fost semnate de aceeași persoană în numele SA

„INTERAUTOTRANS”, însă, ultima a efectuat achitările către SRL „Conprex”,

fără a obiecta la împuternicirile semnatarului. Or, fiecare factură a fost eliberată la

data întocmirii actului de predare-primire corespunzător.

În altă ordine de idei, Colegiul nu neagă dreptul clientului de a înainta

reclamații referitor la viciile ascunse sau la abaterile de la condițiile contractului care

nu au putut fi descoperite în momentul recepționării lucrării, având în vedere art.

958 alin.(3), precum și art. 959 Cod civil. În sensul normelor numite, clientul care a

acceptat lucrarea fără rezerve conservă totuși drepturile împotriva antreprenorului în

cazul viciilor ascunse. Reclamațiile referitoare la viciile ascunse sau la abaterile de

la condițiile contractului care nu au putut fi descoperite în momentul recepționării

lucrării urmează a fi prezentate antreprenorului imediat după constatarea lor.

La caz, Colegiul precizează că, SA „INTERAUTOTRANS”, având la bază

raportul de constatare efectuat de CEXIN, a somat SRL „Conprex” de a-i restitui

suma de 888908,80 de lei, considerată a fi achitată mai mult decât se cuvine și a fi o

îmbogățire fără justă cauză (Vol.I, f.d.155-158) și ulterior s-a adresat în instanța cu

cerere de a fi încasată suma dată pe cale judecătorească.

Colegiul reiterează că, soluția instanțelor ierarhic inferioare este bazată pe

raportul de constatare tehnico-știițifică nr.018 din 18 ianuarie 2016, întocmit de

expertul Centrului de Expertize Independente „Cexin” SRL, Oleg Mocanu, precum

și raportul de expertiză judiciară nr.218 din 02 aprilie 2018, elaborat de ÎI „Achimov

Anatolie” care s-au pronunțat în privința lucrărilor de construcție, volumul și

valoarea reală a acestora, din poziția experților.

Sub acest aspect, Colegiul, prin prisma alegațiilor recurentului referitor la

admisibilitatea acestor rapoarte cu titlu de probe, având în vedere normele de drept

pertinente, iterează că în sensul art. 121 Cod de procedură civil, instanța

judecătorească reține spre examinare și cercetare numai probele pertinente care

confirmă, combat ori pun la îndoială concluziile referitoare la existența sau

inexistența de circumstanțe, importante pentru soluționarea justă a cazului.

Art. 122 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă stipulează că admisibilitatea

probelor se determină în conformitate cu legea în vigoare la momentul eliberării lor.

Se consideră inadmisibile probele obținute cu încălcarea prevederilor legii, cum ar

fi inducerea în eroare a participantului la proces, încheierea actului de către o

persoană neîmputernicită, încheierea defectuoasă a actului procedural, alte acțiuni

ilegale.

Deși, recurentul în apelul declarat a adus critici rapoartelor întocmite cu referire

la normele de drept, instanța de apel a generalizat, în esență, concluzia sa prin faptul

că SRL „Conprex” nu a solicitat, nici în prima instanță și nici în instanța de apel,

ordonarea unei expertize repetate sau suplimentare, după caz, dar s-a limitat doar la

caracterizarea negativă a acestor acte.

În această ordine de idei, inițial Colegiul relevă că, solicitarea efectuării unei

expertize judiciare este un drept al părții și nu o obligație, în situația în care

circumstanțele invocate de partea respectivă, în opinia sa, sunt confirmate prin

înscrisurile prezentate. De altfel, în cazurile prevăzute de lege, expertiza poate fi

17

numită și din oficiu.

Subsecvent, Colegiul accentuează că, partea nu este lipsită de dreptul de a

obiecta la concluziile experților, însă automat nu devine și o obligație de a solicita

numirea unei alte expertize.

Or, instanța de apel avea obligația în virtutea art. 373 alin. (5) Cod de procedură

civilă, de a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate în apel, în special asupra

criticilor recurentului aduse rapoartelor menționate, în situația în care acestea au fost

puse la baza concluziilor atât instanței de fond, cât și instanței de apel.

Urmează a fi accentuat că în conformitate cu art. 149 alin.(1) Cod de procedură

civilă, expertiza judiciară se efectuează de către un expert judiciar înscris în

Registrul de stat al experților judiciari. În cazul în care în Registrul de stat al

experților judiciari nu sunt experți de specializarea necesară sau în cazul în care nu

poate fi numit un alt expert judiciar din motive de incompatibilitate, în calitate de

expert judiciar poate fi recunoscută ad-hoc o persoană competentă în specializarea

solicitată pentru efectuarea expertizei judiciare.

Implicit, pornind de la criticile recurentului la acest aspect, la rejudecarea

cauzei urmează a fi verificată această circumstanță, în situația în care modificările

survenite în legislația în vigoare referitor la statutul experților judiciari impunea

anumite condiții. Or, Anatolie Achimov în calitate de expert, la fel, are obligația de

a se conforma prevederilor legale.

Conform extrasului din Registrul de stat al experților judiciari deținut de

Ministerul Justiției al Republicii Moldova, expertul judiciar Anatolie Achimov

deține licența seria/nr. EJ 068171, cu numărul de înregistrare 152 și data eliberării

din 11 octombrie 2017, fiind expert de categorie superioară, specializat în: evaluarea

bunurilor imobile și a utilajului tehnologic (15.01.); partajarea/modul de folosință a

bunurilor imobile (15.02.); cercetarea obiectelor imobiliare, materialelor de

construcții și a documentelor conexe (15.03.), Biroul Individual de Expertiză

Judiciară „Achimov Anatolie”, în baza deciziei MJ nr.04 din 20 martie 2018 privind

înregistrarea biroului individual de expertiză judiciară.

