2ra-2706/13 — Restabilirea în funcţie

prima instanţă V. Braşoveanu dosarul nr. 2ra-2706/13 instanţa de apel Iu. Cimpoi A. Nogai M. Guzun DECIZIE 18 septembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu, Tatiana Răducanu, Sveatoslav Moldovan, Ion Corolevschi examinând recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Moldtelecom”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Lisnic împotriva Societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, prin care a fost respins apelul declarat de către Societatea pe acţiuni „Moldtelecom” şi menţinută hotărârea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 11 decembrie 2012 şi hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 21 ianuarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La 21 mai 2012, Lidia Lisnic a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta Lidia Lisnic a indicat că a activat la SA „Moldtelecom” filiala Drochia începând cu 01 iunie 1982, în funcţie de electromecanic telecomunicaţii biroul echipament. Prin ordinul nr.299-c din 12 ianuarie 2012 emis de către directorul general SA „Moldtelecom”, mun. Chişinău dl.V.Iurcu a fost concediată din funcţie în baza art.86 alin.(l) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului de lucrători la întreprindere, însă cu încălcarea prevederilor art. 88 alin. (2) Codul muncii.

Astfel, având în vedere că ordinul de preavizare nr.7131-c din 08 noiembrie 2011 a fost emis la 08 noiembrie 2011, iar în perioada 02-03 ianuarie 2012 reclamantei i-a fost acordat concediu de odihnă, ordinul de concediere necesita a fi emis din 10 ianuarie 2012 şi nu din 12 ianuarie 2012. Consideră că angajatorul urmează să-i achite salariul pentru absenţa forţată de la muncă pentru perioada 12 ianuarie 2012 – 21 mai 2012, consideră că nu i s-a achitat câte 5407 lei salariul lunar, în total 27000 lei şi prejudiciul moral cauzat pe care îl estimează în sumă de 30000 lei drept recompensă adecvată suferinţelor 2 psihice cauzate ei, a termenului neamplasării în câmpul muncii din vina administraţiei SA „Moldtelecom”.

Totodată, reclamanta solicită să fie restabilit termenul de adresare cu cerere de chemare în instanţa de judecată, deoarece l-a omis din cauza unei intervenţii chirurgicale la Institutul Oncologic, mun.Chişinău, unde s-a aflat la tratament staţionar începând cu 03 februarie 2012 până la 23 februarie 2012, menţionând că prelungeşte tratamentul şi până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Cere Lidia Lisnic repunerea cererii în termenul de a contesta ordinul de concediere nr.299-C din 12 ianuarie 2012 pe motiv de boală; anularea ca ilegal a ordinului nr. 299-c din 12 ianuarie 2012 de concediere a cet. Lisnic Lidia, electromecanic telecomunicaţii biroul echipament SA „Moldtelecom”, filiala Drochia, emis de către directorul general SA „Moldtelecom”, mun.

Chişinău; încasarea a zece salarii medii pentru absenţa forţată de la locul de muncă, repararea prejudiciului moral în mărime de 30000 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei. La 05 iulie 2012 Lidia Lisnic şi-a concretizat cerinţele din acţiunea principală şi a solicitat suplimentar compensarea materială a concediului de odihnă anual suplimentar nefolosit cu durata de 4 zile prevăzut de art.121 alin. (4) Codul muncii, în sumă de 735,72 lei, motivând că, la data la care au fost efectuate plăţile de eliberare din funcţie, au fost încălcate prevederile Codului muncii mai sus menţionate, care prevăd acordarea unui concediu suplimentar plătit cu durata de 4 zile calendaristice salariaţilor care au 2 şi mai mulţi copii în vârstă de până la 14 ani sau au un copil invalid, menţionând că are un copil invalid şi că plăţile pentru acest concediu suplimentar nu au fost efectuate, fiind calculat numai concediul ordinar (f.d.

