2r-901/13 — Întoarcerea executării

Curtea de Apel Bălţi Dosarul nr. 2r-901/13 Judecători: A.Gheorghieş, N.Chircu, V.Harmaniuc Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Slivinscaia Lidia, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Dana” către Slivinscaia Lidia privind întoarcerea executării, încasarea cheltuielilor de executare şi a dobînzilor de întîrziere, împotriva încheierii Curţii de Apel Bălţi din 03 octombrie 2013, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ: La 10.12.2012 SA „Dana” a înaintat cerere de chemare în judecată către Slivinscaia Lidia privind întoarcerea executării prin încasarea din contul pîrîtei a sumei de 102 731,96 lei, încasarea cheltuielilor de executare în sumă de 6 300 lei, încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 8 075,97 lei şi încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 3 000 lei.

Ulterior, reclamanta şi-a concretizat cerinţele, solicitînd întoarcerea executării prin încasarea din contul pîrîtei a sumei de 86 663,48 lei, încasarea cheltuielilor de executare în sumă de 16 098,48 lei, încasarea dobînzii de întîrziere în sumă de 11 489,45 lei, încasarea cheltuielilor de judecată în mărime de 2 500 lei, încasarea cheltuielilor pentru asigurarea acţiunii în mărime de 2 155 lei şi încasarea cheltuielilor pentru executarea ordonanţei în sumă de 940 lei. Prin hotărîrea Judecătoriei Soroca din 13.08.2013 acţiunea a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea de la Slivinscaia Lidia în folosul SA „Dana” suma de 86 633,48 lei cu titlu de întoarcere a executării şi cheltuielile de judecată în sumă de 2 500 lei.

În rest, acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 25.09.2013 Slivinscaia Lidia a depus cerere de apel împotriva hotărîrii primei instanţe, cerînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Soroca din 13.08.2013 cu emiterea unei noi hotărîri privind respingerea acţiunii. Prin încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 octombrie 2013, cererea de apel a fost restituită apelantei Slivinscaia Lidia, ca fiind depusă tardiv. Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelanta fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile, care este un termen de decădere.

1 Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 18 octombrie 2013, Slivinscaia Lidia a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Bălţi din 03 octombrie 2013. În motivarea cererii de recurs recurenta a invocat că termenului de atac cu apel de 30 zile nu a fost omis, deoarece hotărîrea motivată a primit-o la 03.09.2013, iar instanţa de apel eronat a interpretat prevederile art. 362 alin. (1) CPC. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că încheierea recurată este adoptată în conformitate cu normele de drept procedural care reglementează acţiunile instanţei la acea fază a procesului, pornind de la următoarele.

Potrivit art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a restituit cererea de apel apelantei Slivinscaia Lidia, or, aceasta nu a depus cererea de apel în termenul legal de atac şi nici nu a solicitat repunerea în termen a apelului (f.d. 144-145). În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel.

Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116. Potrivit art. 116 alin. (1) şi (3) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Analizînd circumstanţele speţei prin prisma normelor de drept evocate, Colegiul conchide că recurentul nu a demonstrat prin înscrisuri probatoare imposibilitatea depunerii cererii de apel în termen. Or, invocarea de către recurent că a primit hotărîrea la 03.09.2013 şi de atunci începe să curgă termenul de 30 zile, Colegiul o preciază critic.

În acest sens, Colegiul reţine că instanţa de apel corect a apreciat începutul curgerii termenului de atac cu apel din ziua pronunţării dispozitivului, aşa cum prevede art. 362 alin. (1) CPC. Mai mult ca atît, necomunicarea hotărîrii motivate nu întrerupe curgerea acestui termen, contrar afirmaţiei recurentului. 2 Astfel, după cum atestă actele cauzei, hotărîrea Judecătoriei Soroca a fost emisă la 13.08.2013. Potrivit art. 111 alin. (3) CPC, termenul de procedură stabilit în ani, luni sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a condiţionat începutul lui. Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul constată că începutul termenului de atac de 30 zile a fost data de 14.08.2013, iar ultima zi a acestui termen a fost data de 13.09.2013.

Cererea de apel a fost depusă la data de 25.09.2013 (f.d. 144), adică după expirarea termenului de 30 zile. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Slivinscaia Lidia nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, 3 DECIDE: Se respinge recursul declarat de Slivinscaia Lidia. Se menţine încheierea Curţii de Apel Bălţi din 03 octombrie 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SA „Dana” către Slivinscaia Lidia privind întoarcerea executării, încasarea cheltuielilor de executare şi a dobînzilor de întîrziere.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4