3ra-1582/13 — Contestarea actului administartiv

prima instanţă – S. Popovici dosarul nr. 3ra-1582/13 instanţa de apel – A. Curdov, E. Lazareva, E. Dimina ÎNCHEIERE 03 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Svetlanei Scurtu împotriva Întreprinderii cu Capital Străin ,,RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2013, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Svetlana Scurtu şi Întreprinderea cu Capital Străin ,,RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni şi menţinută hotărârea Judecătoriei Comrat din 04 februarie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, constată: La 25 aprilie 2013 Scurtu Svetlana a depus cerere de chemare în judecată împotriva ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acţiunii a indicat că la 16 martie 2012 ÎCS ,,Redu Union Fenosa” SA i-a expediat actul de depistare a încălcării condiţiilor contractuale nr. A 14332 din 20 februarie 2012 şi cont-factura din 12 martie 2011 pentru energie electrică în cazul încălcării condiţiilor contractului. Menţionează că din conţinutul actului susmenţionat şi al cont-facturii, rezultă, că dînsa a comis încălcarea condiţiilor contractuale de consumare a energiei electrice, care se exprimă prin schimbarea schemei de conectare a contorului electric, ce a servit drept temei pentru recalcularea volumului energiei electrice consumate prin metoda pauşală în mărime de 10839,68 lei, pe care reclamanta le consideră ilegale şi pasibile anulării.

Susţine că în conformitate cu cerinţele pct. 48 din Regulamentul pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobată prin hotărârea Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 393 din 15 decembrie 2010, consumatorul are dreptul să fie prezent la controlul echipamentului de măsurare. 1 Mai indică că potrivit pct. 161 din Regulamentul susnumit, controlul echipamentului de măsurare şi al sigiliilor aplicate, la consumatorul casnic (la categoria cărora se referă şi ea), se efectuează de către operatorul reţelei de distribuţie în funcţie de necesitate şi numai în prezenţa consumatorului casnic sau a reprezentantului acestuia, iar, în conformitate cu p. 163 din Regulament, personalul operatorului de reţea nu este în drept să efectueze controlul echipamentului de măsurare în lipsa consumatorului final sau a reprezentantului acestuia.

Consideră, că în legătură cu faptul că nu a fost informată despre efectuarea unui asemenea gen de control şi nu a fost invitată pentru participare la efectuarea acestuia, normele p. 164 din Regulament, privind posibilitatea efectuării controlului echipamentului de măsurare în lipsa consumatorului final sau reprezentantului lui în cazul dat, nu pot fi aplicate, or în actul de verificare din 20 februarie 2012 lipsesc datele atât în privinţa participării consumatorului la control, cât şi în privinţa refuzului consumatorului de a fi prezent la procedura verificării. Apreciază procedura controlului echipamentului de măsurare şi sigiliilor aplicate în cazul dat drept ilegală, fiind efectuată fără participarea consumatorului.

Indică că este lipsită de orice sens probarea nedeteriorării sigiliului aplicat pe echipamentul de măsurare la momentul efectuării controlului, în condiţiile în care acesta a fost scos de către personalul operatorului în lipsa sa, fără constatarea şi demonstrarea încălcărilor care au fost stabilite în modul normativ. Mai indică că lipseşte de altfel, şi necesitatea analizei şi probării altor încălcări, comise atît de către personalul operatorului, cît şi nemijlocit de către furnizor. Consideră, că acţiunile intimatului şi actele administrative adoptate în acest sens au fost efectuate în lipsa cărorva temeiuri de drept şi de fapt, cu încălcarea modului normativ stabilit, fapt ce a dus la încălcarea ilegală a drepturilor nepatrimoniale personale, şi, ca urmare, la cauzarea prejudiciului moral, pasibil reparării prin achitarea compensaţiei băneşti în anumită mărime.

Întru susţinerea poziţiei sale invocă prevederile art. 1398 alin. (1) Cod civil, care prevede că, cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul moral cauzat, iar potrivit art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe morale) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Afirmă, că în urma comiterii acestor acţiuni ilicite de către intimat, i-au fost cauzate suferinţe morale considerabile şi totodată i-a fost cauzat prejudiciul moral esenţial, care urmează a fi compensat în formă stabilită de legislaţie, prin echivalent bănesc.

