2r-749/13 — Încasarea sumei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2r-749/13 Judecători: N.Craiu, I. Muruianu, A. Minciună Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 30 octombrie 2013 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de Ciobanu Mihail, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Profesionale „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” către Ciobanu Mihail privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2013, prin care a fost restituită cererea de apel ca depusă tardiv, CONSTATĂ : La 22.05.2012 Asociaţia Profesională „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată împotriva lui Ciobanu Mihail privind încasarea prejudiciului material în sumă de 26722,86 lei şi a cheltuielilor de judecată în sumă de 801,68 lei.

Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012, s-a admis acţiunea Asociaţiei Profesionale „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” către Ciobanu Mihail privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată. S-a dispus încasarea de la Ciobanu Mihail în beneficiul Asociaţiei Profesionale „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” suma de 32024,54 lei. La 27 iunie 2013, Ciobanu Mihail a depus cerere de apel împotriva hotărîrii instanţei de fond, solicitînd admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012 cu remiterea cauzei spre examinare în aceiaşi instanţă în alt complet de judecată. Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2013, cererea de apel a fost restituită apelantului Ciobanu Mihail.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a indicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, menţionînd că apelantul, fără motive întemeiate, a declarat apel cu depăşirea termenului legal de 30 de zile şi nici nu solicită repunerea în termen. Considerînd ilegală încheierea instanţei de apel, la 29 august 2013, Ciobanu Mihail a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului şi casarea încheierii Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2013, cu restituirea pricinei spre rejudecare. 1 În motivarea cererii de recurs recurentul a invocat că, încheierea instanţei de apel este neîntemeiată iar instanţa nu a intrat în esenţa examinării cazului. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Încheierea recurată este adoptate în conformitate cu normele de drept procedural şi cu aprecierea completă a tuturor probelor şi a circumstanţelor cauzei – motiv pentru care de către Colegiu este considerată legală şi întemeiată.

Potrivit materialelor cauzei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ a stabilit cu certitudine că, prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 29 iunie 2012, cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Profesionale „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” către Ciobanu Mihail privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată, a fost admisă.(f.d. 30-32). Ciobanu Mihail a atacat hotărîrea dată cu apel (f.d. 40-41). La 06 august 2013 Curtea de Apel Chişinău a restituit cererea de apel Ciobanu Mihail ca fiind depusă tardiv. Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră încheierea din 06 august 2013 legală, pornind de la următoarele.

La adoptarea încheierii recurate instanţa de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, adică a restituit cererea de apel, deoarece a fost depusă cu omiterea termenului de atac. Astfel, instanţa de apel a constatat că apelantului i-a fost expediată copia hotărîrii din 29 iunie 2012 pentru cunoştinţă la 07.08.2012, iar apelul a fost depus la 27.06.2013. Instanţa de recurs consideră legală concluzia instanţei de apel, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 362 alin. (1) şi (3) CPC (în vigoare pînă la 31.11.2012), termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data comunicării hotărîrii motivate, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, Colegiul reţine că termenul de 30 zile pentru depunerea apelului începe să curgă din momentul comunicării hotărîrii motivate.

La materialele cauzei sunt probe ce confirmă recepţionarea hotărîrii motivate de către apelant la 14.08.2012 (f.d. 39), aşa cum susţine instanţa de apel. Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116 CPC. Potrivit art. 116 alin. (1), (3), şi (4) CPC, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

2 Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură. Recurentul Ciobanu Mihai nu a depus cererea de repunere în termen de apel care se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116 CPC. Astfel, Colegiul conchide că, recurentul a cunoscut despre existenţa litigiului dat (f.d. 24), precum şi a recepţionat copia motivantă a hotărîrii din 29.06.2012 (f.d. 39), însă a depus apel abia la 27.06.2013, adică la untermen de circa un an de la data pronunţării hotărîrii.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

În acest context, argumentele invocate de Ciobanu Mihai nu se încadrează în temeiurile de casare a încheierii recurate. În această ordine de idei, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ constată netemeinicia motivelor invocate de către recurent în cererea de recurs. 3 Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de Ciobanu Mihai. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 06 august 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a Asociaţiei Profesionale „Biroul Naţional al Asiguratorilor de Autovehicule” către Ciobanu Mihail privind încasarea prejudiciului material şi a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 4