2ra-3230/13 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: S.Bleşceaga dosarul nr. 2ra-3230/13 instanţa de apel: N.Vascan E.Clim, Iu.Cotruţa DECIZIE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii - Ala Cobăneanu, Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan, Tatiana Răducanu examinând recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Veaceslav împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 c o n s t a t ă La data de 26 martie 2012 Rotaru Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Departamentul Instituţiilor Penitenciare, cu privire la repararea prejudiciului moral.

In motivarea acţiunii Rotaru Veaceslav a menţionat, că la data de 15 februarie 2011, prin Hotărîrea Rotaru c. Moldova, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut violarea în privinţa lui şi a condamnat Moldova în baza art. 3, condiţii inumane de detenţie şi art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Pe perioada detenţiei, normele prescrise de CPT (Comitetul ONU pentru prevenirea torturii) nu se respectau în Penitenciarul nr. 1 din Taraclia. A mai menţionat în cererea de chemare în judecată, că potrivit acestor standarde, orice deţinut trebuie să aibă cel puţin 7 mp de spaţiu în celulă. Astfel, încălcarea condiţiilor de detenţie este una de natură continuă în timp, drept urmare Republica Moldova este responsabilă de violările constatate de CEDO.

1 Reclamantul a menţionat, că Curtea Europeană a Drepturilor Omului a recunoscut violarea în privinţa lui a art. 3 şi art. 13, drept urmare statul RM are obligaţia de a-i repara integral prejudiciului material şi moral.

A invocat, că conform pct. 23 din hotărîrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a RM cu privire la unele chestiuni ce ţin de aplicarea de către instanţele judecătoreşti a prevederilor articolului 3 din CEDO, nr.8 din 30.10.2009, în cazul reclamării de către inculpat a condiţiilor proaste de detenţie sau lipsă de asistenţă medicală adecvată prin înaintarea în procesul penal a unei acţiuni civile împotriva statului, prin care se solicită despăgubiri materiale şi morale, instanţa care examinează cauza penală lasă acţiunea civilă fără soluţionare, fapt ce nu lipseşte inculpatul de dreptul de a intenta separat o astfel de acţiune în instanţa de judecată, care urmează a fi examinată în procedură contencioasă în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.

Invocă, că nu a avut un remediu efectiv la nivel naţional, încălcările au fost admise în timpul detenţiei, fapte stabilite expres şi în Hotărîrea CEDO din 15 februarie 2011. Mai indică că, începând cu cauza Tomasi c. Franţei, CEDO estimează, că statului îi revine sarcina să demonstreze că o persoana se plânge nefondat de relele tratamente pe care le-ar fi suportat în timpul aflării sale în detenţie. Menţionează că, a depus o serie de plângeri privind calitatea şi cantitatea hrănii, condiţiile antisanitare, enumerate explicit şi de Hotărârea CEDO din 15 februarie 2011. (Babbak vs Turcia, 1 iulie 2004). Reclamantul mai menţionează că, una din consecinţe a condiţiilor inumane de detenţie este şi diagnosticarea lui cu tuberculoză în perioada aflării în detenţie, pct. 13 din Hotărîrea ROTARU c. Moldovei din 15 februarie 2011. Aceste fapte sunt confirmate, inclusiv şi de deţinuţii care se aflau cu dânsul în celulă.

Mai mult, aceste urmări ale tuberculozei au dus la multiple adresări pentru acordarea asistenţei şi îngrijirii medicale pentru recuperarea sănătăţii sale, inclusiv suferinţele care nu sunt definitive, deoarece acţiunea psihotraumatică a factorilor de stres descrişi încă mai durează în timp, până la ziua de azi. Mai invocă, că CEDO în cauza Becciev vs Modova §41, reiterează, că nu se exclude că unele îmbunătăţiri ar fi putut avea loc, însă Curtea notează că Guvernul nu a dovedit că au avut loc îmbunătăţiri semnificative. Mai mult, Guvernul nu a arătat că a existat o creştere a finanţării publice a sistemului penitenciar sau vreo schimbare semnificativă a politicii statului în acest domeniu ar fi avut loc.