30). La 15 octombrie 2012, Lidia Lisnic a completat cererea de chemare în judecată, solicitând suplimentar încasarea de la SA „Moldtelecom” a sumei de 50000 lei în vederea reparării prejudiciu moral şi restabilirea la locul de muncă într-o funcţie pe care angajatorul a declarat-o vacantă în perioada de preavizare şi nu a fost propusă Lidiei Lisnic (f.d. 65-66). La 02 noiembrie 2012, Lidia Lisnic a mai depus o cerere de concretizare a acţiunii, solicitând încasarea de la pârât: a salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă în mărime de 50286,96 le, a penalităţii în mărime de 14 030 lei, a cheltuielilor de asistenţă juridică în sumă de 3000 lei, a prejudiciului moral în sumă de 50000 lei; a indemnizaţiei de concediu pentru 4 zile în legătură cu îngrijirea copilului invalid şi a penalităţii în mărime de 4468 lei pentru neachitarea la timp a indemnizaţiei de concediere (f.d.

96). Definitiv, Lidia Lisnic cere repunerea cererii în termen de a contesta ordinul de concediere nr. 299-c din 12 ianuarie 2012, anularea ca ilegal a ordinului nr. 299- c din 12 ianuarie 2012, restabilirea la locul de muncă într-o funcţie pe care angajatorul a declarat-o vacantă şi nu a fost propusă dnei Lidia Lisnic, încasarea de la SA „Moldtelcom” a salariului pentru absenţa forţată de la locul de muncă în mărime de 50286,96 lei, a penalităţii în mărime de 15086,08 lei, a cheltuielilor de asistenţa juridică în sumă de 3500 lei şi a sumei de 50000 lei cu titlu de prejudiciu moral, încasarea indemnizaţiei de concediu pentru 4 zile în legătură cu îngrijirea copilului invalid şi a penalităţii în mărime de 4468 lei.

3 Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 11 decembrie 2012 acţiunea a fost admisă parţial. A fost anulat ordinul de concediere nr.299-c din 12 ianuarie 2012 ca fiind ilegal. A fost restabilită Lidia Lisnic în funcţia de electromecanic în telecomunicaţii, începând cu data de 13 ianuarie 2012. A fost încasat de la SA „Moldtelecom” în beneficiul Lidiei Lisnic salariul restant pentru lipsa forţată de la muncă în mărime de 50286,96 lei, penalitatea pentru neachitarea salariului pentru lipsa forţată de la muncă în mărime de 15086,08 lei, indemnizaţia de concediu pentru 4 zile în legătură cu îngrijirea copilului invalid în mărime de 735,72 lei, penalitatea pentru întârzierea achitării indemnizaţiei de concediere în mărime de 314,99 lei, 7000 lei cu titlu de prejudiciu moral şi taxa de stat în beneficiul statului în sumă de 2092,30 lei.

Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chişinău din 21 ianuarie 2013 a fost încasat din contul SA „Moldtelecom în beneficiul Lidiei Lisnic cheltuielile de asistenţă juridică în mărime de 3500 lei. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013 a fost respins apelul declarat de SA „Moldtelecom” şi a fost menţinută hotărârea şi hotărârea suplimentară a primei instanţe. A fost încasat de la SA „Moldtelecom” în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 1294,78 lei. La 06 iunie 2013, în termenul prevăzut de lege, SA „ Moldtelecom” a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, cerînd admiterea recursului, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe şi emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii.

Recurentul, SA „Moldtelecom”, în motivarea recursului şi-a exprimat dezacordul cu decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, deoarece instanţele de judecată nu au dat apreciere obiectivă probelor administrate, instanţele din start au tratat toate probele, inclusiv depoziţiile martorilor în folosul Lidiei Lisnic. Instanţa de apel a menţinut hotărârea primei instanţe fără a se expune corespunzător asupra temeiurilor apelului declarat, ceea ce a influenţat asupra interpretării şi aplicării incorecte a normelor de drept material şi procedural de către instanţele inferioare şi ca rezultat a dus la emiterea unei decizii neîntemeiate şi ilegale. Indică că instanţele de judecată au repus în termenul de adresare în judecată reclamanta fără a se expune asupra repunerii termenului de prescripţie . Consideră că termenul de prescripţie în cazul dat este omis neîntemeiat şi dispunerea restabilirii acestuia este imposibilă.

