2rac-8/20 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielile de judecată

2rac-8/20 — încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și cheltuielile de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2020)

Dosarul nr. 2rac-395/2019

2rac-8/2020

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani (jud: M. Murguleț)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: N. Simciuc, M. Guzun, Iu. Cotruță)

D E C I Z I E

05 februarie 2020 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

examinând recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Caliconix”, reprezentată de avocatul Victor Rusu,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu

Răspundere Limitată „Caliconix” împotriva Trustului Intergospodăresc de

Transport Auto „Agrotransconstrucția” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de

întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată și

la cererea reconvențională depusă de Trustul Intergospodăresc de Transport

Auto „Agrotransconstrucția” împotriva Societății cu Răspundere Limitată

„Caliconix” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 11 mai 2017, SRL „Caliconix” a depus cerere de chemare în judecată

împotriva TITA „Agrotransconstrucția” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii

de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că în perioada anilor 2014-2016, între părți, au

avut loc un șir de tranzacții de vânzare-cumpărare, confirmate prin facturi fiscale,

conform cărora SRL „Caliconix” a livrat marfa și a efectuat servicii de transport în

beneficiul TITA „Agrotransconstrucția”

A relatat că SRL „Caliconix” și-a executat pe deplin obligațiile sale, fapt ce se

confirmă prin facturile fiscale corespunzătoare, remise în adresa TITA

„Agrotransconstrucția” și acceptate de către aceasta.

Or, reclamanta a afirmat că TITA „Agrotransconstrucția” nu a executat în

modul corespunzător obligația de plată pentru marfa și serviciile de care

beneficiase, acumulând în așa mod o datorie în mărime de 181 939,32 de lei.

Totodată, a susținut că în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, la 11

aprilie 2017, a expediat în adresa TITA „Agrotransconstrucția” o pretenție, prin

1

care a solicitat achitarea în termen de 5 zile a datoriei acumulate, fiind

preîntâmpinat că în caz de neachitare în termenul indicat, se vor calcula și dobânzi

de întârziere.

Astfel, a evidențiat că pretenția a fost recepționată de către TITA

„Agrotransconstrucția” la data de 13 aprilie 2017, însă pârâtul nu a răspuns și nici

nu a întreprins careva măsuri în vederea stingerii datoriei față de SRL „Caliconix”.

Ulterior, prin cererea de completare a acțiunii, reclamanta a specificat că întru

executarea obligațiilor de plată, pentru serviciile de transport și marfa de care

beneficia, SRL „Caliconix” obișnuia să achite în avans prețul acestora.

Drept urmare a plăților efectuate, a constatat că de fapt reclamanta a transferat

în contul TITA „Agrotransconstrucția” sume ce depășesc prețul serviciilor prestate

și a mărfii livrate, în total acestea constituind 181 939,32 de lei, iar în aceste

circumstanțe, TITA „Agrotransconstrucția” urma să restituie sumele achitate în

plus, fapt ce nu a fost realizat, acumulând în așa mod o datorie în mărime de

181939,32 de lei.

De asemenea, reclamanta a considerat că în astfel de circumstanțe poate

pretinde dobânda de întârziere, calculată conform art. 619 Cod civil, pentru

perioada 19 aprilie 2017 - 30 aprilie 2017, în mărime de 1 076,68 de lei.

În drept, în temeiul art. 572, 602, 619 Cod civil, reclamanta a solicitat

încasarea datoriei în sumă de 89 809,32 lei și cheltuielilor de judecată.

La 20 decembrie 2017, TITA „Agrotransconstrucția” a depus cerere

reconvențională împotriva SRL „Caliconix” cu privire la încasarea datoriei și

dobânzii de întârziere.

În motivarea acțiunii reconvenționale a indicat că conform facturilor fiscale

nr. JV7853667 din 31 martie 2016, nr. JV7853681 din 31 mai 2016, nr.

JV7853680 din 31 mai 2016, a livrat către SRL „Caliconix” marfă și servicii de

transport în sumă 84 062,98 de lei.

A relatat că bunurile și serviciile au fost livrate și respectiv, efectuate

corespunzător, însă pârâta nu și-a executat obligațiile corelativă de achitare a

prețului sau prin compensarea parțială cu datoria dintre ei.