Iar, obligaţia pozitivă a statului, neonorată de Republica Moldova, este de a oferi protecţie ce constă şi în crearea condiţiilor ca deţinuţii să fie protejaţi şi asigurarea integrităţii fizice şi morale. Reclamantul menţionează, că efectele cumulative ale condiţiilor de detenţie, cum ar fi, lipsa asistenţei medicale suficiente, expunerea la fumul de ţigară, alimentaţia inadecvată, termenul petrecut în detenţie şi impactul specific pe care asemenea condiţii le-ar fi cauzat stării sănătăţii deţinutului, se consideră ca condiţii 2 care sunt în contradicţie cu articolul 3 din Convenţie (cazul Ostrovar vs Moldova, p.89), începând cu condiţiile de igienă, alimentarea proastă şi insuficientă, periodicitatea plimbărilor, îmbolnăvirea de tuberculoză, calcularea suprafeţei din metrajul pătrat al celulei cu mult sub cel prevăzut de standardele CPT.

Astfel, toate luate împreună formează efectul cumulativ al condiţiilor de detenţie, care în rezultat a şi fost recunoscut de CEDO drept condiţii inumane de detenţie. De asemenea, a indicat în cererea de chemare în judecată cauzele versus Moldova relevante şi aplicabile: Ostrovar §79, Becciev §40, Ciorap §64, Boicenco §113, Istratii şi alţii §44,58, Gurgurov §41, Şarban §77, 78, 90, Kalashnikov vs Russia §102 etc. Aceste date demonstrează cu certitudine, pînă la ziua de azi, se manifestă negativ condiţiile inumane de detenţie. Menţionează, că la nivel de principiu CEDO afirmă, că în raport cu detenţia unei persoane bolnave, cum a fost dânsul este necesar de raportat la cele trei aspecte care urmează a fi apreciate cumulativ, condiţiile generale de detenţie cum ar fi dimensiunile celulei, hrană, condiţii sanitare şi de igienă, etc, conform standardelor CPT; calitatea îngrijirilor medicale; durata menţinerii în detenţie.

Invocă, că calitatea îngrijirilor medicale constituie o problemă de sistem, deoarece până în prezent nici o instituţie medicală subordonată Departamentului Instituţiilor Penitenciare a Ministerului Justiţiei, nu este evaluată şi acreditată în sănătate, conform obligaţiei stabilite de Legea nr. 552-XV din 18.10.2001 privind evaluarea şi acreditarea în sănătate şi Legea nr. 41 l-XIII din 28.03.1995 privind ocrotirea sănătăţii. Reclamantul consideră, că neacordarea îngrijirilor medicale calitative şi suficiente, are ca consecinţă agravarea sănătăţii deţinuţilor, dar hrana proastă şi insuficientă duce la slăbirea imunităţi organismului şi gravarea sănătăţii. Menţionează, că condiţiile antisanitare constituie încălcare a art. 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Cu referire la durata detenţiei, reprezentanţii reclamantului Rotaru Veaceslav au indicat că aceeaşi regulă de apreciere cumulativă împreună cu durata detenţiei care este de peste 8 ani de zile în condiţii inumane, a fost recunoscută de CEDO în cauzele: Ciorap §64, Ostrovar §80, precum şi Ilaşcu şi alţii §433, Becciev.

etc. Prin urmare, aceste încălcări continue din partea statului, i-au cauzat reclamantului Rotaru Veaceslav un prejudiciu moral, violându-i valorile nepatrimoniale şi anume sănătatea garantate de Constituţia RM, Codul Civil al RM, Convenţia pentru Apărarea Drepturilo: Omului şi a Libertăţilor Fundamentale., etc. în conformitate cu pct. 4 în coroborare ci pct. 5 din Hotărârea Plenului CSJ a RM cu privire la aplicarea de către instanţele de judecată a legislaţiei ce reglementează repararea prejudiciului moral nr.9 din 09.10.2006 care prevăd categoriile prejudiciilor care urmează a fi compensate, aceste preveder urmează a fi aplicate în coroborare cu art. 1422 alin. (1) şi (2) în coroborare cu art. 616 alin. (1) Cod Civil al RM, şi anume că pentru prejudiciul nepatrimonial urmează a 1 încasate despăgubiri în bani.

