2ra-44/14 — Repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile.

Dosarul nr. 2rа-44/14 Prima instanţă: Curtea de Apel Chişinău Judecător: Nina Traciuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 15 ianuarie 2014 mun.

Chişinău Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Valentina Clevadî, Iurie Bejenaru, Ion Vîlcov şi Vera Macinskaia, examinînd recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gromovenco Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, prin care acţiunea înaintată de Gromovenco Nicolae, a fost admisă, ACONSTATAT: La 25 septembrie 2012 Gromovenco Nicolae a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al R.M., privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile.

În motivarea acţiunii reclamantul Gromovenco Nicolae a indicat, că la 19.08.2003 a fost concediat de către întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Soroca din funcţia de maistru- silvicultor al Ocolului Silvic Cuhureşti în temeiul art. 263 alin.(2) Codul Muncii (în redacţia din anul 1973). Nefiind de acord cu actul de concediere, la 24.09.2003 a depus cerere de chemare în judecată privind restabilirea la lucru şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru, cererea fiind depusă conform art. 39 alin. (7) CPC la instanţa de la domiciliul reclamantului - Judecătoria Sănătăuca, raionul Floreşti. în rezultatul lichidării judecătoriei numite, dosarul a fost 1 transmis la Judecătoria Floreşti, care prin hotărîrea din 05.05.2006 a admis acţiunea, iar prin decizia din 10.10.2006 Curtea de Apel Bălţi a menţinut hotărîrea primei instanţe.

Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14.03.2007 au fost casate hotărîrile judecătoreşti ale instanţelor inferioare, iar pricina trimisă spre examinare la Judecătoria Soroca. Consideră reclamantul, că instanţa supremă a încălcat prevederile art. 39 alin.(7), 45 CPC, 355 alin.(4) Codul Muncii şi ilegal a decis examinarea de la început a pricinii la Judecătoria Soroca. în continuare, în urma reexaminării pricinii, prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 08.06.2007, acţiunea a fost respinsă, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23.10.2007, a fost admis apelul lui Gromovenco N., casată hotărîrea primei instanţe, fiind emisă o nouă hotărîre privind restabilirea reclamantului în funcţie începînd cu 19.08.2003, încasarea salariului în sumă de 39780 lei, încasarea pagubei morale în sumă de 1105 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1746 lei.

Iar, prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27.02.2008 a fost casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Invocă reclamantul, că examinarea pricinii a avut loc pe durata a şase ani, încălcîndu-se dreptul la examinarea cauzei într-un termen rezonabil, prevăzut de art.6 §1 din CvEDO.

Menţionează, că decizia CSJ din 14.03.2007 şi 27.02.2008 a fost adoptată cu încălcarea actelor normative în vigoare şi este în contradicţie cu dovezile scrise anexate la dosar, fapt ce l-a lipsit de dreptul la o judecată echitabilă, deşi legislaţia RM prevede examinarea litigiului de muncă la locul de trai al salariatului potrivit art.39 alin.(7) CPC, în termen de 30 zile calendaristice potrivit art. 355 alin.(4) Codul Muncii (în redacţia anului 2003). Consideră, că tergiversarea cauzei se datorează faptului că instanţele de judecată au emis mai multe hotărîri contradictorii, iar după anularea hotărîrilor pricina a fost restituită spre rejudecare nu o singură dată. A menţionat, că la 04.07.2008 a depus cerere privind recunoaşterea încălcării art.6 §1 la CtEDO, însă prin scrisoarea din 24.05.2012 a fost informat despre declararea inadmisibilităţii cererii şi necesitatea epuizării căilor de recurs intern, prevăzute de Legea nr.87 din 21.04.2012.

Luînd în consideraţie acest fapt consideră neepuizat termenul de atac prin prisma termenului de 6 luni de la data intrării învigoare a Legii nr.87 din 21.04.2012, prevăzut de actul normativ indicat. Pîrîtul Ministerul Finanţelor al RM, prin referinţa depusă la materialele cauzei, acţiunea nu a recunoscut-o şi a solicitat respingerea acesteia, invocînd, că contrar afirmaţiei reclamantului, examinarea litigiului a durat o perioadă de 4 ani şi 5 luni, iar termenul de judecare a cauzei a fost unul rezonabil, deoarece instanţa a dispus amînarea şedinţelor în temeiul legii, iar durata de peste 4 ani de aflare a cauzei pe rol se datorează comportamentului părţilor în proces. Astfel, că instanţa la examinarea 2 cauzei a luat în vedere principiul contradictorialităţii şi egalităţii părţilor, a creat condiţii egale pentru exercitarea drepturilor, şedinţele fiind amînate inclusiv la demersurile reclamantului.