De asemenea, consideră că instanţele de judecată greşit au concluzionat că intimata a fost concediată fără acordul organului sindical, deoarece din actele pricinii se vede că şedinţa comitetului sindical al CT Drochia referitor la concedierea intimatei în legătură cu reducerea statelor de personal a avut loc în ziua calendaristică de 28 noiembrie 2011, însă recunoaşte că în procesul verbal al şedinţei Comitetului sindical a fost comisă o greşeală mecanică în loc de anul 2011 a fost scris 2012, în orice caz consideră că greşeala mecanică nu poate servi temei pentru anularea sau recunoaşterea nulităţii procesului verbal dat. Instanţele de judecată greşit au concluzionat că acordul comitetului sindical al CT Drochia referitor la concedierea Lidiei Lisnic este insuficientă şi necorespunzătoare, deoarece CT Drochia nu este persoană juridică şi nu are această atribuţie şi că această atribuţie îi aparţine comitetului sindical SA „Moldtelecom”.

În acest 4 context. SA „Moldtelecom” a respectat totalmente procedurile prevăzute de art. 87-88 Codul muncii referitoare la solicitarea şi obţinerea acordului organului sindical corespunzător în privinţa concedierii Lidiei Lisnic. Mai indică că instanţele de judecată greşit au concluzionat că n-a fost respectat dreptul preferenţial al intimatei de menţinere la locul de muncă. Aici remarcă că în cazul dat a avut loc reducerea tuturor unităţilor de lucru din cadrul CT Drochia al SA „Moldtelecom” sincronizată cu desfiinţarea Filialei SA „Moldtelecom” – CT Drochia, iar pretenţiile intimatei nu cad sun incidenţa art. 183 Codul muncii. Susţine că SA „Moldtelecom” împreună cu ordinul de preavizare a reclamantei a adus la cunoştinţă şi lista deplină a posturilor vacante în cadrul SA „Moldtelecom”.

Prin referinţa din 06 august 2013 Lidia Lisnic a solicitat respingerea recursului declarat de SA „Moldtelecom” ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art.434 alin.(1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei redactate. Prin scrisoarea din 26 aprilie 2013 Curtea de Apel Chişinău a expediat părţilor copia deciziei din 10 aprilie 2013, iar la 06 iunie 2013, adică în termenul prevăzut de lege SA „Moldtelecom” a declarat recurs. În conformitate cu art.440 alin.(2) Codul de procedură civilă, completul din 3 judecători prin încheierea din 14 august 2013 a considerat recursul admisibil şi a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.

În conformitate cu art.444 Codul de procedură civilă, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul neîntemeiat şi care urmează a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe din următoarele considerente. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. Atît concluzia instanţei de fond cît şi a instanţei de apel despre necesitatea admiterii parţiale a acţiunii este justă, ea având la bază cumulul dovezilor administrate în cadrul dezbaterilor judiciare, cărora le-a fost dată o apreciere juridică cuvenită, în conformitate cu art.130 Cod de procedură civilă.

Din actele pricinii s-a stabilit cu certitudine faptul că Lidia Lisnic a activat în cadrul SA „Moldtelecom”, filiala Drochia, începând cu 01 iunie 1982, în funcţie de electromecanic telecomunicaţii biroul echipament. Potrivit ordinului SA „Moldtelecom” nr. 1010 din 02 noiembrie 2011 privind reducerea statelor de personal ale filialelor SA „Moldtelecom” la data de 08 noiembrie 2011 este emis ordinul nr.7131-C.

