2ra-363/14 — Rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare

dosarul nr.2ra-363/14 prima instanţă: I. Tutunaru instanţa de apel: Al. Gheorghieş, N. Chircu, V. Harmaniuc ÎNCHEIERE 16 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Ion Bradu şi Tatiana Bradu, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Ion Bradu şi Tatiana Bradu împotriva lui Nicolae Surdu, Artur Istrati, intervenient accesoriu notarul Eugenia Conovali cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, prin care a fost admis apelul declarat de către Nicolae Surdu şi casată integral hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 07 iulie 2011, prin care acţiunea a fost admisă, c o n s t a t ă La data de 29 decembrie 2009, Ion Bradu şi Tatiana Bradu au înaintat cerere de chemare în judecată împotriva lui Nicolae Surdu cu privire la rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.

În motivarea acţiunii reclamanţii au indicat că potrivit contractului nr.4843 din 5 iunie 2009, i-au vândut lui Nicolai Sandu imobilul cu suprafaţa de 644,4 mp amplasat în s. Gura Căinarului, r-1 Floreşti, însă banii de către cumpărător nu au fost achitaţi. Temeiul de drept îl indică art. 733, 735, 738 CC. Cer Ion Bradu şi Tatiana Bradu, rezoluţiunea contractului de vânzare- cumpărare nr.4843 din 05 iunie 2009 încheiat între Ion Bradu, Tatiana Bradu şi Nicolae Surdu, autentificat notarial la notarul privat Eugenia Conoval şi înregistrat la data de 25 decembrie 3009 la OCT Edineţ. Prin încheierea din 29 decembrie 2009 s-a aplicat măsura de asigurare a acţiunii prin aplicarea interzicerii înstrăinării bunului imobil nominalizat.

Prin hotărârea judecătoriei Floreşti din 10 martie 2010, contractul de vânzare cumpărare nr.4843 din 05 iunie .2009 a fost reziliat cu aducerea părţilor în poziţie iniţială. Reclamanţilor li s-a restituit imobilul, ei fiind obligaţi să-i restituie pârâtului suma de 131 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 iunie 2010, hotărârea primei instanţe a fost casată şi acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 15 decembrie 2010, s-a admis recursul lui Ion Bradu şi s-a casat decizia Curţii de Apel Bălţi din 29 iunie 2010 şi hotărârea judecătoriei Floreşti din 10 martie 2010, cu remitere pricinii la rejudecare la judecătoria Floreşti. Prin încheiere Judecătoriei Floreşti din 02 februarie 2011, în proces au fost atraşi Artur Istrati, în calitate de co-pârât şi Eugenia Conoval, în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea judecătoriei Floreşti din 07 iulie 2011, contractul de vânzare- cumpărare nr.4843 din 05 iunie 2009, a fost reziliat cu aducerea părţilor în poziţie iniţială. Reclamanţilor li s-a restituit imobilul, ei fiind obligaţi să-i restituie pârâtului suma de 131 000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 13 decembrie 2011, apelul a fost respins şi menţinută hotărârea. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 13 iunie 2012, decizia nominalizată a fost casată şi trimisă pricina civilă la rejudecare în instanţa de apel.

Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 04 iulie 2013, apelul declarat de către Nicolae Surdu a fost admis, casată integral hotărârea judecătoriei Floreşti din 07 iulie 2011 şi emisă o nouă hotărîre prin care: S-a respins cererea de chemare în judecată înaintată de Ion Bradu şi Tatiana Bradu către Nicolae Surdu privind rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.4843 din 05 iunie 2009 încheiat între Ion Bradu, Tatiana Bradu şi Nicolae Surdu, autentificat notarial la notarul privat Eugenia Conoval şi înregistrat la data de 25 decembrie 3009 la OCT Edinet.

S-a anulat interdicţia aplicată prin încheierea din 29 decembrie 2009 asupra bunului imobil nr. Cadastral 4533000201. La data de 06 septembrie 2013, Ion Bradu şi Tatiana Bradu au declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului, casarea decizie instanţei de apel şi menţinerea hotărîrii judecătoriei Floreşti din 10 martie 2010. În motivarea recursului recurenţii au invocat că decizia instanţei de apel este ilegală şi neîntemeiată, nu au fost constatate şi elucidate pe deplin circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii în fond, nu au fost dovedite circumstanţele considerate ca fiind stabilite, precum şi au fost încălcate şi aplicate greşit normele de drept material.

În special, au invocat că afirmaţiile expuse în decizia instanţei de apel din 04.07.2013, precum că s-a stabilit faptul că de către Nicolae Surdu nu a fost încălcată nici o formă juridică, nici la momentul încheierii contractului şi nici după, nu pot fi atribuite la speţă. Consideră recurenţii, că instanţa de apel eronat a concluzionat că nu a fost confirmat prin probe pertinente faptul că acest contract a fost încheiat prin dol. Mai invocă recurenţii, că în instanţa de judecată nu au fost prezentate acte care ar demonstra că dreptul de proprietate a fost înregistrat, în genere, pe numele lui Surdu Nicolae, iar bunul litigios nu i-a fost transmis cumpărătorului şi nu a fost primit de către el.

De asemenea, atenţionează instanţa că în Deciziei Curţii de Apel Bălţi din 04.07. 2013, este indicat că contractul de vînzare – cumpărare a fost înregistrat la OCT Floreşti la data de 24.12.2009, însă în dispozitiv se menţionează data de 25.12.2009 şi OCT Edineţ, dar acte în original care ar confirma că acest contract a fost înregistrat la OCT, nu au fost prezentate de către Surdu Nicolae. Astfel, precizează Ion Bradu şi Tatiana Bradu că obiectul material al litigiului, bunul imobil nu a fost proprietatea lui Surdu Nicolae deoarece conform art. 321 p.2 CCRM „în cazul bunurilor imobile, dreptul de proprietate se dobîndeşte la data înscrierii în registrul bunurilor imobile, cu excepţiile prevăzute de lege”.

Această regulă are un caracter imperativ şi părţile unui contract nu pot deroga de la ea, în caz contrar se prezumă că dreptul de proprietate nu a fost dobîndit de facto. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). Dezacordul recurenţilor cu decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, relatarea situaţiei, în viziunea recurenţilor, fără a indica un temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, sunt inadmisibile din considerentele că nu se încadrează în prevederile art. 432 alin.(2), (3) şi (4) CPC şi nu constituie temei de casare a deciziei, deoarece recursul exercitat are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul reiterează că conform art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 433 din Codul de procedură civilă. Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Ion Bradu şi Tatiana Bradu ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Ion Bradu şi Tatiana Bradu se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tatiana Chişca-Doneva Ion Druţă