Prin urmare, la 27 noiembrie 2017, TITA „Agrotransconstrucția” a expediat

în adresa pârâtei o pretenție, recepționată de ultima la data de 29 noiembrie 2017,

prin care a solicitat achitarea datoriei în termen de 7 zile, sau compensarea acesteia

cu datoria reclamantului față de pârât. Însă, deși pretenția a fost recepționată,

pârâta nu a dat curs acesteia.

În drept, acțiunea reconvențională a fost întemeiată pe prevederile art. 513,

572, 617, 619 Cod civil.

TITA „Agrotransconstrucția” a solicitat încasarea din contul SRL „Caliconix”

în beneficiul său a datoriei în sumă de 84 062,98 de lei, a dobânzii de întârziere în

sumă de 428,38 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea din 09 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani

a fost admisă integral cererea de chemare în judecată depusă de SRL „Caliconix”;

a fost încasat de la TITA „Agrotransconstrucția” în beneficiul SRL „Caliconix”

datoria în mărime de 89 809,32 lei și cheltuielile de judecată formate din achitarea

taxei de stat în sumă de 2 694,27 de lei și de asistență juridică în mărime de 6 000

de lei; a fost respinsă acțiunea reconvențională a TITA „Agrotransconstrucția”

împotriva SRL „Caliconix” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere

și compensarea cheltuielilor de judecată.

2

Invocând netemeinicia hotărârii primei instanțe, la 08 noiembrie 2018, TITA

„Agrotransconstrucția” a declarat apel, prin care a solicitat casarea hotărârii din 09

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani în partea respingerii

acțiunii reconvenționale cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a

acțiunii reconvenționale.

Prin decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău a fost admis apelul

declarat de TITA „Agrotransconstrucția”; a fost casată parțial hotărârea din 09

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea respingerii

acțiunii reconvenționale depuse TITA „Agrotransconstrucția” cu pronunțarea în

această parte a unei hotărâri, prin care a fost încasat de la SRL „Caliconix” în

beneficiul TITA „Agrotransconstrucția” datoria în sumă de 84 062,98 de lei,

dobânda de întârziere în sumă de 428,38 de lei și cheltuielile legate de achitarea

taxei de stat la depunerea acțiunii reconvenționale în sumă de 534,74 de lei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, prin prisma art. 9, 512, 514, 572, 643,

666, 667, 753 Cod civil, a considerat întemeiat apelul declarat, concluzionând de a

casa în parte hotărârea primei instanțe.

Colegiul reieșind din circumstanțele cauzei, a concluzionat că între SRL

„Caliconix” și TITA „Agrotransconstrucția” au fost prestate servicii reciproce, iar

în urma relațiilor respective, fiind eliberate facturi fiscale de către ambele părți.

Respectiv, instanța de apel a concluzionat că atât SRL „Caliconix” cât și

TITA „Agrotransconstrucția”, au obligații reciproce de a primi și achita serviciile

prestate, iar în caz de neexecutare a obligațiilor asumate, sunt în drept de a solicita

executarea obligațiilor asumate după recepționarea serviciului prestat.

Or, în temeiul circumstanțelor de fapt elucidate din facturile fiscale anexate la

dosar, și conform normelor legale care impun părțile participante ale raporturilor

economice bilaterale la un anumit comportament, expus supra, Colegiul civil a

considerat că prima instanță întemeiat a admis cererea de chemare în judecată

depusă de SRL „Caliconix”, și a încasat de la TITA „Agrotransconstrucția” în

beneficiul SRL „Caliconix” datoria în sumă de 89 809,32 de lei și cheltuielile de

judecată formate din taxa de stat în sumă de 2 694,27 de lei și cheltuieli de

asistență juridică în sumă de 6 000 de lei.

Totodată, instanța de apel a considerat că prima instanță neîntemeiat a respins

acțiunea reconvențională TITA „Agrotransconstrucția”, ca temei de respingere a

acțiunii reconvenționale, servind faptul că reprezentantul TITA

„Agrotransconstrucția” nu s-a conformat cerinței instanței de fond, de a prezenta

un act recent de verificare a decontărilor reciproce, care să servească ca contra

probă față de actul de verificare din 07 martie 2018, prezentat de către SRL

„Caliconix”.