Prin ordinul de preavizare nr.7131-C din 08 noiembrie 2011 a fost preavizată intimata de către angajatorul SA „Moldtelecom” asupra concedierii sale în legătură cu reducerea unităţii de electromecanic telecomunicaţii, ordinul în cauză fiind adus la cunoştinţă ultimei la 11 noiembrie 2011. Prin ordinul nr.299-c din 12 ianuarie 2012 emis de către directorul general al SA „Moldtelecom”, dl. V.Iurcu, Lidia Lisnic a fost concediată din funcţia de 5 electromecanic telecomunicaţii biroul echipament în baza art.86 alin. (l) lit. c) Codul muncii, în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate. Prima instanţă, fiind investită cu judecarea pricinii în cauză, a ajuns la concluzia temeiniciei parţiale a acţiunii.

A fost anulat ordinul de concediere a Lidiei Lisnic nr.299-c din 12 ianuarie 2012 ca fiind ilegal, restabilită Lidia Lisnic în funcţia deţinută anterior cu încasarea salariului restant şi repararea prejudiciului moral. Instanţa de apel a fost de acord cu concluzia primei instanţe. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că concluzia instanţei de apel şi a primei instanţe este întemeiată şi legală, iar criticile invocate în recurs sunt neîntemeiate şi nu se reţin reieşind din următoarele. Conform art.86 alin.(1) lit.c) Codul muncii, concedierea – desfacerea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, precum şi a celui pe durată determinată – se admite pentru reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate.

Instanţa de recurs consideră că instanţele de judecată corect au reţinut că în temeiul art.86 alin.(1) lit. c) Codul muncii, în legătura cu reducerea numărului sau a statelor de personal din unitate, procedura de concediere a Lidiei Lisnic a avut loc cu încălcarea procedurii prevăzute la art. 88 Codul muncii şi fără respectarea prevederilor art. art. 87 alin. (1), 183 - 184 Codul muncii.

Conform art. 88 alin. (1) Codul muncii, angajatorul este în drept să concedieze salariaţii de la unitate în legătură cu lichidarea acesteia ori în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal (art.86 alin.(l) lit.b) şi c)) doar cu condiţia că: va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre), motivat din punct de vedere juridic, cu privire la lichidarea unităţii ori reducerea numărului sau a statelor de personal; va emite un ordin (dispoziţie, decizie, hotărâre) cu privire la preavizarea, sub semnătură, a salariaţilor cu 2 luni înainte de lichidarea unităţii ori de reducerea numărului sau a statelor de personal.

În caz de reducere a numărului sau a statelor de personal, vor fi preavizate numai persoanele ale căror locuri de muncă urmează a fi reduse; o dată cu preavizarea în legătură cu reducerea numărului sau a statelor de personal, va propune în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective; va reduce, în primul rînd, locurile de muncă vacante; va desface contractul individual de muncă în primul rând cu salariaţii angajaţi prin cumul; va acorda salariatului ce urmează a fi concediat o zi lucrătoare pe săptămână cu menţinerea salariului mediu pentru căutarea unui alt loc de muncă; va prezenta, în modul stabilit, cu 2 luni înainte de concediere, agenţiei pentru ocuparea forţei de muncă informaţiile privind persoanele ce urmează a fi disponibilizate; se va adresa organului sindical în vederea obţinerii acordului pentru concediere, în modul prevăzut de prezentul cod; în cazul în care reorganizarea sau lichidarea unităţii presupune reducerea în masă a locurilor de muncă, va informa, cu cel puţin 3 luni înainte, despre acest lucru organele sindicale din unitatea şi ramura respectivă şi va iniţia negocieri în vederea respectării drepturilor şi intereselor salariaţilor.

