2ra-2147/15 — Restabilirea în funcţie

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chişinău Dosarul nr. 2ra-2147/15 Judecător: Gh. Stratulat Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău Judecători: Iu. Cimpoi, N. Simciuc, N. Craiu ÎNCHEIERE 26 august 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii: Ion Corolevschi, Ion Druță examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de către Banari Raisa, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Banari Raisa împotriva Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral, împotriva deciziei Curții de Apel Chişinău din 21 mai 2015, prin care a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 februarie 2015 şi emisă hotărîre nouă, c o n s t a t ă La 03 iulie 2014, Banari Raisa s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SA „Moldtelecom”, solicitând anularea ordinului de concediere din 28.05.2014, restabilirea în funcţia deţinută anterior de dispecer în telecomunicaţii, încasarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la lucru şi a prejudiciului moral în mărime de 80 000 lei. În motivarea acţiunii reclamanta a indicat că, la data de 04.11.2013, administraţia SA „Moldtelecom” a pus în discuţie concedierea reclamantei în baza art. 86 alin. 1 lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea unităţii de dispecer în telecomunicaţii, grupul dispecerat or. Teleneşti.

Reclamanta a insistat să i se ofere concediul neutilizat pentru ultimii trei ani şi de la 05.11.2013 i s-a acordat concediul plătit restant, apoi s-a aflat în concediu medical. La data de 26.05.2014, reclamanta s-a prezentat la locul de muncă, iar pe 28.05.2014 a fost concediată în temeiul art. 86 alin. 1 lit. c) Codul muncii - reducerea statelor de personal. Consideră concedierea ilegală, deoarece nu au fost respectate condiţiile concedierii impuse de art. 88 alin. 1 lit. d), h); art. 183 alin 1 Codul muncii. Şi anume, nu au fost reduse în primul rând locurile de muncă vacante. Contrar acestei norme legale a fost redusă funcţia salariatei Banari R., iar în locurile de muncă vacante au fost angajate alte persoane.

Astfel, indică reclamanta că la data de 01.12.2013 a demisionat din funcţia de dispecer auto Borş G. şi în locul lui a fost angajată o altă persoană, fără a i se propune reclamantei funcţia respectivă, iar la 25.12.2013 a demisionat din funcţia de inginer internet Turea I., reclamantei la fel nu i s-a propus această funcţie, dar în funcţia dată a fost transferat Tincovanu N., tot inginer internet, în locul lui a fost transferat Taran G., care deţinea funcţia de tehnician, iar în funcţia de tehnician a fost angajat un salariat nou. Reclamantei i s-a propus o listă a locurilor de muncă vacante, dar nu din grupul dispecerat Teleneşti, unde-şi are domiciliul reclamanta, dar din Criuleni, Făleşti, Ialoveni etc., departe de domiciliul ei.

Totodată n-a fost respectat dreptul preferenţial al reclamantei Banari R. de a fi lăsată la lucru, după cum prevede art. 183 al. 1 Codul muncii, având în vedere că ea avea o calificare şi productivitate a muncii mai înaltă, având lucraţi în cadrul unităţii respective mai mult de 32 ani. In legătură cu concedierea ilegală, reclamantei i-au fost cauzate suferinţe fizice şi psihice enorme, a suferit de mai multe boli şi a urmat tratamente. Solicită reclamanta, anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţia deţinută anterior, încasarea salariului pentru perioada lipsei forţate de la lucru, reieşind din salariului mediu lunar de 5 702 lei, a prejudiciului moral suportat în legătură cu concedierea ilegală în mărime de 80 000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 23 februarie 2015, acţiunea a fost admisă parţial: s-a decis anularea ordinului de concediere nr. 1671-C din 28.05.2014, restabilirea lui Banari Raisa în funcţia deţinută anterior de dispecer în telecomunicaţii, grupul dispecerat or. Teleneşti a SA „Moldtelecom”, s-a încasat în beneficiul lui Banari Raisa salariul mediu lunar pentru perioada lipsei forţate de la lucru în suma de 52 801, 63 lei, prejudiciul moral 4 000 lei şi cheltuielile de asistenţă juridică 4 000 lei. S-a dispus executarea imediată a hotărârii în partea restabilirii în funcţia deţinută anterior. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 21 mai 2015: -S-a respins apelul declarat de reprezentantul Raisei Banari, avocatul Prisac Alexandru; -S-a admis apelul declarat de reprezentantul Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” Iachimovschi Nicolae; -S-a casat integral hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chişinău din 23 februarie 2015, emiţând o nouă hotărâre prin care: -S-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Banari Raisa împotriva Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru lipsa forţată de la lucru şi a prejudiciului moral; -S-a încasat de la Banari Raisa în beneficiul Societăţii pe Acţiuni „Moldtelecom” taxa de stat achitată pentru depunerea apelului în sumă de 1338 lei 03 bani. Nefiind de acord cu decizia menționată, la 09 iulie 2015, în termenul prevăzut de lege, Banari Raisa prin intermediul avocatului Prisac Alexandru (mandat nr. 0293590) a declarat recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanţei de apel şi parţială a hotărîrii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integral a acţiunii înaintate.

Solicită recurenta compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurenta a indicat că instanța de apel nu a constatat şi elucidat pe deplin circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, a interpretat eronat normele de drept material. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie a RM consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de Banari Raisa nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, or recurenta nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea actelor judecătoreşti contestate, ci a formulat critici ce se axează asupra fondului cauzei. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel sau instanţa de fond, respectiv nu constituie temei de casare a actelor judecătoreşti recurate. Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC. Completul ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell vs Irlanda, 16 aprilie 1991), însă motivele recursului invocate în speţă sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanţe, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Banari Raisa ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d i s p u n e : Recursul declarat de Banari Raisa se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă