2r-688/13 — Contestara actului administrativ

Instanţa de apel: E. Secrieru, I. Guzun, S. Leu Dosarul nr. 2r-688/13 DECIZIE 06 noiembrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecători: Vera Macinskaia, Ion Vîlcov, judecînd recursul declarat de către Bureţ Timofei, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bureţ Timofei împotriva întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni, privind contestarea actului administrativ, împotriva încheierii Curţii de Apel Bender din 04 iulie 2013, prin care cererea de apel a fost restituită ca fiind tardivă, c o n s t a t ă: La 05 iulie 2012, Bureţ Timofei a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS „RED Union Fenosa” SA, privind contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii, reclamantul a invocat că la 07 mai 2012, de către colaboratorii ÎCS „RED Union Fenosa” SA filiala Căuşeni a fost întocmit actul de depistare a încălcării clauzelor contractului, pe motiv că în urma verificării contorului, s-a depistat intervenţia în schema de funcţionare a echipamentului de măsurare prin deconectarea conductorului de energie electrică de la magistrală pînă la întrare în contor. Indică reclamantul că în toată perioada utilizării energiei electrice nu a intervenit la pilonul de conectare. La momentul controlului, contorul înregistra consumarea energiei prin rotirea discului, ceea ce în opinia lui confirmă că energia electrică se lua la evidenţă. Mai indică reclamantul că pe perioada utilizării energiei electrice, a respectat condiţiile contractului şi a achitat regulat preţul pentru energia electrică consumată, fapt ce se confirmă prin copiile facturilor de plată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Căuşeni din 25 februarie 2013, acţiunea a fost respinsă ca fiind neîntemeiată. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 08 aprilie 2013, Bureţ Timofei a contestat-o cu apel, prin care a solicitat repunerea în termen a cererii de apel, casarea hotărîrii instanţei de fond, cu pronunţarea unei hotrîri noi, de admitere a acţiunii. Prin încheierea Curţi de Apel Bender din 04 iulie 2013, cerinţa de repunere în termen a cererii de apel a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită. La 17 iulie 2013, Bureţ Timofei a contestat cu recurs încheierea instanţei de apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu restituirea pricinii în instanţa de apel, pentru examinarea apelului.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a invocat că instanţa de apel în mod neîntemeiat a restituit cererea sa de apel, invocînd că cererea de apel a fost depusă cu întîrziere deoarece instanţa de fond nu a redactat în termen hotărîrea. Potrivit prevederilor art. 425 CPC, recursul împotriva încheierii se depune în termen de 15 zile de la data pronunţării ei. Curtea de Apel Bender a pronunţat încheierea la 04 iulie 2013, iar cererea de recurs a fost depusă la 17 iulie 2013, motiv pentru care Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră recursul declarat în termen. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ conchide că recursul declarat de către Bureţ Timofei urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul şi să menţină încheierea. Materialele cauze atestă că, prin încheierea Curţi de Apel Bender din 04 iulie 2013, cerinţa lui Bureţ Timofei de repunere în termen a cererii de apel a fost respinsă, iar cererea de apel a fost restituită. Conform prevederilor art. 362 alin. (1) CPC, termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. Potrivit prevederilor art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, instanţa de apel restituie, printr- o încheiere, cererea dacă apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.

Colegiul reţine că la şedinţa de judecată din 25 februarie 2013, la care a fost pronunţat dispozitivul hotărîrii, a fost prezent şi recurentul Bureţ Timofei. Cererea de apel a fost depusă la 08 aprilie 2013, adică peste termenul prevăzut de art. 362 alin. (1) CPC. Conform prevederilor art. 116 alin. (1) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. Norma cuprinsă în alin. (2) al aceluiaşi articol, stipulează că, cererea de repunere în termen se depune la instanţa judecătorească care efectuează actul de procedură şi se examinează în şedinţă de judecată. Prin cererea de apel, recurentul Bureţ Timofei a solicitat la fel repunerea în termen de declarare a apelului, însă, nu a prezentat probe ce ar confirma faptul că termenul de declarare a apelului a fost omis justificat.

Pornind de la prevederile normei de drept menţionate, Colegiul conchide că instanţa de apel corect a ajuns la concluzia de respingere a cerinţei lui Bureţ Timofei de repunere în termen a cererii de apel, întrucît, dreptul la apel al acestuia a început să curgă din data pronunţării dispozitivului hotărîii judecătoreşti. La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că 2 prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs. Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs. Moldova, Popov vs. Moldova şi Melnic vs. Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil. Potrivit celor expuse şi având în vedere faptul că, încheierea contestată este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine încheierea. În temeiul celor expuse, în baza art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Bureţ Timofei.

Se menţine încheierea Curţii de Apel Bender din 04 iulie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Bureţ Timofei împotriva întreprinderii cu capital străin „RED Union Fenosa” societate pe acţiuni, privind contestarea actului administrativ. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Ion Vîlcov 3