La caz, Colegiul a menționat că circumstanțele de fapt care demonstrează

temeinicia cerințelor TITA „Agrotransconstrucția” față de SRL „Caliconix” sunt

facturile fiscale nr. JV7853667 din 31 martie 2016, nr. JV7853681 din 31 mai

2016 și nr. JV7853680 din 31 mai 2016, conform cărora, apelanta a livrat intimatei

marfă și servicii de transport în sumă totală de 84 062,98 de lei.

În aceiași ordine de idei, instanța de apel a specificat că datoria înregistrată de

SRL „Caliconix” față de TITA „Agrotransconstrucția” a fost confirmată inclusiv

prin Actul de verificare a întreprinderilor la situația din 07 martie 2018. (f.d. 111)

Mai mult, deși SRL „Caliconix”, a prezentat la materialele dosarului mai

multe înscrisuri cu privire la rulajul mijloacelor financiare, conținutul acestora nu

3

reflectă achitarea de către aceasta în beneficiul TITA „Agrotransconstrucția” a

plăților corespunzătoare facturilor fiscale nr. JV7853667 din 31 martie 2016, nr.

JV7853681 din 31 mai 2016 și nr. JV7853680 din 31 mai 2016.

De asemenea, instanța de apel a remarcat că conform conținutului facturilor

fiscale prezentate de reclamanta/ intimată la materialele dosarului (f.d. 7-31) TITA

„Agrotransconstrucția” figurează la rubrica „furnizor” iar SRL „Caliconix” la

rubrica „cumpărător”, or, dimpotrivă în situația în care TITA

„Agrotransconstrucția” a înaintat pretenții față de SRL „Caliconix”, acestea

servesc drept probe ce confirmă temeinicia acțiunii reconvenționale în speța dată.

Astfel, instanța de apel a constatat temeinicia pretențiilor reclamantei/

apelante privind încasarea datoriei de la SRL „Caliconix” pentru prestarea

serviciilor, conform facturilor fiscale și actului de verificare anexate la dosar, și în

concluzie a concluzionat că apelul declarat urmează a fi admis, iar hotărârea primei

instanțe casată parțial, cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii

reconvențională depuse de TITA „Agrotransconstrucția”.

La 02 septembrie 2019, SRL „Caliconix”, reprezentată de avocatul Victor

Rusu, a declarat recurs, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului s-a indicat că instanța de apela dat o apreciere eronată

și arbitrară materialului probator prezentat de părți la actele cauzei, ceea ce a dus la

emiterea unei decizii neîntemeiate.

De asemenea, recurenta a specificat că datoria față de intimat sunt confirmate

prin careva facturi fiscale, anume factura fiscală nr. JV7853667 din 31 martie

2016, nr. JV7853681 din 31 mai 2016 și nr. JV7853680 din 31 mai 2016, or,

respectivele facturi menționate de intimat, în materialitatea lor, nu se regăsesc la

materialele dosarului.

Mai mult, a învederat recurenta că despre existența acestora intimatul a

menționat doar în fața Curții de Apel, or potrivit art. 372 alin. (1) din Codul de

procedură civilă, părțile și alți participanți la proces au dreptul să prezinte noi

probe dacă acestea respectă prevederile art. 119/1 alin. (2), dacă acestea nu au fost

reclamate de către prima instanță la cererea participanților la proces sau dacă au

fost restituite în mod nejustificat de către prima instanță.

Având în vedere că este vorba de facturi, intimata a fost obligată de le

prezinte în fața primei instanțe, concomitent, mai ales că prima instanță a solicitat

expres probe concludente care să demonstreze susținerile din cererea

reconvențională.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 19 iunie 2019.

Materialele cauzei atestă expedierea participanților la proces a copiei deciziei

motivate, prin scrisoarea din 17 iulie 2019 (f.d. 191, Vol. II), dar la actele cauzei

nu se regăsește dovada recepționării.

Astfel, recursul declarat la 02 septembrie 2019, este în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

4

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

La 16 septembrie 2019, prin scrisoarea de însoțire nr. 2rac-395/2019, Curtea

Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatei copia cererii de recurs cu

înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței timp de o lună de la data

recepționării (f.d. 228, Vol. II).

Conform avizului de recepție, TITA „Agrotransconstrucția” a recepționat

copia recursului la 19 septembrie 2019 (f.d. 204, Vol. II), însă în termenul stabilit

de instanță nu a depus referință, prin care să-și exprime poziția vis-a-vis de recurs.