Referitor la cuantumul prejudiciului moral reieşind din starea de frustrare şi 3 stres în care s-a aflat reclamantul după perioada îmbolnăvirii de tuberculoză cauzată de detenţia în condiţii inumane. Acest fapt a dus la adresării continue după asistenţă medicală pentru tratament şi reabilitarea sănătăţii pînă îi prezent. în drept, cererea de chemare în judecată este întemeiată pe dispoziţiile art. 4, 8 24, 36, 53 ale Constituţiei, art. 19, 39, 44 ale Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii, art. 8 14, 15, 616, 1418, 1422, 1423 Cod civil. Rotaru Veaceslav solicită încasarea de la Ministerul Finanţelor a prejudiciului moral în mărime de 3000 euro. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 09 noiembrie 2012 a fost admisă parţial cererea de chemare în judecată a reclamantului Rotaru Veaceslav şi s-a încasat de la Ministerul Finanţelor în beneficiul reclamantului Rotaru Veaceslav prejudiciul moral în mărime de 2000 euro, echivalentul în lei moldoveneşti la momentul executării hotărârii judecătoreşti, conform cursului oficial al Băncii Naţionale al Republicii Moldova, în rest pretenţiile au fost respinse ca neîntemeiate. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 s-a respins apelul declarat de Ministerul Finanţelor şi s-a menţinut hotărârea primei instanţe. La data de 26 iulie 2013 Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013, solicitând admiterea recursului, casarea hotărîrilor judecătoreşti cu emiterea unei noi hotărîri prin care acţiunea să fie respinsă.

În motivarea recursului a invocat că, instanţele de judecată au interpretat în mod eronat legea. Studiind materialele dosarului, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că recursul urmează a fi respins din următoarele motive. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Cod de procedură civilă, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră, că instanţele de judecată corect au admis parţial cerinţele intimatului.

Cu certitudine s-a constatat că, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului a examinat cauza Rotaru Veaceslav contra Moldovei, cererea nr. 51216/06, în care recurentul s-a plâns, în special, că a fost maltratat de către poliţie după arestarea sa, a fost deţinut în condiţii inumane, şi drepturile sale procedurale au fost încălcate în cadrul procesului penal. Prin hotărârea din 25 ianuarie 2012, CtEDO a constatat violarea art. 3 şi art. 13 ale Convenţiei. CtEDO a constatat că, lui Rotaru Veaceslav, pe perioada detenţiei sale în instituţiile penitenciare i-au fost încălcate prevederile prescrise de Comitetul ONL 4 pentru prevenirea torturii, condiţiile de detenţie fiind inumane, în special avându-se în vedere faptul că celulele în care se deţinea erau suprapopulate, umede şi pline de parazit totodată, s-a ţinut cont şi de durata expunerii la aceste condiţii, în jur de şapte ani de zile.

S-a constatat că, deţinuţii erau aprovizionaţi cu cantităţi minimi acceptabile de hrană. Mai mult ca atât, se atestă situaţia specifică a intimatului Rotaru Veaceslav, care fiind o persoană ce suferă de tuberculoză, fapt confirmat prin certificatele prezentate în şedinţa instanţei de apel, situaţia acestuia impunea o dietă specială, însă care nu era completă din cauza lipsei unor produse de bază, cum ar fi carnea şi peştele.

Deasemenea, CtEDO a constat violarea art. 13 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, reiterând că s-a examinat în repetate rânduri chestiunea remediilor naţionale pentru deplângerea condiţiilor proaste de detenţie în Moldova (Sarban, §§ 57-62; Holomiov c. Moldovei, nr. 30649/05, §§ 101-107, 7 noiembrie 2006 Istratii şi alţii c. Moldovei, nr. 8721/05, 8705/05 şi 8742/05, § 38, 27 martie 2007 Modîrca c. Moldovei, nr. 14437/05, § 47, 10 mai 2007; şi Stepuleac c. Moldovei, nr 8207/06, § 46, 6 noiembrie 2007) şi de fiecare dată s-a concluzionat, că remedii sugerate de Guvern nu sunt efective în privinţa persoanelor aflate în detenţie. Astfel, circumstanţele invocate de intimat în acţiune au fost constatate de CEDO, jurisprudenţa căreia este obligatorie pentru instanţele naţionale.

Aderând la Convenţie, Republica Moldova şi-a asumat obligaţia de a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor proclamate de Convenţie pentru toate persoanele aflate sub jurisdicţia sa. Conform art. 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante.

