2ra-2003/14 — Restabilirea în funcţie şi încasarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă

Judecătoria sect. Centru Dosarul nr. 2ra-2003/14 Mun. Chişinău Judecător: D. Suşchevici Curtea de Apel Chişinău Judecători: L. Popova, M. Moraru, L. Bulgac Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 13 august 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecători: Ion Druţă, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Galuşca Vladimir, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Galuşca Vladimir împotriva SA „Moldtelecom” privind restabilirea în funcţie, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, CONSTATĂ : La data de 14.08.2013 Galuşca Vladimir s-a adresat cu cerere de chemare în judecată în Judecătoria Briceni, către SA „Moldtelecom”, privind restabilirea în funcţie şi încasarea salariului mediu pentru absenţa forţată de la serviciu . Intru argumentarea acestor cerinţe reclamantul a invocat faptul că, activând în calitate de specialist, în Secţia analiză şi evidenţă debit r-nul Briceni a SA „Moldtelecom”, la 14.05.2013 a fost concediat în baza prevederilor art. 86 alin.(l) lit. c) al Codului Muncii în baza ordinul nr. 2410-c din 14.05.2013 în legătură cu reducerea statelor de personal.

Consideră reclamantul că a fost concediat nelegitim, invocând faptul că pe parcursul termenului de preavizare nu a fost invitat niciodată la o şedinţă a unei structuri sindicale ale Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” la care s-ar fi discutat acordul pentru concedierea sa, fiind preavizat pe data de 22 ianuarie 2013, termenul de preavizare urmînd să fie calculat cu începere de la 23 ianuarie 2013 şi cu toate zilele de concediu medical în legătură cu tratamentul în Institutul de Cardiologie din mun. Chişinău, în care a fost internat în perioada concediului ordinar şi care a expirat pe data de 16 mai 2013. Suplimentar reclamantul a menţionat faptul că, despre aceste încălcări a avertizat administraţia la data de 14 mai 2013, când i s-a înmânat ordinul de concediere, solicitând să fie modificat însă administraţia SA „Moldtelecom,” nu a efectuat corectările necesare.

Menţionează că pe data de 31.07.2013 s-a adresat cu o cerere către Directorul General cu solicitarea să fie restabilit în funcţie, însă nu a primit nici un răspuns. Reieşind din circumstanţele date reclamantul s-a adresat cu cerere de chemare în 1 judecată, prin care a solicitat restabilirea sa în funcţia pe care a deţinuto pînă la concediere în calitate de specialist în Secţia analiză şi evidenţă debit r-nul Briceni, Serviciul gestionare debit, filiala SA „Moldtelecom”, începând cu data de 14.05.2013, cu repararea prejudiciului cauzat în mărimea salariului mediu pentru perioada absenţei forţate de la muncă, de la data de 15.05.2013 şi până la data restabilirii în funcţie. Prin încheierea Judecătoriei Briceni din 17.08.2013 cauza dată a fost strămutată spre examinare conform competenţei jurisdicţionale la Judecătoria Centru.

La 22.10.2012 prin hotărîrea Judecătoriei sect. Centru. mun. Chişinău, cererea de chemare în judecată depusă de către Galuşca Vladimir a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanţa a menţionat că conform art. 86 alin. (1), lit. c) Codul Muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată - se admite în cazul reducerii numărului sau a statelor de personal din unitate iar conform art. 88 alin. (1) lit. b) Codul Muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art. 86 alin. (1) lit. b) şi c)) doar cu condiţia că va emite un ordin cu privire la preavizare sub semnătură a salariaţilor cu două luni înaite de lichidare a unităţii ori de reducere a numărului sau statelor de personal.

După cum rezultă din actele cauzei Galuşca Vladimir a fost preavizat despre eventuala concediere în legătură cu reducerea statelor de personal iar la Agenţia pentru ocuparea forţei de muncă din Briceni a fost prezentată informaţia privind disponibilizarea reclamantului. De asemenea, din materialele cauzei rezultă cu certitudine că reclamantului i-au fost propuse funcţii vacante în cadrul SA „Moldtelecom”, dar si-a exprimat dezacordul faţă de funcţiile propuse. Nefiind de acord cu hotărîrea dată, la 26.11.2013 Galuşca Vladimir a declarat apel, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărârii Judecătoriei Centru din 22.10.2013 şi adoptarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral cererea de chemare în judecată înaintată de către reclamant.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014 a fost respins apelul declarat de către Galuşca Vladimir şi menţinută hotărărea Judecătorie sect. Centru, mun. Chişinău din 22.10.2013. Instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelant nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului iar prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată.

La 29.04.2014 Galuşca Vladimir a declarat recurs împotriva hotărîrii instanţenţei de apel, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014. La 26.06.2014 SA „Moldtelecom” a depus referinţă prin care solicită respingerea cererii de recurs depusă de către Galuşca Vladimir privind restabilirea în funcţie ca fiind neîntemeiată. 2 În motivarea cererii de recurs, recurentul a reiterat argumentele de fapt expuse în cererea de apel şi anume că i-au fost încălcate drepturile salariale, fiind concediat cu două zile pînă la expirarea termenului de preavizare iar instanţele la examinarea cauzei au interpretat eronat legea. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurentul indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au apreciat înscrisurile probatoare şi au constatat circumstanţele cauzei. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de către Galuşca Vladimir asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Galuşca Vladimir ca inadmisibil.

3 În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Galuşca Vladimir, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 05 februarie 2014, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Galuşca Vladimir către SA „Moldtelecom” privind restabilirea în funcţie. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Tamara Chişca-Doneva Judecătorii Ion Druţă Iuliana Oprea 4