În corespundere cu art. 441 Codul de procedură civilă, în cazul în care

recursul este considerat admisibil, un complet din 5 judecători examinează fondul

recursului.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Curții Supreme de Justiție recursul

declarat de SRL „Caliconix” a fost considerat admisibil și a fost fixat spre

examinare într-un complet de 5 judecători, în vederea examinării fondului

recursului.

În conformitate cu articolele 441 și 444 din Codul de procedură civilă,

recursurile s-au examinat de un complet de 5 judecători, fără înștiințarea

participanților la proces, însă data și ora ședinței a fost plasată pe pagina web a

Curții Supreme de Justiție. Astfel, Colegiul a decis inoportună invitarea acestora,

întrucât argumentele expuse în cererea de recurs și referință au fost formulate cu

suficientă precizie pentru a permite instanței verificarea legalității hotărârii atacate.

Totodată, toate punctele de drept care puteau exista în această cauză pot fi

cercetate și soluționate în mod adecvat pe baza înscrisurilor prezente la dosar. În

esență, recurenta și intimații au avut posibilitate să își prezinte poziția în scris și să

răspundă la concluziile părții adverse.

Verificând decizia instanței de apel și, după caz, hotărârea primei instanțe, în

limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

constată că se impune admiterea recursului cu casarea deciziei instanței de apel și

trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, n alt complet de judecată, pentru

motivele ce succed.

În conformitate cu articolul 445 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă,

instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

integral decizia instanței de apel și să trimită cauza spre rejudecare în instanța de

apel o singură dată dacă eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Colegiul judiciar consideră necesar să menționeze că nu va formula un

răspuns detaliat pentru fiecare argument al recurentei, ci va analiza doar motivele

decisive pentru soluționarea prezentei cauze (a se vedea cauza Garda Ruiz vs

Spania (Marea Cameră), 21 ianuarie 1999, parag. 26; Moreira Ferreira vs

Portugalia (nr. 2) (Marea Cameră); 11 iulie 2017, parag. 84, 98).

În vederea respectării articolului 432 alin. (5) din Codul de procedură civilă,

Colegiul lărgit nu a identificat niciun indiciu care, la prima vedere, ar putea ridica

probleme de drept specificate la alin. (3) din articolul citat. Mai mult, recurenta nu

au prezentat obiecții în privința acestui aspect procedural.

Esența articolelor 432 și 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă oferă

instanței de recurs competența de a efectua un control al legalității deciziei atacate,

5

nu și a temeiniciei acesteia. Astfel, se vor reține circumstanțele de fapt, privite în

ansamblu, care au fost prezentate de părți și stabilite de instanțele de judecată în

fazele procesual anterioare, cu excepția situației în care constatările lor pot fi

considerate arbitrare sau vădit nerezonabile.

În debut, Colegiul atestă că, în speță, SRL „Caliconix” a depus cerere de

chemare în judecată, concretizată pe parcursul examinării cauzei, împotriva TITA

„Agrotransconstrucția”, prin care a solicitat datoriei în sumă de 89 809,32 lei și

cheltuielilor de judecată.

La rândul său, TITA „Agrotransconstrucția” a înaintat acțiune

reconvențională împotriva SRL „Caliconix”, prin care a solicitat încasarea din

contul SRL „Caliconix” în beneficiul său a datoriei în sumă de 84 062,98 de lei, a

dobânzii de întârziere în sumă de 428,38 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Prima instanță fiind investită cu examinarea cauzei prin hotărârea din 09

octombrie 2018 a admis integral cererea de chemare în judecată depusă de SRL

„Caliconix”; a încasat de la TITA „Agrotransconstrucția” în beneficiul SRL

„Caliconix” datoria în mărime de 89 809,32 lei și cheltuielile de judecată formate

din achitarea taxei de stat în sumă de 2 694,27 de lei și de asistență juridică în

mărime de 6 000 de lei; a respins acțiunea reconvențională a TITA

„Agrotransconstrucția” împotriva SRL „Caliconix” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată.