Articolul 3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale cere statului să asigure ca persoana să fie deţinută în condiţii care sunt compatibile cu respectarea demnităţii sale umane, ca modul şi metoda de executare a pedepsei să nu cauzeze persoanei suferinţe sau dureri de o intensitate care să depăşească nivelul de suferinţă inerent detenţiei şi, având în vedere exigenţele detenţiei, sănătatea şi integritatea persoanei să fie în mod adecvat asigurate, printre altele, prin acordarea asistenţei medicale necesare (cauza Kudla v. Poland nr. 30210/96, 26.10.2000, § 94). Convenţia interzice, în termeni categorici, tortura şi tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante, indiferent de circumstanţe şi de comportamentul victimei (cauza Labita v. Italy [GC], nr. 26772/95, § 119). În cazul constatării violării art. 3 din Convenţie, victima este în drept să solicite instanţelor naţionale despăgubiri materiale şi morale.

Conform art. 1422 alin. (1) Cod civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la 5 drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Conform art. 1423 alin. (1) Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Instanţa de recurs consideră că, instanţele de judecată corect au raportat normele enunţate la circumstanţele de fapt ale pricinii civile. Prima instanţă şi instanţa de apel corect au luat în considerare argumentele intimatului că, CtEDO nu a examinat pretenţiile priind repararea prejudiciului şi au ajuns la concluzia corectă de a admite parţial aceste pretenţii, considerând că, intimatul nu este lipsit de dreptul de a solicita repararea prejudiciului moral în instanţa naţională. Astfel, reieşind din circumstanţele pricinii coroborate cu normele legale nominalizate, dar şi ţinând cont de cele constatate de CEDO, Colegiul consideră că prima instanţă şi instanţa de apel legitim şi întemeiat au conchis că, fiecare persoană care pretinde că a suferit este în drept să-şi estimeze prejudiciul adus, dar numai instanţa de judecată este împuternicită de lege să se conformeze prevederilor legale referitor la corectitudinea încasării acestuia.

La determinarea mărimii compensaţiei pentru prejudicii moral cauzat lui Rotaru Veaceslav, Colegiul consideră, că instanţele de judecată legitim şi întemeiat au stabilit şi încasat prejudiciul moral în mărime de 2000 Euro, această sumă fiind echitabilă rezonabilă pentru repararea unui prejudiciu moral cert cauzat intimatului, iar suma solicitată de ultimul în mărime de 3000 euro este o sumă exagerată, ţinând cont şi de faptul, că până în luna noiembrie 2004 condiţiile de detenţie ale intimatului au fost sub standardele prevăzute de Comitetul European pentru prevenirea torturii tratamentelor sau pedepselor inumane sau degradante, însă ulterior, a fost pusă în aplicare "Concepţia reformării sistemului penitenciar pentru perioada 2004-2013" unde au fost luate măsuri planificate în vederea reformării sistemului penitenciar din Moldova fiind îmbunătăţite condiţiile alimentaţiei deţinuţilor şi îngrijirii medicale, dar şi efectuarea lucrărilor de renovare a instituţiei penitenciare.

Astfel, circumstanţele cauzei au fost determinate de instanţe şi apreciate corect cu argumentări adecvate bazate pe normele de drept ce reglementează raportul juridic în litigiu. Mai mult ca atât, recurentul a reiterat circumstanţele de fapt şi de drept, în baza cărora consideră că soluţia adoptată de instanţe este neîntemeiată, însă acestea repetă conţinutul cererii de apel şi au constituit obiect de examinare în instanţele de judecată. 6 Instanţele de judecată au determinat just circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea pricinii, apreciind probele prezentate de părţi în corespundere cu prevederile art.130 CPC, multiaspectual, complet, în ansamblul şi interconexiunea lor, aplicând corect normele de drept material.

Din considerentele menţionate şi având în vedere faptul că, decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe sunt întemeiate şi legale, iar temeiurile invocate de recurent sunt neîntemeiate, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi de a menţine decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe. În conformitate cu art.445 alin.(1) lit. a) Cod de procedură civilă, Colegiul civil comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 22 mai 2013 şi hotărîrea Judecătoriei Râşcani mun.

Chişinău din 09 noiembrie 2012, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Rotaru Veaceslav împotriva Ministerului Finanţelor cu privire la repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Ala Cobăneanu Iuliana Oprea Sveatoslav Moldovan Tatiana Răducanu 7