Criteriile vizînd reducerea în masă a locurilor de muncă se stabilesc prin convenţiile colective. 6 Totodată, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reţine că concedierea salariatului în legătură cu reducerea statelor urmează să aibă loc doar cu stricta respectare a condiţiilor prevăzute la alin. (1) art. 88 Codul muncii şi cu acordul organului sindical. Prin urmare, instanţa de recurs conchide că atît instanţa de apel cît şi prima instanţă just au concluzionat că SA „Moldtelecom” a dispus concedierea intimatei-reclamante în lipsa acordului organului sindical şi fără respectarea prevederilor art.88 alin.(1) şi a art.art.183-184 Codul muncii. Din materialele cauzei rezultă că la data de 11 noiembrie 2011, intimata Lidia Lisnic a fost preavizată cu privire la reducerea funcţiei deţinute în legătură cu reducerea numărului de locuri în temeiul art.88 alin.(1) Codul muncii.

Iar, angajatorul, în cazul concedierii salariatului în legătura cu reducerea statelor de personal, este obligat odată cu preavizarea salariatului despre reducerea statelor de personal, să propună în scris salariatului preavizat un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul unităţii respective. După cum rezultă din materialele cauzei este cert faptul că recurentul- angajator nu a prezentat probe ce ar confirma că intimatei odată cu preavizarea i-a fost propus, în scris, un alt loc de muncă (funcţie) în cadrul SA „Moldtelecom”.

Fişa de însoţire la propunerile de locuri vacante persoanelor disponibilizate, invocată de recurent ca probă în acest sens, corect instanţele de judecată au reţinut că nu constituie o probă concludentă, atâta timp cât nu are inserată în conţinutul său lista cu posturile vacante din cadrul SA „Moldtelecom” şi nici nu prevede că lista acestora ar fi anexată la fişă, ori, în acest caz, nu dovedeşte faptul că intimatei Lidia Lisnic i-au fost aduse la cunoştinţă toate posturile vacante sau măcar unele. Mai mult, instanţa de recurs reţine că, în cadrul examinării pricinii este probat că intimata nu a completat fişa de însoţire privind locurile vacante de muncă, ci a semnat doar pe spaţiile libere pentru semnătură şi a perceput acest act ca un acord pentru a fi redusă funcţia ce o ocupă, fişele anexe cu locuri vacante de muncă, mai cu seamă funcţiile vacante din filiala Drochia SA „Moldtelcom” nu au fost prezentate intimatei.

În circumstanţele expuse, afirmaţiile recurentului precum că administraţia SA „Moldtelecom” a respectat condiţia stipulată în art.88 alin.(1) lit. c) Codul muncii prin faptul că împreună cu ordinul de preavizare intimatei i-a fost adus la cunoştinţă şi lista deplină a posturilor vacante în cadrul SA „Moldtelecom” sunt neîntemeiate şi nu pot fi reţinute, instanţele de judecată inferioare corect au reţinut că intimatei nu i-au fost propuse locurile de muncă vacante. Argumentele recurentului cu privire la faptul că în cazul din speţă a avut loc reducerea tuturor unităţilor de lucru din cadrul filialei Drochia SA „Moldtelcom” şi concomitent, la caz, atît prima instanţă cît şi instanţa de apel incorect au aplicat art.183 Codul muncii, deoarece pretenţiile reclamantei nu cad sub incidenţa acestei norme, la fel sunt neîntemeiate şi se combat de materialele cauzei din care rezultă contrariul şi anume.

Din anexa nr.13 la ordinul SA „Moldtelcom” nr.1010 din 02 noiembrie 2011 rezultă că la 07 noiembrie 2011 Ecaterina Babii cu categoria de salarizare 9 ocupa funcţia de electromecanic telecomunicaţii, iar din ordinul nr.7042-c din 03 noiembrie 2011 rezultă că în temeiul procesului-verbal nr.309 din 02 noiembrie 2011 ultima este transferată la SA „Moldtelcom” în funcţia de dispecer în 7 telecomunicaţii, categoria 10 în direcţia operaţiuni departamentul comercial, astfel aceste acte se contrazic între ele (f.d.