La fel, s-a întîmpinat dificultăţi datorită demersurilor pîrîtului de amînare a şedinţelor, neprezentarea participanţilor, lichidarea Judecătoriei Sănătăuca. Iar privitor la încasarea prejudiciului moral, pîrîtul cu referire la pct. 28 din Hotărîrea Plenului CSJ nr.9 din 09.10.2006 susţine, că reclamantul nu a demonstrat şi argumentat suportarea prejudiciului moral. Solicită reclamantul Gromovenco Nicolae, constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea pricinii civile Gromovenco Nicolae împotriva ÎSS Soroca privind restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, cu dispunerea încasării de la statul Republica Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.M.

a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, acţiunea înaintată de Gromovenco Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile, a fost admisă. S-a constatat faptul încălcării dreptului lui Gromovenco Nicolae la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea de chemare în judecată depusă de Gromovenco Nicolae împotriva ÎSS Soroca privind restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului pentru lipsa forţată la locul de muncă.

S-a dispus încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova prin intermediul Ministerului Finanţelor al RM în beneficiul lui Gromovenco Nicolae suma de 10 000 (zece mii) lei cu titlu de prejudiciu moral şi suma de 3000 (trei mii) lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică, iar în total suma de 13 000 (treisprezece mii) lei. Invocînd ilegalitatea acestei hotărîri, la 19 iunie 2013, Ministerul Finanţelor al R.M., a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea integrală a hotărîrii recurate, cu pronunţarea unei noi hotărîri prin care acţiunea înaintată de Gromovenco Nicolae să fie respinsă. În motivarea recursului a indicat că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău, este ilegală, deoarece a fost adoptată cu aplicarea eronată a normelor de drept material.

Totodată, recurenta a mai indicat că, instanţa de judecată nu a constatat şi elucidat toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea litigiului. Instanţa de recurs reiterează prevederile art. 434 C.P.C., care statuiază expres că, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Astfel, din actele pricinii se constată cu certitudine că, copia motivată a hotărîrii recurate, a fost a fost expediată în adresa recurentului la 22 aprilie 2013, iar recursul a fost declarat la 19 iunie 2013. 3 Totodată, la materialale pricinii nu este anexată dovada recepţionării de către recurent a hotărîrii constate.

Din aceste considerente, prin prisma art. 434 C.P.C., instanţa de recurs consideră recursul ca fiind declarat în termen. Referinţa înaintată de Gromovenco Nicolae la cererea de recurs declarată de Ministerul Finanţelor al R.M., a parvenit în adresa Curţii Supreme de Justiţie la 09 septembrie 2013. Studiind materialele dosarului, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, consideră recursul declarat de Ministerul Finanţelor neîntemeiat şi care urmează a fi respins. În favoarea concluziei enunţate se invocă următoarele argumente. În conformitate cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. a) C.P.C., instanţa de recurs, după ce judecă recursul este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Din materialele cauzei rezultă cu certitudine că, La 25 septembrie 2012 Gromovenco Nicolae a înaintat în instanţa de judecată o acţiune împotriva Ministerului Finanţelor al R.M., prin care a solicitat constatarea încălcării termenului rezonabil la examinarea pricinii civile Gromovenco Nicolae împotriva ÎSS Soroca privind restabilirea la locul de muncă şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă, cu dispunerea încasării din bugetul de stat al Republicii Moldova, prin intermediul Ministerului Finanţelor al R.M. a sumei de 50 000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi a cheltuielilor de judecată. Totodată, s-a mai constatat că, la 24 septembrie 2003 Gromovenco Nicolae a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva întreprinderea de Stat pentru Silvicultură Soroca privind restabilirea sa la serviciu în funcţia deţinută anterior de maistru-silvicultor al Ocolului Silvic Cuhureşti şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la serviciu.

Ulterior, prin hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 mai 2006 acţiunea a fost admisă, iar prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2006 a fost menţinută hotărîrea primei instanţe. Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 14 martie 2007, decizia Curţii de Apel Bălţi din 10 octombrie 2006 şi hotărîrea Judecătoriei Floreşti din 04 mai 2006 au fost casate, pricina fiind remisă pentru examinare la Judecătoria Soroca. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 08 iunie 2007 acţiunea înaintată de Gromovenco Nicolae împotriva ÎSS Soroca, a fost respinsă. Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 23 octombrie 2007 a fost admis apelul lui Gromovenco N. fiind casată hotărîrea primei instanţe, emiţîndu-se o nouă hotărîre privind restabilirea reclamantului în funcţie începînd cu 19 august 2003, încasarea salariului în sumă de 39780 lei, încasarea pagubei morale în sumă de 1105 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 1746 lei.

