2ra-2902/14 — Repararea prejudiciului moral

prima instanţă: V.Bîrnaz dosarul nr.2ra-2902/14 instanţa de apel: N. Vascan, E. Clim, I. Cotruţă DECIZIE 10 decembrie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru, Dumitru Mardari, Iurie Diaconu, Galina Stratulat examinând recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Creţu Vitalie împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea violării dreptului şi repararea prejudiciului moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, prin care au fost respinse apelurile declarate de către Creţu Vitalie şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2013, prin care acţiunea a fost admisă parţial c o n s t a t ă La data de 09 aprilie 2012 Creţu Vitalie a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea violării dreptului şi repararea prejudiciului moral. În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, la 09 aprilie 2009, în jurul orelor 15.00-16.00, a fost reţinut în curtea Spitalului nr. 1 din mun. Chişinău de către colaboratorii Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău. Menţionează că în timpul reţinerii el a fost maltratat de către colaboratorii de poliţie.

Susţine că ulterior a fost escortat la Comisariatul general de poliţie al mun. Chişinău, unde în privinţa sa a fost întocmit procesul-verbal de reţinere şi a fost supus controlului corporal contrar prevederilor art. 250 alin. (2) din Codul cu privire la contravenţiile administrative (redacţia anului 1985). Afirmă că conform normei indicate, controlul corporal poate fi efectuat de către persoana împuternicită pentru aceasta, de acelaşi sex cu cel supus controlului şi în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex, or, în cazul dat, conform procesului- verbal de control corporal din 09 aprilie 2009, întocmit de către ofiţerul de poliţie, Gh. Vutcariov, controlul corporal a fost efectuat de către ofiţerul nominalizat în absenţa a doi martori asistenţi, ceea ce evident constituie o violare gravă a articolului indicat.

Invocă că ulterior, inspectorul superior al SM al SOP a CGP mun. Chişinău, Gh. Vutcariov, a întocmit în privinţa reclamantului procesul - verbal cu privire la contravenţie administrativă nr. 212 în baza art.art.164 alin. (1) şi 174 alin. (1) din Codul cu privire la contravenţiile administrative (redacţia anului 1985), huliganismul nu prea grav şi nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului poliţiei. Mai invocă că conform procesului-verbal menţionat, el a fost învinuit de faptul că a participat activ la mitingul din Piaţa Marii Adunări Naţionale din mun. Chişinău la 09 aprilie 2009, strigând cu cuvinte necenzurate şi tulburând ordinea publică. Menţionează că pe parcursul întocmirii procesului-verbal cu privire la contravenţie administrativă, a fost maltratat de către colaboratorul de poliţie, iar la baza întocmirii procesului-verbal menţionat, au fost utilizate rapoartele colaboratorilor Comisariatului general de poliţie al mun.

Chişinău, Al. Mocanu şi A. Bejan, care au un conţinut identic, fals şi aberant. Susţine că prin decizia Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2009 el a fost recunoscut culpabil în comiterea contravenţiilor prevăzute de art. art. 164 alin. (1) şi 174 alin. (1) din Codul cu privire la contravenţiile administrative (redacţia anului 1985), fiindu-i aplicată pedeapsă sub formă de arest administrativ pe un termen de 5 zile, iar începând cu 09 aprilie 2009 şi până la 14 aprilie 2009 a ispăşit pedeapsa menţionată în izolatorul Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău. Afirmă că pe parcursul a cinci zile, el a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante în izolatorul de detenţie preventivă din cadrul Comisariatului general de poliţie al mun.

Chişinău, ceea ce constituie o încălcarea a dreptului său prevăzut de art. 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, conform căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Invocă că la 06 mai 2009, prin decizia Colegiul penal al Curţii de Apel Chişinău, a fost casată decizia Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2009 şi a fost încetată procedura administrativă intentată în privinţa sa, pe motiv că cauza contravenţională a fost examinată de către prima instanţă cu încălcarea normelor procedurale şi nu au fost prezentate probe care ar confirma vinovăţia acestuia în comiterea contravenţiilor ce i-au fost incriminate.

