3ra-404/15 — Anularea deciziei şi a actului constatator

dosarul nr. 3ra-404/15 prima instanţă: Gh. Bîrnaz instanţa de apel: L. Popova, M. Moraru, A. Panov ÎNCHEIERE 02 aprilie 2015 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Ion Corolevschi, Ion Druţă examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către avocatul Ciobanu Corneliu în interesele lui Malai Roman, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Malai Roman împotriva Serviciului Vamal şi Biroul Vamal Leuşeni, cu privire la anularea deciziei nr. 279-d din 30 mai 2011 şi a actului constatator nr. 58 din 27 iunie 2011, privind încasarea drepturilor de import în mărime de 32 381,03 lei.

împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, prin care au fost admise apelurile declarate de Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Leuşeni şi casată hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 aprilie 2014, c o n s t a t ă: La data de 05 septembrie 2011, Malai Roman s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către Serviciul Vamal al RM şi Biroul Vamal Leuşeni cu privire la anularea deciziei nr. 279-d din 30 mai 2011 şi a actului constatator nr. 58 din 27 iunie 2011, privind încasarea drepturilor de import. În motivarea acţiunii reclamantul a invocat faptul că la data de 27 iunie 2010, a introdus pe teritoriul vamal al Republicii Moldova automobilul de model Opel Zafira, fabricat în anul 2003, caroseria nr.WOLOTGF7532061469, tipul vehiculului fiind „CAMION”, în actele originale fiind indicat menţiunea „LKW”.

Suplimentar reclamantul a menţionat faptul c, în luna iulie 2011, a primit scrisoarea nr. 1013 prin care i s-a comunicat că Serviciul Vamal al Republicii Moldova din greşeală a vămuit autovehiculul cu poziţia tarifară 8704219900, corect fiind poziţia tarifară 8703329093 „Autoturisme şi alte autovehicule, în principal concepute pentru transportul persoanelor (altele decît poziţia 8702). Reclamantul a explicat că nu este de acord cu dispoziţia Serviciului vamal al Republicii Moldova nr. 279-d din 30 mai 2011 şi a actului constatator nr.58 1 din 27 iunie 2011, din care considerente s-a adresat cu prezenta cerere de chemare în judecată prin care a solicitat anularea acestora în partea recalculării drepturilor de import, în valoare de 32381,03 lei, calculate în urma stabilirii codului tarifar (cod tarifar greşit 8704219900, corect fiind codul tarifar 8703329093). Prin hotărârea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 24 aprilie 2014 a fost admisă cererea de chemare în judecată şi s-a anulat decizia nr. 279-d din 30 mai 2011 emisă de către Serviciul Vamal al Republicii Moldova, de asemenea s- a anulat şi actul constatator nr. 58 din 27 iunie 2011 emis de către Biroul Vamal Leuşeni şi s-a dispus încasarea din contul Serviciului Vamal al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Malai Roman a sumei de 5000 lei cu titlu de cheltuieli pentru asistenţă juridică şi suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în total suma de 5180 lei. Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Leuşeni au depus cereri de apel, potrivit cărora au solicitat casarea hotărârii instanţei de fond cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată depusă de Malai Roman să fie respinsă integral ca fiind neîntemeiată.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, au fost admise apelurile declarate de Serviciul Vamal şi Biroul Vamal Leuşeni, a fost casată hotărârea judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 aprilie 2014, şi s-a emis o hotărîre nouă prin care acţiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. La 06 februarie 2015, avocatul Ciobanu Corneliu în interesele lui Malai Roman a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 10 decembrie 2014, cu menţinerea hotărârii judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 aprilie 2014. În motivarea recursului, recurentul a invocat că instanţa de apel a ignorat prevederile art. 130 CPC.

Suplimentar invocă recurentul că instanţa de apel nu a dat nici o apreciere probei prezentate de către Malai Roman şi anume certificatul eliberat de către dealerul autorizat Adam Opel AG în Moldova compania East Auto Lada, care prin răspunsul său a confirmat că automobilul din litigiu este echipat cu caroserie CAMION. Menţionează recurentul că instanţa de apel a pus la baza deciziei sale două acte ce nu sunt semnate de către nimeni şi prezentate în copie, sursa apariţiei acestora nu se cunoaşte, prin ce această constatare a instanţei de apel contravine prevederilor art. 117u CPC. La 09 martie 2015, Serviciul Vamal al RM a depus referinţă asupra recursului declarat, prin ce a solicitat recunoaşterea recursului inadmisibil.

Examinînd cererea de recurs declarată de avocatul Ciobanu Corneliu în interesele lui Malai Roman, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că aceasta urmează a fi respinsă ca inadmisibilă din următoarele considerente. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC. 2 În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acesta nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată, instanţa de apel aplicînd corect normele de drept material şi procedural.

Colegiul consideră că argumentele invocate în cererea de recurs sunt irelevante şi declarative, motiv pentru care acestea nu pot fi reţinute de către instanţa de recurs întru admiterea cererii şi casarea deciziei instanţei de apel şi hotărîrii primei instanţe. Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin.(2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi 3 temeinicia în fapt.

În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991), însă motivele recursurilor sunt similare celor invocate în cadrul judecării pricinii, asupra căror, atît prima instanţă, cît şi instanţa de apel s-au pronunţat în mod corespunzător.

Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin.(2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de avocatul Ciobanu Corneliu în interesele lui Malai Roman, ca inadmisibil. În conformitate cu art. 270, 432, 433 lit. a), art. 434 alin. (1) şi art. 440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de avocatul Ciobanu Corneliu în interesele lui Malai Roman, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă.

Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Ion Corolevschi Ion Druţă 4