2ra-3544/13 — Anularea ordinului de concediere

Judecătoria Buiucani Dosarul nr. 2ra-3544/13 Judecător: E.Cojocari Curtea de Apel Chişinău Judecători: N.Cernat, A.Gavriliţa, A.Pahopol Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie ÎNCHEIERE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecători: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea soluţionînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Peancovscaia Liudmila, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Peancovscaia Liudmila către SA „Moldexpo” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi încasarea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, CONSTATĂ : La 17 mai 2012, reclamanta Liudmila Peancovscaia s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva SA „Moldexpo”, prin care a solicitat a recunoaşte ca ilegal procesul-verbal nr. 1 din 19.01.2011 al Comisiei privind examinarea dreptului preferenţial la menţinerea la lucru în cazul reducerii numărului de personal din 19.12.2011, ordinului nr. 32-p din 27.12.2012 privind concedierea în legătură cu reducerea numărului de personal, restabilirea la serviciu cu indicarea în carnetul de muncă a inscripţiei necesare, restituirea prejudiciului cauzat, pentru perioada de absenţă forţată de la muncă, încasarea prejudiciului material în sumă de 6 640 lei, prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că, la 15 martie 2004, a fost angajată la SA „Moldexpo” în funcţia de merceolog categoria I-a, peste trei luni de zile în legătură cu unele schimbări i s-a propus să activeze în calitate de translator de limba engleză, categoria I-a, fapt ce a servit diploma de studii superioare pe specialitatea de traducător şi unde a activat pînă la momentul reducerii numărului de personal. Totodată, la 26 decembrie 2006, prin ordinul nr. 72 a încheiat în acest sens acordul adiţional la contractul individual de muncă pe un termen nedeterminat. Indică faptul că la 21.12.2011 a fost emis ordinul nr. 22-p „cu privire la preavizarea salariaţilor care vor fi concediaţi în legătură cu reducerea numărului de personal al unităţii”, unde a fost inclusă şi ea.

La baza eliberării a servit procesul- verbal din 19.12.2011 privind examinarea dreptului preferenţial la menţinerea la lucru în cazul reducerii numărului de personal. Consideră acest proces-verbal ilegal şi fără careva suport juridic. 1 Susţine că a activat la SA „Moldexpo” 8 ani, în schimb colega sa Rodica Holban activînd de 6 ani şi care iniţial a fost angajată în calitate de curier, nu are nimic comun cu specialitatea de translator. Consideră că, comisia nu a luat în consideraţie nivelul de cunoştinţă, prin ce au fost încălcate prevederile art. 183 alin. (1) Codul muncii, mai mult ca atît are la întreţinere 2 copii care sunt studenţi şi faptul că are un stagiu mai mare faţă de Rodica Holban.

Menţionează că potrivit art. 183 pct. 3 Codul muncii are mai mare prioritate decît aceasta, şi anume că „ în caz de egalitate a numărului de criterii, dreptul preferenţial aparţine persoanei care are o vechime în muncă mai mare la unitatea respectivă”. Consideră că ea nu putea să nimerească sub nici un criteriu în lista de reducere a personalului. Menţionează că din anul 2006 este membru al sindicatelor şi conform art. 87 pct. 2 CM şi art. 33 pct. 3 Legea nr. 1129 din 07.07.2000 despre profesionalism, eliberarea ei trebuia să fie cu acordul organului sindical, unde de către administraţie nu a fost prezentată scrisoarea în scris comitetului sindical cu întrebarea referitor la concedierea sa, ceea ce se confirmă prin răspunsul comitetului sindical la interpelarea făcută.

Consideră că de către comisie a fost luată o decizie greşită şi ilegală. Ulterior propunerile pe care le-a avut referitor la alt serviciu pe data de 07.02.2012 din momentul luării cunoştinţei cu ordinul de concediere din 26.01.2012 au fost făcute cu încalcarea art. 88 CM, prima funcţie propusă era temporară, pe perioada de concediu de maternitate a d-nei Nadejda Raţeeva pentru îngrijirea copilului pe perioada de 3 ani, însă, în cazul ieşirei d-ei la serviciu, ea rămînînd fără serviciu. Respectiv a refuzat această propunere. Mai tîrziu i s-a propus o altă funcţie temporară ca organizator de tîrguri şi expoziţii, asistent secţia expoziţii cu salariu lunar de 4200 lei, ceea ce s-a încălcat prevederile art. 164 Codul muncii.