4 Prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2008 a fost casată decizia instanţei de apel şi menţinută hotărîrea primei instanţe. Instanţa de recurs menţionează că, Curtea de Apel Chişinău, corect a constatat că, de la data depunerii cererii de chemare în judecată – 24 septembrie 2003 şi pînă la soluţionarea pricinii prin hotărîre judecătorească irevocabilă - Decizia Curţii Supreme de Justiţie din 27 februarie 2008, irevocabilă de la pronunţare, s-a scurs o perioadă de 4 ani,5 luni şi 3 zile.

Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesr de a scoate în vizor recomandările Curţii Europene a Drepturilor Omului care statuează că, instanţa trebuie să examineze dacă durata procedurilor de executare, în care reclamantul a fost parte, a depăşit condiţia „termenului rezonabil” garantată de Articolul 6 § 1 (mutatis mutandis hotărîrile Di Pede vs. Italia şi Zappia vs. Italia §§ 20-24 şi respectiv §§16-20). În acest sens, Curtea reaminteşte că rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie evaluată în lumina circumstanţelor cauzei, cu referire la criteriile stabilite în jurisprudenţa sa, în special, (i) complexitatea cauzei, (ii) comportamentul reclamantului şi (iii) al autorităţilor care examinează cauza (Kormacheva vs Rusia §51; Josan §18).

Totodată, instanţa de recurs reiterează şi prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, care statuiază expres că, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauezi sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului. Instanţa de judecată corect a stabilit că, pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Gromovenco Nicolae către ÎSS Soroca, după natura şi particularităţile sale nu poate fi caracterizată drept una de o complexitate sporită.

Potrivit art. 355 alin. (4) Codul Muncii, instanţa de judecată va examina cererea de soluţionare a litigiului individual de muncă în termen de cel mult 30 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia şi va emite o hotărîre cu drept de atac conform Codului de procedură civilă, prevedere normativă, care, totuşi nu a fost respectată în speţa examinată. Privitor la aprecierea comportamentului reclamantului în procesul de judecare a pricinii, Curtea de Apel Chişinău corect a stabilit că, din materialele dosarului, inclusiv referinţa pîrîtului şi copia Raportului Curţii de Apel Bălţi, nu poate fi dedusă vina exclusivă a reclamantului Gromovenco Nicolae în examinarea îndelungată a pricinii. Instanţa de recurs menţionează că, Curtea de Apel Chişinău corect a stabilit că, instanţele în mod legal au acordat participanţilor posibilităţi de pregătire a argumentelor întru susţinerea poziţiilor procesuale.

Mai mult ca atît, nu este întemeiată obiecţia cu privire la trimerea spre rejudecarea pricinii, în măsura în care 5 aceasta este o procedură legală admisă de legislaţia procesuală-civilă întru soluţionarea justă a cauzei. Totuşi, există considerarea că pricina urma a fi examinată într- un termen mai redus, în special la examinarea în prima instanţă pentru prima oară, cînd în detrimentul termenului de 30 zile prevăzut de art. 355 alin.(4) Codul Muncii, pricina a fost judecată într-un termen de 2 ani, 7 luni şi 10 zile, aceasta deşi, dosarul a fost transmis de la o instanţă judecătorească la alta, din motive tehnice.

Colegiul menţionează că, în ceea ce priveşte conduita autorităţilor judiciare, Curtea Europeană sugerează că, este în sarcina Statelor Contractante la Convenţie să organizeze propriile sale sisteme de drept în aşa măsură încît instanţele de judecată să poată garanta fiecărei persoane dreptul la soluţionarea într-un termen rezonabil a pretenţiilor şi obligaţiilor sale de natură civilă (cauza Frydlender vs Franţa §45). Modalitatea în care Statul instituie mecanisme pentru a se conforma acestei condiţii - fie prin majorarea numărului judecătorilor, fie prin instituirea termenelor sau instrucţiunilor stricte, fie prin alte metode - rămîne la discreţia Statului.

În conformitate cu art. 4 alin. (l) Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, sarcina probaţiunii lipsei de încălcare a dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti şi a lipsei suportării unui prejudiciu moral îi revine Ministerului Finanţelor, iar sarcina de a dovedi suportarea prejudiciului material cauzat prin această încălcare şi suportarea costurilor şi cheltuielilor de judecată îi revine reclamantului. Din considerentele enunţate, instanţa de recurs apreciiază poziţia Curţii de Apel Chişinău prin care s-a constatat încălcarea dreptului lui Gromovenco Nicolae la judecarea în termen rezonabil a cauzei, prevăzut de art. 6 §1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se repară indiferent de vinovăţia instanţei de judecată, a organului de urmărire penală, a organului responsabil de executarea hotărîrilor judecătoreşti sau a instituţiei de stat debitoare.