60, 73). Reieşind din aceste circumstanţe, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră ca pe parcursul judecării pricinii în prima instanţă şi instanţa de apel a fost probat că recurentul-angajator prin acest transfer a camuflat concedierea dnei Ecaterina Babii care potrivit Anexei nr.13 la ordinul SA „Moldtelcom” nr. 1010 din 02 noiembrie 2011 din data de 09 ianuarie 2012 urma să fie disponibilizată şi exclusă din funcţia de tehnician în telecomunicaţii, prin aceasta recurentul a evitat să propună acest loc de muncă intimatei care avea categoria de calificare mai mare decît a dnei Ecaterina Babii şi dreptul preferenţial de a ocupa această funcţie.

Prin urmare, la momentul preavizării Lidiei Lisnic despre concediere în legătură cu reducerea de personal, acest loc de muncă era vacant şi urma să fie atribuit ei pentru că avea dreptul în mod preferenţial conform art.183 Codul muncii să îl ocupe. Nu poate fi reţinut nici argumentul recurentului precum că instanţele de judecată nu s-au expus asupra repunerii cererii reclamantei în termenul de a contesta ordinul de concediere pe motiv că din materialele cauzei rezultă că instanţa de judecată în hotărârea contestată s-a expus asupra acestui fapt (pag.13 din hotărîre).

La fel, nu este întemeiată nici afirmaţia recurentului că intimata în perioada cît a fost bolnavă a fost capabilă să se adreseze în instanţa de judecată, precum că Lidia Lisnic s-a prezentat la sediul său pentru a ridica indemnizaţia de concediere, deoarece acest fapt nu corespunde realităţii pe motiv că indemnizaţia a fost transferată la contul intimatei, fapt dovedit prin extrasele anexate la materialele cauzei. Nu corespunde realităţii nici critica recurentului precum că Lidia Lisnic s-a prezentat la Oficiul pentru Ocuparea Forţei de Muncă din Drochia, deoarece ultima în această perioadă a făcut tratament ambulator şi nu s-a probat faptul prezentării nici în faţa acestei instituţii.

Mai mult, nu se poate admite că intimata în această perioadă ar fi fost capabilă să se deplaseze către Oficiul pentru ocuparea Forţei de Muncă, deoarece starea ei de imposibilitate de a contesta ordinul de concediere rămâne neschimbată pe motiv că adresarea în faţa unei instanţe de judecată, pregătirea cererii, participarea la şedinţele de judecată presupune un efort considerabil pe care Lidia Lisnic din motive de sănătate până la 21 mai 2012 nu a fost capabilă să îl facă. Instanţa de recurs reţine ca întemeiată concluzia instanţelor de judecată şi în partea faptului că Lidia Lisnic a fost eliberată din funcţie în baza art.86 alin.(1) lit.c) Codul muncii, fără acordul preliminar scris al organului sindical din unitate, iar argumentele recurentului în acest sens sunt neîntemeiate şi se combat de materialele cauzei reieşind din următoarele.

Instanţa de recurs reţine că în cazurile în care legea condiţionează concedierea de existenţa acordului preliminar, (al organului sindical) nerespectarea acestor dispoziţii atrage nulitatea absolută a actului de concediere cu restabilirea în funcţie a salariatului (art. 89 Codul muncii). S-a mai stabilit că SA „Moldtelecom” a prezentat demersul cu nr. 164 din 14 noiembrie 2011 (f.d. 94) prin care a solicitat Comitetului sindical al SA 8 „Moldtelecom” dlui Nicolae Mîţu acordul pentru a fi reduse anumite funcţii din cadrul SA „Moldtelecom” filiala Drochia printre care este menţionată şi funcţia de electromecanic în telecomunicaţii pe care o deţinea intimata.