Colegiul Curții de Apel Chișinău, verificând legalitatea hotărârii primei

instanțe, prin decizia din 19 iunie 2019 a admis apelul declarat de TITA

„Agrotransconstrucția”; a casată parțial hotărârea din 09 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, în partea respingerii acțiunii

reconvenționale depuse TITA „Agrotransconstrucția” cu pronunțarea în această

parte a unei hotărâri, prin care a fost încasat de la SRL „Caliconix” în beneficiul

TITA „Agrotransconstrucția” datoria în sumă de 84 062,98 de lei, dobânda de

întârziere în sumă de 428,38 de lei și cheltuielile legate de achitarea taxei de stat la

depunerea acțiunii reconvenționale în sumă de 534,74 de lei.

În conformitate cu art. 118 alin. (1), (3) Cod de procedură civilă, fiecare parte

trebuie să dovedească circumstanțele pe care le invocă drept temei al pretențiilor și

obiecțiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanța

judecătorească pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți

la proces, precum și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi

aplicate.

În sensul art. 130 alin. (2) - (4) Cod de procedură civilă, nici un fel de probe

nu au pentru instanța judecătorească o forță probantă prestabilită fără aprecierea

lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor la pertinența, admisibilitatea,

veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă și

suficiența pentru soluționarea cauzei. Ca rezultat al aprecierii probelor, instanța

judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale

privind admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

În concordanță cu art. 239 Cod de procedură civilă, hotărârea judecătorească

trebuie să fie legală și întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe

circumstanțele constatate nemijlocit de instanță și pe probele cercetate în ședință de

judecată.

6

În conformitate cu art. 241 alin. (5), (6) Cod de procedură civilă, în motivare

se indică: circumstanțele cauzei, constatate de instanță, probele pe care se

întemeiază concluziile ei privitoare la aceste circumstanțe, argumentele invocate de

instanță la respingerea unor probe, legile de care s-a călăuzit instanța. Dispozitivul

cuprinde concluzia instanței judecătorești privind admiterea sau respingerea

integrală sau parțială a acțiunii, repartizarea cheltuielilor de judecată, calea și

termenul de atac al hotărârii.

Art. 373 alin. (1) - (3) Cod de procedură civilă, stabilește că instanța de apel

verifică, în limitele cererii de apel, ale referințelor și obiecțiilor înaintate,

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în ceea ce privește constatarea

circumstanțelor de fapt și aplicarea legii în primă instanță. În limitele apelului,

instanța de apel verifică circumstanțele și raporturile juridice stabilite în hotărârea

primei instanțe, precum și cele care nu au fost stabilite, dar care au importanță

pentru soluționarea cauzei, apreciază probele din dosar și cele prezentate

suplimentar în instanță de apel de către participanții la proces. În cazul în care

motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanța de apel se

pronunță în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanță.

De altfel, în conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă,

săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel din 04 aprilie 2018 a fost

adoptată cu încălcarea normelor de drept procedural și material, prin ce se impune

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în următoarele circumstanțe.

Așadar actele cauzei atestă că în perioada anilor 2014-2016, între SRL

„Caliconix” și TITA „Agrotransconstrucția” au avut loc un șir de tranzacții de

vânzare-cumpărare, confirmate prin facturi fiscale, anexate la actele cauzei,

conform cărora au fost livrate mărfuri și au fost prestate servicii de transport.

Colegiul remarcă că SRL „Caliconix” urmare a multiplelor tranzacții, prin

acțiunea formulată împotriva TITA „Agrotransconstrucția”, cu concretizările

ulterioare, în baza facturilor fiscale și a Actului de verificare (întocmit unilateral)

pretinde încasarea sumei de 89 809,32 lei și cheltuielilor de judecată.

La rândul său, TITA „Agrotransconstrucția”, urmare a acelorași tranzacții de

livrare a mărfurilor și prestare a serviciilor de transport, prin acțiunea

reconvențională formulată împotriva SRL „Caliconix”, în temeiul facturilor fiscale,

pretinde încasarea datoriei în sumă de 84 062,98 de lei, a dobânzii de întârziere în

sumă de 428,38 de lei și a cheltuielilor de judecată.

Or, în speță Colegiul notează că atât prima instanță la adoptarea hotărârii a

reținut ca probe, în sensul admiterii acțiunii SRL „Caliconix”, facturile fiscale nr.