Potrivit art. 2 alin.(6) din Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011, mărimea reparaţiei prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătoreşti se stabileşte de instanţa de judecată în fiecare caz în parte, în funcţie de circumstanţele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum şi de pretenţiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita organului de urmărire penală, a instanţei de judecată şi a autorităţilor relevante, de durata încălcării şi de importanţa procesului pentru reclamant.

Potrivit practicii CEDO, aprecierea prejudiciului moral se face în raport cu criteriile precum: miza pentru reclamant, comportamentul părţilor, buna/reaua credinţă, durata neexecutării, etc. Se ia obligatoriu în consideraţie principiul general 6 al echităţii şi suma nu trebuie să fie vădit disproporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces şi excluzîndu-se pretenţii excesive şi vădit exagerate. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este întemeiată poziţia Curţii de Apel Chişinău precum că, este nefondată obiecţia pîrîtului, cu privire la faptul că, reclamantul nu a demonstrat suportarea prejudiciului moral, or, în cazul dat legea expres indică subiectul cu sarcina de probare a suportării prejudiciului moral.

Instanţa de judecată corect a apreciat că, reclamantul Gromovenco N. a avut o miză semnificativă în examinarea pricinii la cererea sa de chemare în judecată, or urmărea reîncadrarea în cîmpul muncii, în condiţiile unui trai în mediul rural, cu posibilităţi de angajare reduse. La fel, nu a fost constatat un comportament vicios din partea sa pe durata examinării pricinii. Privitor la cuantumul prejudiciului moral, avînd în vedere circumstanţele pricinii reliefate de instanţă mai sus, prin raportare la miza pentru reclamant, dar şi la realităţile economico- sociale din Republica Moldova, instanţa consideră că suma de 10 000 (zece mii) lei ar reprezenta în sine o despăgubire echitabilă pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea cauzei în termen rezonabil, care urmează a fi achitată în temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţşelor.

Instanţa de recurs menţionează că, aceasta este o sumă proporţională cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare, or în cauza „Deservire” SRL vs Republica Moldova pentru o perioadă de 6 ani de examinare a cauzei, Curtea a acordat suma de 600 (şase sute) Euro, cu titlu de prejudiciu moral. Referitor la pretenţia privind încasarea cheltuielilor de judecată, Curtea Europeană a statuat, că aprecierea costurilor şi cheltuielilor judiciare urmează a se conduce după două principii de bază: costurile şi cheltuielile urmează a fi în modul corespunzător probate, de obicei prin documente de plată sau prin prezentarea descifrării pe ore a lucrului avocatului şi tarife aplicabile, după caz, cît şi cheltuielile trebuie să fie rezonabile ca cuantum şi necesare pentru proceduri în speţă.

în particular în speţele versus Moldova care au privit problema duratei procedurilor cu titlu de costuri şi cheltuieli s-a acordat în mediu 900 euro. La fel, potrivit art. 96 alin. (l) CPC, instanţa judecătorească obligă partea care a pierdut procesul să compenseze părţii care a avut cîştig de cauză cheltuielile ei de asistenţă juridică, în măsura în care acestea au fost reale, necesare şi rezonabile. Alinul1) cheltuielile menţionate la alin. (l) se compensează părţii care a avut cîştig de cauză dacă aceasta a fost reprezentată în judecată de un avocat. Colegiul Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, Curtea de Apel Chişinău corect a constatat încălcarea dreptului reclamantului şi necesitatea recuperării 7 prejudiciului moral acestuia din contul pîrîtului, astfel reclamantul avînd cîştig de cauză.

De menţionat că, reclamantul a fost asistat de un avocat în bază de contract, serviciile căruia au fost apreciate şi achitate în sumă de 5000 lei, potrivit bonului de plată seria EP nr.469714 din 26.07.2012. Instanţa de recurs apreciază concluzia Curţii de Apel Chişinău prin care a stabilit că cheltuielile de asistenţă juridică suportate ca fiind reale, rezonabile şi necesare, însă, ţinînd cont că acţiunea reclamantului este admisă parţial, urmează a fi încasate parţial şi cheltuielile pentru asistenţa juridică de la pîrît, care constituie 3000 lei.

În concluzie, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că, este legală hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013. Din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că, hotărîrea Curţii de Apel Chişinău este legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi a menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Colegiul Civil, Comercial şi de Contencios Administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE : Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 21 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Gromovenco Nicolae împotriva Ministerului Finanţelor al RM privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile. Decizia este irevocabilă din momentul pronunţării. Preşedintele şedinţei, judecătorul /Semnătura/ Valeriu Doagă Judecătorii /Semnătura/ Valentina Clevadî /Semnătura/ Iurie Bejenaru /Semnătura/ Ion Vîlcov /Semnătura/ Vera Macinskaia Copia corespunde originalului Judecător Vera Macinskaia 8