Colegiul învederează că, în temeiul art. 84 alin.(1), (2) din Legea cu privire la

expertiza judiciară și statutul expertului judiciar nr. 68 din 14 aprilie 2016, în vigoare

din 10 decembrie 2016, experții judiciari particulari, calificați în temeiul Legii

nr.1086-XIV din 23 iunie 2000 cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-

științifice și medico-legale, sunt obligați, în decurs de 6 luni de la intrarea în vigoare

a prezentei legi, să-și organizeze activitatea în una dintre formele prevăzute la art.68

din prezenta lege. Nerespectarea prevederilor alin.(1) servește drept temei pentru

pierderea calității de expert judiciar și radierea acestuia din Registrul de stat al

experților judiciari.

Subsecvent, deși, textul legal citat obligă experții judiciari particulari în decurs

de 6 luni să-și organizeze activitatea în una din formele de organizare prevăzute la

art. 68 alin.(1) din Lege și anume: în calitate de angajat în cadrul unei instituții

publice de expertiză judiciară; în cadrul unui birou individual de expertiză judiciară;

în cadrul unui birou asociat de expertiză judiciară, la data de 02 aprilie 2018

Întreprinderea Individuală „Achimov Anatolie”, în partea introductivă a raportului

de expertiză, a indicat: „Achimov Anatolie-expert judiciar particular, inclus în

18

Registrul de stat al experților judiciari particulari atestat cu nr. 33 de înregistrare și

nr. 0000065 a certificatului…”.

Or, la data respectivă expertul Anatolie Achimov figura în Registrul de stat al

experților judiciari deținut de Ministerul Justiției al Republicii Moldova, cu licența

seria/nr. EJ 068171, cu numărul de înregistrare 152 din 11 octombrie 2017 cu

specialitățile pentru care a primit calificarea de expert judiciar: evaluarea bunurilor

imobile și a utilajului tehnologic (15.01.); partajarea/modul de folosință a bunurilor

imobile (15.02.); cercetarea obiectelor imobiliare, materialelor de construcții și a

documentelor conexe (15.03.)

În situația în care concluzia expertizei întocmite de expertul Anatolie Achimov

a fost pusă la baza soluției instanței, la rejudecarea cauzei instanța de apel urmează

a verifica această împrejurare rezultând și din domeniul de activitate a acestui și

specialităților pentru care a primit calificarea de expert judiciar.

Mai mult, instanța de apel reține ca fiind declarative argumentele SRL

„Conprex” și admite contradicții în ipotezele sale, pornind de la faptul că, a constatat

că, la 20 martie 2018 a fost înregistrat Biroul Individual de Expertiză Judiciară

„Achimov Anatolie” sub nr.04, însă totodată, a punctat că în data de 02 aprilie 2008,

care este o lună ulterioară lunii martie, Întreprinderea Individuală „Achimov

Anatolie” era în drept și a avut de fapt posibilitatea de a întocmi acest raport.

Or, instanța de apel a eludat faptul că formele de organizare a activității

expertului judiciar sunt diferite.

În atare circumstanțe, la rejudecarea cauzei urmează a fi verificate, având în

vedere circumstanțele conturate supra, dacă ÎI „Anatolie Achimov”, în persoana

expertului Anatolie Achimov, la data de 02 aprilie 2018 avea împuternicirile

necesare de a efectua expertiza tehnică în construcție în sensul dispus prin încheierea

judecătorească din 06 iulie 2017, pornind de la specilitățile pentru care a primit

calificarea de expert judiciar. Or, acest raport de expertiză a fost pus la baza soluției

instanțelor ierarhic inferioare și rezultând din constatările acestora, înscrisul dat a

avut o valoare probantă preferențială față de alte înscrisuri, inclusiv cu contractele

de antrepriză și clauzele acestora, devizele locale, actele de predare-primire a

contractele de antrepriză.

Subsecvent, la rejudecarea cauzei civile, adoptarea soluției la caz urmează a fi

precedată de toate aceste etape, luând în considerare momentele conturate, ignorate

anterior, precum și motivarea să fie efectuată atât prin prisma poziției părții

reclamante, cât și obiecțiilor părții oponente pe ambele acțiuni formulate în raport

cu probele prezentate și normele de drept pertinente litigiului, rezultând din

prevederile art. 130 Cod de procedură civilă, ca, în consecință, soluția adoptată să

fie certă și coerentă, atât pe marginea acțiunii inițiale, cât și celei reconvenționale și

să răspundă standardelor unui proces echitabil garantat de art. 6 § 1 CEDO.

Coroborând circumstanțele ce preced, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție va admite recursul

declarat și va casa integral decizia instanței de apel cu trimiterea cauzei spre

rejudecare în instanța de apel, în alt complet de judecată.

În conformitate cu prevederile art.442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) Cod de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

19

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Conprex”.

Se casează integral decizia din 09 septembrie 2020 a Curții de Apel Chișinău,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Conprex” împotriva Societății pe Acțiuni

„INTERAUTOTRANS” cu privire la încasarea sumelor, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată și cererea reconvențională depusă de

Societatea pe Acțiuni „INTERAUTOTRANS” împotriva Societății cu Răspundere

Limitată „Conprex” cu privire la încasarea sumei și compensarea cheltuielilor de

judecată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în Curtea de Apel Chișinău, în alt

complet de judecată.

Decizia nu se supune niciunei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

Judecătorii Ala Cobăneanu

Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Galina Stratulat

20