JV7853667 din 31 martie 2016, nr. JV7853681 din 31 mai 2016 și nr. JV7853680

din 31 mai 2016, în care la rubrica „furnizor” este indicat TITA

„Agrotransconstrucția”, iar la rubrica „cumpărător” - SRL „Caliconix”, cât și

instanța de apel la adoptarea soluției de admitere a acțiunii reconvenționale a TITA

„Agrotransconstrucția” a reținuți aceliași facturi fiscale nr. JV7853667 din 31

7

martie 2016, nr. JV7853681 din 31 mai 2016 și nr. JV7853680 din 31 mai 2016, în

care la rubrica „furnizor” este indicat TITA „Agrotransconstrucția”, iar la rubrica

„cumpărător” - SRL „Caliconix”, ce au stat la baza emiterii deciziei. (f.d. 7-9, 30-

32)

Respectiv, urmare acestui fapt, Colegiul consideră contradictorie decizia

instanței de apel, în cazul în care în baza acelorași facturi fiscale, nu poate fi

concomitent și acțiunea de bază și acțiunea reconvențională, fiind un nonsens.

Așadar, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră că decizia instanței de apel a fost adoptată arbitrar,

fără o apreciere a argumentelor și probelor invocate de apelantă în coroborare cu

cumul de probe prezent la actele cauzei, iar faptul dat indică incontestabil la

încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procedural, precum și la

examinarea superficială și evazivă atât a apelului, cât și a cauzei deduse judecării,

fără a fi verificată, în condițiile legii, legalitatea hotărârii contestate.

În atare condiții, instanța ierarhic inferioară avea obligația rezultând din

prevederile art. 373 alin. (2) Cod de procedură civilă, de a da un răspuns cert

referitor la pertinența unui înscris sau altuia. Or, instanța de judecată este obligată

să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe și

respingerea altor probe, precum și argumentarea preferinței unor probe față de

altele, rezultând din prevederile art. 130 alin. (4) Cod de procedură civilă.

În cazul în care instanța de judecată se abține de a da un răspuns special și

explicit în cele mai importante întrebări, fără a acorda părții care a formulat-o

posibilitatea de a ști dacă acest mijloc de apărare a fost neglijat sau respins, acest

fapt se va considera o încălcare a art. 6 § 1 CEDO (cauza Hiro Balani vs. Spania,

1994). CEDO reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze

hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru

fiecare argument (Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61,

seria A nr. 288). Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților,

dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura

hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în baza circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27).

Tot aici, este de menționat că în cadrul soluționării cauzei, probele din dosar

se cercetează doar în ansamblul și în interconexiunea acestora, or, instanța de

judecată este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind

admiterea unor probe și respingerea altor probe, precum și argumentarea

preferinței unor probe față de altele.

Mai mult, în conformitate art. 390 alin. (1) lit. e), f) Cod de procedură civilă,

decizia instanței de apel trebuie să conțină motivele concluziilor instanței de apel și

referirea la legea guvernantă și concluziile instanței de apel în urma examinării

apelului.

Or, în sensul art. 6 CEDO, instanțele de judecată trebuie să indice, cu

suficientă claritate, motivele pe care se întemeiază hotărârile, iar având în vedere

caracterul determinant al concluziilor sale, noțiunile ce implică o apreciere a

faptelor supuse examinării. CEDO, în cauza Suominen vs. Finlanda, a reținut că

„... o funcție a unei decizii motivate este să demonstreze părților că ele au fost

auzite. Mai mult ca atât, o hotărâre motivată oferă părții posibilitatea să o conteste,

precum și posibilitatea de a revedea decizia de către instanța de recurs. Doar prin

8

adoptarea unei decizii motivate poate avea loc un control public a administrării

justiției”.

Totodată, în cauza Van de Hurk v. Olandei, hotărârea din 19 aprilie 1994, și

cauza Dulaurans v. Franței, Hotărârea din 21 martie 2000, paragraful 33, CEDO a

statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă

cererile și observațiile părților sunt într-adevăr „auzite”, adică examinate conform

normelor de procedură de către tribunalul sesizat.

Altfel spus, art. 6 impune „tribunalului” obligația de a proceda la o examinare

efectivă a mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel

puțin pentru a le aprecia pertinența”. CEDO nu își propune să garanteze drepturi

teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (cauza Artico v. Italiei,

Hotărârea din 13 mai 1980, seria A nr. 37, p. 16, paragraful 33).