Consideră reclamantul că în aceste circumstanţe a fost privat ilegal de libertate pe parcursul a cinci zile (09 aprilie 2009-14 aprilie 2009), ceea ce constituie o încălcare a dreptului său la libertate şi siguranţă prevăzut de art. 5 §1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale. Mai invocă că în urma acţiunilor ilegale ale colaboratorilor de poliţie ai Comisariatului general de poliţie al mun. Chişinău şi ale instanţei de judecată, i-au fost încălcate drepturile sale prevăzute de art. 3 şi art. 5 §1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi, anume, a fost învinuit în comiterea contravenţiilor pe care nu le-a comis, a fost deţinut în condiţii inumane şi degradante şi a fost privat ilegal de libertate.

Consideră că compensaţia bănească în mărime de 500000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat ca urmare a violării dreptului său prevăzut de art. 3 din Convenţie şi compensaţia bănească în mărime de 400000 lei, cu titlu de prejudiciu moral cauzat în urma violării dreptului său prevăzut de art. 5 §1 din Convenţie, va constitui o satisfacţie echitabilă în sensul art. 41 din Convenţie şi îi va atenua suferinţele psihice şi fizice cauzate.

Prin urmare, solicită constatarea violării drepturilor sale prevăzute de art. 3 şi art. 5§1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi încasarea din contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, a sumei de 500000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin violarea dreptului său prevăzut de art. 3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi a sumei de 400000 lei, în vederea reparării prejudiciului moral cauzat prin violarea dreptului său prevăzut de art. 5 §1 din Convenţie. Prin hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun.

Chişinău din 24 septembrie 2013, acţiunea a fost admisă parţial, fiind constatată violarea dreptului lui Creţu Vitalie prevăzut de art.3 şi art. 5 §1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi dispusă încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Finanţelor în beneficiul lui Creţu Vitalie a prejudiciului moral în mărime de 25000,00 lei, cauzat pentru violarea dreptului acestuia de a nu fi supus torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante, prevăzute de art.3 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale şi 25000,00 lei cauzat pentru violarea dreptului acestuia la libertate şi siguranţă, prevăzute de art. 5 §1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, în rest acţiunea a fost respinsă.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014, au fost respinse apelurile declarate de Creţu Vitalie şi Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi menţinută hotărârea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013. Prin încheierea Curţii Supreme de Justiţie din 05 iunie 2014, recursul declarat de Creţu Vitalie a fost considerat inadmisibil. La 08 mai 2014 Ministerul Finanţelor a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătorești și emiterea unei noi hotărîri, prin care acțiunea să fie respinsă integral. În motivarea recursului a invocat ilegalitatea hotărîrilor judecătorești, pe motiv că instanţele ierarhic inferioare au interpretat eronat Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 şi nu au menţinut echilibrul între interesele individuale a persoanei (Creţu Vitalie) şi interesele generale ale societăţii.

Astfel, la adoptarea hotărîrilor nu au respectat principiul reparării echitabile şi rezonabile a daunei cauzate. Or, este indiscutabil dreptul persoanei, în privinţa căreia a fost pornit neîntemeiat un proces penal, de a fi despăgubită şi restabilită în drepturi, însă acestea îşi pot valorifica drepturile doar în limitele legale şi fără a prejudicia interesele altor persoane.

Astfel, conform Hotărîrii Guvernului nr. 192 din 04 aprilie 2012 cu privire la acordarea indemnizaţiilor unice persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 07 aprilie 2009, Ministerul Finanţelor a alocat din fondul de rezervă a statului, inclusiv lui Creţu Vitalie, suma de 5000 lei, care a fost evaluată în corespundere cu toate circumstanţele producerii maltratării intimatului şi anume: certificatul medical ce atestă leziunile şi traumele cauzate victimei, actele justificative privind efectuarea tratamentului medical şi aplicarea măsurilor de reabilitare, situaţia economică din Republica Moldova. La data alocării sumei de 5000 lei, Creţu Vitalie nu a contestat mărimea acesteia.

