3ra-1656/13 — Contestarea actului administrativ

Curtea de Apel Chişinău dosarul nr. 3ra-1656/13 Judecător: M.Guzun Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 11 decembrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Nicolae Clima, Ion Druţă, Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Caraman Tudor, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Caraman Tudor împotriva Biroului Vamal Leuşeni, privind contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată, împotriva hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2012, prin care acţiunea a fost respinsă, CONSTATĂ : La 05.09.2011, Caraman Todor s-a adresat în instanţă cu cerere de chemare în judecată către Biroul Vamal Leuşeni, solicitînd anularea actelor constatatoare nr. 59 şi nr. 69 din 27.06.2011, încasarea din contul pîrîtului a prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii a invocat, că la 30.07.2011, importînd din Germania un automobil de model Dacia-Logan, la Biroul Vamal Leuşeni, colaboratorii i-au adus la cunoştinţă precum, că conform actului constatator nr. 59 din 27.06.2011 are o datorie în mărime de 33 376,67 lei şi conform actului constatator nr. 69 din 27.06.2011 are o datorie în mărime de 32 247,78 lei, ce constituie diferenţa drepturilor de import pentru auto-camioanele de model Opel-Zafira-A-Van importate din Olanda la 13.06.2010 si 10.07.2010. După ce a achitat costul vămuirii pentru automobilul de model Dacia-Logan, de către colaboratorii Biroului Vamal Leuşeni i-a fost ridicat automobilul şi actele de vămuire, fără să-i elibereze careva documente cu privire la ridicare, sechestrare sau reţinere.

La 01.08.2011 a înaintat Biroului Vamal Leuşeni o cerere prealabilă, prin care a solicitat anularea actelor constatatoare nominalizate ca fiind ilegale şi restituirea bunurilor ridicate la 30.07.2011. La data de 12.08.2011 a primit răspuns la cererea prealabilă, prin care Biroul Vamal Leuşeni i-a respins solicitările. Consideră, că acţiunile colaboratorilor Biroului Vamal Leuşeni sînt ilegale, deoarece automobilele Opel-Zafira-A-Van au fost vămuite cu respectarea legislaţiei vamale a Republicii Moldova şi anume achitînd impozitul conform codului tarifar indicat de către colaboratorii biroului vamal. Conform paşapoartelor tehnice emise de autorităţile din Olanda şi traduse de SRL „TRADUCERI SERVICE”, este indicat că mijloacele de transport sunt auto-camioane.

1 Indică reclamantul că prin acţiunile pîrîtului i-a fost cauzat un prejudiciu moral estimat la suma de 200 000 lei. Prin hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2012, acţiunea lui Caraman Tudor a fost respinsă.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a aplicat prevederile art. 1411 şi 1412 Cod vamal, menţionînd că prin ordinul Serviciului Vamal referitor la clasificarea unor categorii de autovehicole nr. 38-O din 05.02.2009, au fost aprobate normele metodologice, în baza „Notei Explicative” la Sistemul Armonizat de descriere şi codificare a mărfurilor, compendiului de avize de clasificare elaborate de Organizaţia Mondială a Vămilor, potrivit cărora maşinile de tip „Break” şi autovehicolele de tip quadrociclu se clasifică la poziţia tarifară 8703. Considerînd ilegală hotărîrea primei instanţe, la 11 septembrie 2013, Caraman Tudor a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrii Curţii de Apel Chişinău din 29.10.2012 şi emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie admisă.

În argumentarea recursului recurentul a invocat încălcarea şi aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural. Astfel, recurentul a indicat că instanţa de fond nu a luat în considerare faptul că actele constatatoare nu au fost înmînate spre cunoştinţă. Susţine că actele privind datoria sa către vamă conţin sume diferite spre plată, fiind în acest sens contradictorii. Mai invocă recurentul încălcarea normelor de drept procedural, deoarece consideră că hotărîrea nu este motivată, prin ce i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil. Biroul Vamal Leuşeni a depus referinţă pe marginea recursului declarat, invocînd netemenicia lui, precum şi tardivitatea acestuia. Potrivit art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces.

Judecînd recursul declarat împotriva hotărîrii date în instanţa de fond şi verificînd, în limitele invocate în recurs şi a referinţei depuse de intimat, legalitatea hotărîrii atacate, Colegiul conchide că recursul înaintat de Caraman Tudor este declarat în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, pornind de la următoarele. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al RM instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Potrivit art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

După cum rezultă din materialele cauzei, Curtea de Apel Chişinău a adoptat hotărîrea la 29.10.2012 (f.d. 125). La 22.12.2012 instanţa de fond a expediat în adresa părţilor, inclusiv şi lui Caraman Tudor, la adresa indicată de acesta, copia hotărîrii motivate (f.d. 129). Recursul este depus la Curtea Supremă de Justiţie la 11.09.2013 (f.d. 130). În acelaşi timp, instaţa de recurs constată că, recurentul pretinde că recursul este depus în termen, deoarece copia hotărîrii motivate a primit-o în cancelaria Curţii de Apel Chişinău la 10.09.2013, aceasta nefiindu-i expediată poştal. 2 Or, această afirmaţie nu poate fi reţinută ca atare, deoarece actele cauzei confirmă expedierea hotărîrii încă la 22.12.2012 exact pe adresa indicată de recurent: or.

Ialoveni, str. Alexandru cel Bun, 2/1 ap. 96. Mai mult ca atît, la materialele cauzei lipsesc înscrisuri probatoare că hotărîrea din 29.10.2012 a fost recepţionată de Caraman Tudor abia la 10.09.2013. În acelaşi timp, Colegiul constată cu certitudine că reprezentantul recurentului, Serghei Mocanu a fost prezent în şedinţa instanţei din 29.10.2012. Prin urmare, recurentul cunoştea despre adoptarea hotărîrii anume la acea dată. Or, invocarea că a recepţionat această hotărîre abia la 10.09.2013, atunci cînd s-a adresat în cancelaria instanţei de fond, nu poate fi reţinută ca temei de repunere în termen, deoarece partea avea obligaţia de a se interesa la intervale rezonabile de timp despre soarta dosarului, ial lipsa acestor acţiuni denotă despre pierderea interesului recurentului faţă de dosarul în cauză.

Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul Caraman Tudor a omis termenul de atac. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către părţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

3 Ţinînd cont de cele expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Caraman Tudor. Se menţine hotărîrea Curţii de Apel Chişinău din 29 octombrie 2012, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Caraman Tudor împotriva Biroului Vamal Leuşeni, privind contestarea actului administrativ, repararea prejudiciului moral şi încasarea cheltuielilor de judecată. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Nicolae Clima Ion Druţă Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4