Prin urmare, instanța de apel nu și-a executat în deplină măsură obligația

legală de a motiva hotărârea luată și de a argumenta menținerea hotărârii primei

instanțe, în partea admiterii acțiunii inițiale.

Dreptul de a fi auzit, prin urmare, a fost încălcat, or dreptul în cauză include

nu doar posibilitatea de a aduce argumente instanței, dar de asemenea o obligație

corespunzătoare a instanței de a arăta, în motivarea sa, motivele pentru care

anumite argumente au fost acceptate sau respinse, ceea ce nu a fost îndeplinit de

instanța de apel.

În consecință, Colegiul, verificând conținutul deciziei contestate, în raport cu

materialele dosarului, argumentele invocate în recurs, conchide că instanța de apel,

s-a referit în mod declarativ la normele dreptului material pe care le-a considerat

aplicabile speței, fără să se expună asupra circumstanțelor concrete ale cauzei și

probelor administrate în cadrul judecării pricinii pe care se întemeiază concluziile

privitoare la aceste circumstanțe și fără a indica motivele pentru care argumentele

invocate în cererea de apel nu au fost reținute. Mai mult, nici nu au fost supuse

aprecierii.

Este de menționat că actul judecătoresc trebuie să corespundă tuturor

normelor de drept, să fie clar, înțeles de părțile implicate în litigiu și să răspundă în

mod sigur și expres la toate cererile și obiecțiile formulate de către părți.

Mai mult, hotărârea trebuie să se fondeze pe lege, trebuie să rezolve, într-o

maniera certă, explicit sau implicit, toate cererile invocate de părți, conform

principiului nr. 6 al Recomandării nr. 5 din 1984, adoptată la de Comitetul

Miniștrilor al Consiliului Europei, privind principiile de procedură civilă menite

pentru ameliorarea funcționării justiției, ceea ce în speță lipsește.

Or, în sensul principiului procesului echitabil, garantat de art. 6 CEDO,

motivarea hotărârilor este o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu

atenție și oferă posibilitatea exercitării controlului judiciar.

Analiza pe care judecătorul o face în legătură cu motivele de fapt și de drept

care i-au format convingerea, în sensul unei anumite soluții trebuie să fie clară și

simplă, precisă, concisă și fermă, să aibă putere de convingere. Nemotivarea

hotărârii sau o motivare necorespunzătoare vor atrage casarea ei.

Din considerentele menționate, pornind de la faptul că această eroare admisă

la judecarea cauzei în instanțele ierarhic inferioare nu poate fi corectată de instanța

de recurs, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul și a casa integral

9

decizia instanței de apel, cu trimiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel, în alt

complet de judecată.

La rejudecarea pricinii, instanța de apel, pentru a concluziona sub aspectul

temeiniciei/ netemeiniciei acțiunii, urmează să verifice cerințele prin prisma

argumentelor și probelor atât a părții reclamante, cât și a părții pârâte, rezultând din

prevederile art. 130 alin. (1) Cod de procedură civilă, conform cărora instanța

judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea

multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și nemijlocită a tuturor probelor din dosar

în ansamblul și interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege, ca în consecință soluția

adoptată să fie certă și coerentă. Caracterul peremptoriu al concluziei instanței de

judecată, urmează a fi stabilit în coraport cu circumstanțele pricinii, probele

administrate și cercetate și normele de drept material aplicabile raportului litigios.

În conformitate cu prevederile art. 442, art. 444, art. 445 alin. (1) lit. c) și alin.

(3) Cod de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

Se admite recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată

„Caliconix”, reprezentată de avocatul Victor Rusu.

Se casează integral decizia din 19 iunie 2019 a Curții de Apel Chișinău, în

cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Societatea cu Răspundere

Limitată „Caliconix” împotriva Trustului Intergospodăresc de Transport Auto

„Agrotransconstrucția” cu privire la încasarea datoriei, dobânzii de întârziere și

compensarea cheltuielilor de judecată și la cererea reconvențională depusă de

Trustul Intergospodăresc de Transport Auto „Agrotransconstrucția” împotriva

Societății cu Răspundere Limitată „Caliconix” cu privire la încasarea datoriei,

dobânzii de întârziere și compensarea cheltuielilor de judecată, cu trimiterea cauzei

spre rejudecare la Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Iurie Bejenaru

Dumitru Mardari

Nicolae Craiu

Galina Stratulat

10