Reţine că la aprecierea gravităţii prejudiciului moral cauzat şi determinarea mărimii reparării prejudiciului moral este necesar de a ţine cont de caracterul şi gravitatea suferinţelor morale cauzate părţii vătămate, gradul de vinovăţie a cauzatorului prejudiciului, precum şi gradul de satisfacţie posibilă cu mărimea reparării pătimitului, care sunt condiţionate de caracterul acţiunilor intimatului şi gravitatea suferinţelor morale cauzate şi consecinţele lor. 2 Mai indică că prin acţiunile ilicite a intimatului i-a fost scăzut nivelul de apreciere publică ca membru al societăţii; nivelul de autoapreciere interioară a calităţilor proprii, a locului său în familie, colectiv, societate;nivelul opiniei sociale care s-a creat despre calităţile ei personale şi profesionale, invocând în acest sens că acţiunile intimatului s-au reflectat pe bunul ei nume, respect şi reputaţie, pe calităţile morale, spirituale.

Consideră, că compensaţia bănească în mărime de 10000 lei va fi proporţională suferinţelor, pe care ea a fost nevoită să le suporte în urma comiterii acţiunilor ilegale în privinţa ei de către intimat. Solicită anularea actului de depistare a încălcării condiţiilor contractuale nr. A 14332 din 20 februarie 2012 şi cont-factura din 12 martie 2011 pentru energie electrică în cazul încălcării condiţiilor contractului, încasarea din contul pârâtului a prejudiciului moral în mărime de 10000 lei şi compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat din 04 februarie 2013 acţiunea a fost admisă parţial, au fost anulate actul de depistare a încălcării condiţiilor contractuale nr. A 14332 din 20 februarie 2012 şi cont-factura din 12 martie 2011 formulată de către ÎCS ,,RED Union Fenosa” pentru energie electrică în cazul încălcării clauzelor contractuale cu privire la calcularea volumului energiei electrice consumate prin metoda paşuală în mărime de 10839,68 lei şi încasat din contul ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA în beneficiul Svetlanei Scurtu prejudiciu moral în mărime de 1000 lei. Prin decizia Curţii de Apel Comrat din 16 aprilie 2013 au fost respinse apelurile declarate de către Scurtu Svetlana şi ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA şi menţinută hotărârea primei instanţe.

La 09 iulie 2013 ÎCS ,,RED Union Fenosa”SA a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei instanţei de apel şi hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere a acţiunii. În motivarea recursului a invocat dezacordul cu hotărârile judecătoreşti, considerîndu-le ilegali, neîntemeiate şi emise cu încălcarea normelor de drept material, nefiind, astfel, elucidate circumstanţele esenţiale ale pricinii. Indică că instanţele inferioare la examinarea pricinii în cauză au ţinut cont doar de prevederile pct. 160 şi 163 a Regulamentului pentru furnizarea şi utilizarea energiei electrice, aprobat prin Hotărârea Consiliului de Administrare al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică nr. 393 din 15 decembrie 2010, ignorând în totalitate prevederile pct. 164 a aceluiaşi regulament.

Susţine că participarea consumatorului la efectuarea controlului este un drept al acestuia, şi nicidecum o obligaţie, fapt ce rezultă expres din prevederile pct. 48 a Regulamentului. De altfel, mai indică recurentul că în baza declaraţiilor martorilor, s-a constatat că la momentul controlului la domiciliul intimatei se aflau persoane, care au preferat să se ascundă, colaboratorii nefiind în drept să intre în casă. Mai invocă că controlul în mare parte s-a efectuat în prezenţa colaboratorilor poliţiei, procedura fiind înregistrată video, iar plomba nr. 999086 ridicată de la contorul intimatei a fost împachetată şi sigilată cu plomba nr. 2355804, iar expertul care a efectuat raportul de constatare tehnico-ştiinţifică indicând asupra intactităţii pachetului în care fost ridicată plomba.

3 Insistă că soluţia instanţelor inferioare s-a axat anume pe faptul că controlul s-a efectuat în lipsa consumatorului şi pe unele aspecte de procedură de efectuare a acestuia, ignorând circumstanţele esenţiale ale pricinii. Consideră neîntemeiată soluţia instanţelor şi în partea încasării prejudiciului moral. Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) şi (3) aceluiaşi articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabileşte că săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin. (2), (3) şi (4). Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul declarat de către ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la ilegalitatea deciziei instanţei de apel. Mai mult, argumentele invocate în recurs se axează asupra fondului cauzei, constituind o reproducere a celor aduse în cererea de apel. Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanţa de apel, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secţiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt. În acest context, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie reiterează şi faptul că procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. art. 432, alin.(2), (3) şi (4) CPC.

Aici, completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ţine să menţioneze că conform jurisprudenţei CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de către ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA asemenea aspecte nu se regăsesc. 4 Distinct de cele relatate, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către ÎCS ,,RED Union Fenosa” SA ca inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin. (2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune: Recursul declarat de către Întreprinderea cu Capital Străin ,,RED Union Fenosa” Societate pe Acţiuni se consideră inadmisibil. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macisnkaia Tamara Chişca-Doneva 5