Potrivit p.1.8 şi 1.11 ale Statutului SA „Moldtelecom” şi pct. 5 din nota de la Anexa nr. 5 de la pagina 44 din contractul colectiv de muncă semnat pentru anii 2008-2012 din 17 decembrie 2008 Filiala Centru de telecomunicaţii Drochia are statutul de subdiviziune adică filială, şi nu are calitatea de persoană juridică. Conform art. 102 Cod civil filialele nu sunt persoane juridice, iar în temeiul art. 8 alin. (5) din Legea nr. 1134-XII din 02 aprilie 1997 cu privire la societăţile pe acţiuni, filiala şi reprezentanţa nu sînt persoane juridice şi acţionează în numele societăţii în baza Regulamentelor aprobate de societate. De activitatea filialei şi reprezentanţei răspunde societatea care le-a înfiinţat.

Aşadar, temeinic şi legal instanţele inferioare de judecată au stabilit că nu ţine de competenţa filialei Drochia a SA „Moldtelecom” să solicite acordul organului sindical şi nici de competenţa organului sindical teritorial să consimtă concedierea reclamantei-intimate pe motiv că această competenţă exclusivă o deţine unitatea care este SA „Moldtelecom” şi Comitetul Sindical al SA „Moldtelecom”. De asemenea, corect au reţinut instanţele de judecată că acordul Comitetului sindical privind concedierea salariaţilor în legătură cu reducerea statelor de personal exprimat prin procesul verbal din 28 noiembrie 2012 este semnat de către o persoană care nu era competentă să consimtă concedierea intimatei, deoarece potrivit scrisorii de răspuns nr.5 din 26 noiembrie 2012 dl N. Mîţu nu are calitatea de preşedinte al comitetului sindical, această funcţie o deţine Gaiţu Galina (f.d.

45). La fel, din contractul colectiv de muncă semnat pentru anii 2008-2012 din 17 decembrie 2008 prezentat de către reprezentanţii apelantului se atestă că preşedintele comitetului sindical care era responsabil să consimtă concedierea reclamantei era Lidia Gaiţu care a semnat acest contract în anul 2011 şi nicidecum dl A.Mîţu care nu dispune de împuterniciri legale de a semna actul ce confirmă acordul organului sindical de a concedia intimata. Totodată, s-a stabilit că procesul-verbal este semnat la o dată care încă nu a survenit adică la 28 noiembrie 2012 şi nu are număr de înregistrare, fiind semnat doar de doi membri din trei prezenţi la şedinţă, astfel acesta nu reflectă acordul comitetului sindical de a fi concediată dna Lidia Lisnic membru de sindicat ci exprimă acordul acestui organ pentru a fi reduse funcţiile pe care le ocupă salariaţii inclusiv şi reclamanta.

Mai mult, conform art.87 alin.(1) Codul muncii doar organul sindical din unitate este responsabil să consimtă concedierea reclamantei printr-un acord preliminar scris. În consecinţă, instanţa de recurs constată că atît prima instanţă cît şi instanţa de apel corect au ajuns la concluzia de admitere parţială a acţiunii, iar argumentele recurentului din recurs sunt lipsite de suport legal şi probatoriu cu atît mai mult că argumentele date au servit obiect de studiu şi în instanţa de apel. Concluzia instanţelor de judecată în acest sens este bazată pe probe concludente, utile şi pertinente şi corespunde prevederilor legislaţiei în vigoare, care au cercetat adecvat probele administrate la materialele pricinii şi corect au soluţionat litigiul dat.

9 Astfel, din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel, hotărârea şi hotărârea suplimentară a primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Societatea pe acţiuni „Moldtelecom”.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 aprilie 2013, hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 21 ianuarie 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Centru municipiul Chişinău din 11 decembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Lidiei Lisnic împotriva Societăţii pe acţiuni „Moldtelecom” cu privire la anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcţie, încasarea salariului pentru absenţa forţată de la serviciu, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, Valeriu Doagă judecătorul Judecătorii Ala Cobăneanu Tatiana Răducanu Sveatoslav Moldovan Ion Corolevschi