Mai mult ca atît, membrii Comitetului Sindical au susţinut-o şi au luat decizia privind refuzarea administraţiei de a fi concediată. Deasemenea de către administraţie, a fost încălcat dreptul la odihnă şi concediu anual plătit, nu i-a fost achitat ajutorul material, în schimb altor persoane care se aflau în această listă, li s- a oferit concediu şi ajutor material. Totodată, solicită achitarea sumei pentru al 8-lea an de muncă la SA „Moldexpo” şi anume 1 840 lei, deasemenea ajutorul material în mărime de 4 800 în legătură cu concediul anual de odihnă. Astfel, valoarea prejudiciului material constituie 6 640 lei. Indică de asemenea că, odată cu concedierea, neachitarea concediului şi ajutorului material pentru concediul nefolosit, i-au fost cauzate suferinţe morale, valoarea cărora le aprecieză la suma de 50 000 de lei.

Valoarea prejudiciului moral este justificată prin intervenţia factorilor care au acţionat negativ asupra stării psihice, în contextul neachitării salariului multaşteptat, a ajutorului material. Solicită reclamanta recunoaşterea ilegală a procesului-verbal nr. 1 din 19.01.2011 al Comisiei privind examinarea dreptului preferenţial la menţinerea la lucru în cazul reducerii numărului de personal din 19.12.2011, anularea ordinulului nr. 32-p din 27.12.2012 privind concedierea în legătură cu reducerea numărului de personal, restabilirea la serviciu cu indicarea în carnetul de muncă a inscripţiei necesare, restituirea prejudiciului cauzat, pentru perioada absentă forţată de la muncă, încasarea prejudiciului material în sumă de 6 640 lei, prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

2 Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17.01.2013 a fost respinsă cererea de chemare în judecată a lui Peancovscaia Liudmila ca neîntemeiată. În motivarea soluţiei, instanţa de fond a invocat prevederile art. 86-88 Codul muncii, concluzionînd că ordinul cu privire la concedierea reclamantei a fost emis cu respectarea tuturor prevederilor legislaţiei în vigoare şi careva motive de anulare nu sunt. La 15.02.2013, Liudmila Peancovscaia a declarat apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd casarea hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 17.01.2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, a fost respinsă cererea de apel declarată de Liudmila Peancovscaia şi menţinută hotărîrea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17.01.2013. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a conchis că motivele invocate de apelantă nu şi-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanţă a dat o apreciare obiectivă şi justă probelor administrate, a constatat şi elucidat pe deplin toate circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii şi corect a aplicat normele de drept material şi procedural şi în consecinţă a adoptat o hotărîre legală şi întemeiată. Considerînd ilegală decizia instanţei de apel, la 19.08.2013, Peancovscaia Liudmila a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11.06.2013 şi a hotărîrii Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 17.01.2013 cu emiterea unei noi hotărîri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. În susţinerea recursului, recurenta a reiterat argumentele de fapt şi drept ale pricinii, expuse atît în cererea de chemare în judecată, cît şi în cererea de apel. Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din următoarele considerente. Verificînd motivele de casare invocate în cererea de recurs, Colegiul atestă că recurenta indică argumente ce ţin de dezacordul cu felul în care instanţele au fost constatate circumstanţele cauzei şi au apreciat înscrisurile probatoare.

În viziunea recurentei, instanţele au neglijat faptul că angajatorul a emis un ordin cu privire la reducerea numărului sau a statelor de personal total nemotivat din punct de vedere juridic. La fel, consideră că ilegal a fost inclusă în lista persoanelor ce urmau a fi disponibilizate. Nu pot fi reţinute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece ţin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs. În speţă, Colegiul menţionează că, recursul în cauză conţine obiecţiile de fapt şi de drept, care deja au fost obiect de studiere şi verificare de către instanţele ierarhic inferioare, primind o apreciere corespunzătoare. În consecinţă, nu există aparenţa unei încălcări a dreptului recurentului la soluţionarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care este garantat de articolului 6 § 1 al Convenţiei.

Drept urmare, se reţine că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de admitere a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, 3 aşa cum formal invocă recurentul şi, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia ei în fapt. Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurent nu pot constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres stabilite la art. 432 alin. (2), (3) şi (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decît cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) şi (4). Totodată, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, pe cînd în recursul declarat de Peancovscaia Liudmila, asemenea aspecte nu se regăsesc. Din considerentele menţionate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Peancovscaia Liudmila ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DISPUNE: Se consideră inadmisibil recursul declarat de Peancovscaia Liudmila, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 11 iunie 2013, în pricina civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Peancovscaia Liudmila către SA „Moldexpo” privind anularea ordinului de concediere, restabilirea la lucru, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la lucru şi încasarea prejudiciului material şi moral. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4