2ra-1739/14 — Repararea prejudiciului moral

dosarul nr.2ra-1739/14 prima instanţă: V.Bîrnaz instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă ÎNCHEIERE 05 iunie 2014 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele completului, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tamara Chişca-Doneva, Ion Druţă examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către Creţu Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Creţu Vitalie către Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Creţu Vitalie şi Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial, c o n s t a t ă: La data de 09 aprilie 2012 Creţu Vitalie a înaintat cerere de chemare în judecată către Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova, privind constatarea violării dreptului său prevăzut de art.3 şi paragraful 1 art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, încasarea solidară din contul bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în mărime de 500 000,00 lei, cauzat prin violarea dreptului reclamantului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzute de art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi încasarea solidară din contul bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor, Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Justiţiei a prejudiciului moral în mărime de 400 000,00 lei RM, cauzat prin violarea dreptului reclamantului la libertate şi siguranţă, prevăzute de paragraful 1 art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În motivarea acţiunii reclamantul a invocat că, la 09 aprilie 2009, în jurul orelor 15:00- 16:00 a fost reţinut în curtea Spitalului nr. 1 din mun. Chişinău, de către colaboratorii Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău. Indică că în timpul reţinerii a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie. Ulterior, a fost escortat în Comisariatul General de Poliţie mun.

Chişinău, unde în privinţa sa a fost întocmit procesul-verbal de reţinere şi a fost supus controlului corporal contrar prevederilor art. 250 alin.(2) Cod de Contravenţii Administrative (redacţia anului 1985). Consideră reclamantul că în corespundere cu norma respectivă, controlul corporal poate fi efectuat de către persoana împuternicită pentru aceasta, de acelaşi sex cu cel supus . controlului şi în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex, or, reieşind din conţinutul procesului-verbal de control corporal din 09 aprilie 2009, întocmit de către inspectorul superior al SM al SOP a CGP mun. Chişinău - ofiţerul de poliţie, Gh. Vutcariov, controlul corporal a fost efectuat de către ofiţerul nominalizat în absenţa a doi martori asistenţi, ceea ce evident constituie o violare gravă a articolului nominalizat.

Precizează reclamantul că ulterior, în privinţa s-a a fost întocmit procesul- verbal cu privire la contravenţia administrativă nr.212 în baza art.art.164 alin. (1), art.174 alin.(l) Cod Contravenţii Administrative, (redacţia anului 1985), huliganismul nu prea grav şi nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului poliţiei. Potrivit acestui proces-verbal, reclamantul a fost învinuit în faptul că a participat activ la mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale din mun. Chişinău la 09 aprilie 2009, strigând cu cuvinte necenzurate şi tulburând ordinea publică. A mai indicat că, pe parcursul întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenţia administrativă, a fost maltratat de către colaboratorul de poliţie.

La baza întocmirii procesului-verbal menţionat, au fost utilizate rapoartele colaboratorilor Comisariatului General de Poliţie Chişinău, Al. Mocanu şi A. Bejan, care au un conţinut identic, fals şi aberant. Mei menţionează reclamantul că prin decizia Judecătoriei Buiucani, mun. Chişinău din 10 aprilie 2009, el a fost recunoscut culpabil în comiterea contravenţiilor prevăzute de art.164 alin.(l) şi 174 alin.(l) CAA, (redacţia anului 1985), fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de arest administrativ pe un termen de 5 zile. Precizează reclamantul cp începând cu 09 aprilie 2009 şi pînă la 14 aprilie 2009, a ispăşit pedeapsa menţionată în izolatorul Comisariatului General de Poliţie al mun. Chişinău.

Indică că pe parcursul detenţiei a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante. Consideră reclamantul că astfel i-a fost încălcat dreptul său prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană, potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Astfel, reiterează reclamantul că pe parcursul a cinci zile a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante în izolatorul de detenţie preventivă din cadrul Comisariatului General de Poliţie al mun.Chişinău, ceea ce constituie o încălcare a dreptului său de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane şi degradante, prevăzut de art.3 din Convenţia Europeană. La 06 mai 2009 prin decizia Colegiul Penal al Curţii de Apel Chişinău, s-a casat decizia Judecătoriei Buiucani, mun.

Chişinău din 10 aprilie 2009 şi s-a încetat procedura administrativă intentată în privinţa sa, pe motiv că, cauza contravenţională a fost examinată de către prima instanţă cu încălcarea normelor procedurale şi nu au fost prezentate careva probe care ar confirma vinovăţia acestuia în comiterea contravenţiilor ce i s-a incriminat. Prin urmare, consideră reclamantul că a fost privat ilegal de libertate pe parcursul a cinci zile (09 aprilie 2009 – 14 aprilie 2009), ceea ce constituie o încălcare a dreptului său la libertate şi siguranţă prevăzut de paragraful 1 art. 5 din Convenţia Europeană. Consideră că, în urma acţiunilor ilegale ale colaboratorilor de poliţie a CGP mun. Chişinău şi instanţei de judecată, i-au fost încălcate drepturile sale prevăzute de art. 3 şi paragraf.

1 al art. 5 din Convenţia Europeană şi anume, a fost învinuit în comiterea contravenţiilor pe care nu le-a comis, a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi a fost privat ilegal de libertate. A mai relatat reclamantul că nu a primit o compensaţie echitabilă pentru daunele cauzate şi suferinţelor şi poate să pretindă în continuare că este victimă a violării art. 3 CEDO, or, luând în consideraţie perioada relativ scurtă de detenţie în condiţii inumane, compensaţia de 600,00 euro acordată, nu este relevantă prejudiciului acordat de CEDO în cauze în care a constatat violarea art. 3 CEDO.

În această ordine de idei, consideră reclamantul că compensarea bănească în mărime de 500 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat, este ca urmare a violării dreptului său prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană - detenţia în condiţii inumane şi degradante 5: compensarea bănească în mărime de 400 000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare a violării dreptului său prevăzut de paragraful 1 art.5 din Convenţia Europeană - privarea ilegală de libertate, va constitui o satisfacţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţia Europeană, şi îi va atenua suferinţele psihice şi fizice cauzate. Reclamantul şi-a întemeiat pretenţiile conform art. 3, paragraf 1, 5 art. 5, art. 41 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, al.

2 al. art. 53 din Constituţia RM, art. 524 CPP RM, art. 530, art. 1422, art. 1423 Cod Civil, art. 3, art. 7, art. 11, art. 14 din Legea privind modul de repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, nr. 1545 din 25.02.1998. Prin hotărârea judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2013 cererea de chemare în judecată a fost admisă parţial, fiind dispusă constatarea violării dreptului lui Creţu Vitalie prevăzut de art.3 şi paragraful 1 art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi încasarea de la bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Creţu Vitalie prejudiciul moral în mărime de 25 000,00 lei, cauzat prin violarea dreptului acestuia de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzute de art.3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi 25 000,00 lei cauzat prin violarea dreptului acestuia la libertate şi siguranţă, prevăzute de paragraful 1 art.5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, apelurile declarate de către Creţu Vitalie şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova au fost respinse şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013. La 07 aprilie 2014, Creţu Vitalie a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea recursului şi modificarea hotărârilor judecătoreşti, cu dispunerea încasării din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 500 000 lei cauzat prin violarea dreptului de a nu fi supus torturii nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzut de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi 400 000 lei pentru violarea dreptului la libertate şi siguranţă prevăzut de paragraf.

1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului. În motivarea recursului recurentul a invocat că instanţele de judecată nu au luat în consideraţie toate criteriile prevăzute de art. 1422, art. 1423 Cod Civil, art. 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 , pentru aprecierea justă a prejudiciului moral care i-a fost cauzat ca urmare a acţiunilor ilicite ale organelor de urmărire penală şi ale instanţelor de judecată. În special, indică recurentul că compensaţia bănească în mărime de 500 000 lei cauzată prin violarea dreptului de a nu fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzute de art. 3 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului şi compensaţia bănească în mărime de400 000 lei pentru violarea dreptului la libertate şi siguranţă prevăzut de paragraf.

1 art. 5 din Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului, îi va aduce o satisfacţie relativ echitabilă şi îi va atenua suferinţele psihice cauzate. Examinînd temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul este inadmisibil din considerentele ce urmează. Potrivit art. 440 CPC, procedura admisibilităţii constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute în art. 433 CPC.

În conformitate cu art.433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 alin.(2), (3) şi (4). În conformitate cu art.432 alin.(1), (2), (3) şi (4) CPC, părţile şi alţi participanţi la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărîrea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

Săvîrşirea altor încălcări decît cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului. Astfel, analizînd argumentele recursului prin prisma existenţei temeiurilor de declarare a recursului, Colegiul constată că acestea nu se încadrează în limitele stabilite de norma precitată. Colegiul reţine că recurentul solicită admiterea recursului în contextul prevederilor art. 445 lit. b) Cod de procedură civilă, adică să fie casată decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri.

În context, Colegiul constată că instanţa de apel a elucidat pe deplin circumstanţele cauzei formulându-şi opinia corelativ cu prevederile legislaţie relevante speţei. Având în vedere cele indicate, Colegiul menţionează că în vederea admiterii cererii de recurs nu poate reţine niciun argument din cele indicate, or art. 432 alin. (2), (3) şi (4) Cod de procedură civilă, prevede expres temeiurile declarării recursului.

Mai mult, Colegiul învederează că dezacordul recurentului cu decizia instanţei de apel, relatarea situaţiei, în viziunea recurentului, fără a indica vreun temei prevăzut de art.432 alin. (2), (3) şi (4) CPC, face ca acesta să fie respins de către instanţa de recurs din considerentul că motivele indicate în dezacord nu se încadrează în prevederile normei precitate şi nu constituie temei de casare a deciziei, recursul exercitat avînd caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificîndu-se numai legalitatea deciziei dar nu şi temeinicia în fapt. În aceeaşi ordine de idei, Colegiul precizează că potrivit regulilor din Secţiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanţele de fond şi de apel.

Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficienţa probelor şi concluziile făcute în urma probaţiunii sunt în afara controlului instanţei de recurs. Completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, la caz, menţionează şi jurisprudenţa CEDO, conform cărei recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situaţiei prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri (cauza Purceii contra Irlandei, 16 aprilie 1991). Din considerentele enumerate şi avînd în vedere faptul că, argumentele recursului nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin., (2), (3) şi (4) din CPC, completul Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de către Creţu Vitalie ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, 432, art.433 lit. a) CPC, art.440 CPC completul Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, dispune Recursul declarat de către Creţu Vitalie se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Preşedintele completului, Nicolae Clima Judecătorul Judecătorii Tamara Chişca-Doneva Ion Druţă