Instanţele nu au luat în consideraţie nici faptul că organele de drept la data de 07-08 aprilie 2009 nu erau doar în drept, dar şi obligate de a recurge la restabilirea ordinii de drept pentru neutralizarea infractorilor şi cercetarea circumstanţelor cauzei. Nu a fost probată mărimea prejudiciului moral dispusă spre încasare prin hotărîrile contestate. Astfel, starea incomodă pe care o generează un dosar penal, nu putea a fi atît de gravă încît să fie compensată cu o aşa sumă exagerată de 50000 lei. Ba mai mult, intimatul pe parcursul examinării dosarului contravenţional, a beneficiat de prezumţia nevinovăţiei garantată de art. 21 din Constituţia Republicii Moldova. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanţa de recurs constată că, deşi prin scrisoarea de însoţire de la f.d. 168 rezultă că decizia instanţei de apel a fost redactată, iar dosarul a fost transmis în cancelarie, la materialele cauzei lipseşte dovada că decizia motivată a fost recepţionată de Ministerul Finanţelor. În circumstanţele date, instanţa de recurs consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale şi a declarat recursul la 08 mai 2014, în termen. În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile recursului, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie consideră necesar de a respinge recursul şi a menţine hotărîrile judecătorești din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs. După cum s-a stabilit, la 09 aprilie 2009, orele 21:15, Creţu Vitalie a fost reţinut de inspectorul superior al SM al SOP a CGP mun. Chişinău, locotenentul major de poliţie Gh. Vutcariov, iar la 10 aprilie 2009 în privinţa acestuia a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă nr.212 pentru comiterea contravenţiilor prevăzute de art. 164 alin. (1) CCA (huliganismul nu prea grav) şi art. 174 alin. (1) CCA (nesubordonarea cu rea-voinţă dispoziţiei sau cererii legitime a colaboratorului poliţiei).

Lui Creţu Vitalie i-a fost incriminat faptul că aflîndu-se la data de 09 aprilie 2009 în Piaţa Marii Adunări Naţionale împreună cu alte persoane, striga cuvinte injurioase, astfel prin acţiunile sale a tulburat ordinea publică şi liniştea altor cetăţeni. Totodată, a blocat circulaţia transportului public şi acosta conducătorii mijloacelor de transport ce se deplasau pe drumurile publice. Conform rapoartelor inspectorilor inferiori a SCILP şi TU - Mocanu Alexandru şi A. Bejan, rezulta că aceştia la intersecţia str. Armenească şi bd. Ştefan cel Mare au observat o persoană care a participat la întrunirile în semn de protest din data de 07- 08 aprilie 2009. La prima solicitare a colaboratorilor poliţiei, persoana a refuzat de a prezenta actul de identitate, a început să-i numească cu cuvinte necenzurate şi să le opună rezistenţă fizică.

În cadrul CGP mun. Chişinău a fost stabilită identitatea persoanei reţinute - Creţu Vitalie. Prin decizia Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2009, Creţu Vitalie a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenţiilor administrative şi sancţionat în baza art. 174 alin. (1) CCA cu arest administrativ pe un termen de 2 zile, în baza art. 164 alin. (1) CCA cu arest administrativ pe un termen de 3 zile, iar prin prisma art. 35 CCA, i-a fost stabilită contravenientului pedeapsa definitivă - arest administrativ pe un termen de 5 zile, începînd cu data şi ora reţinerii. Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Chişinău din 06 mai 2009, a fost casată decizia Judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 10 aprilie 2009 şi clasată procedura administrativă, pe motiv că prima instanţă la adoptarea hotărîrii s-a bazat exclusiv pe procesul-verbal cu privire la contravenţia administrativă şi rapoartele colaboratorilor poliţiei, iar careva alte probe ce ar confirma culpa lui Vitalie Creţu în cele incriminate, nu au fost administrate. Ba mai mult, s-a stabilit că la data de 07 aprilie 2009 acesta s-a aflat la serviciu, fapt confirmat prin certificatul eliberat de directorul Instituţiei Medico-Sanitară Publică, Spitalul Clinic Municipal nr. 1, la care activa Creţu Vitalie. Cu toate acestea, ca rezultat al adoptării deciziei Judecătoriei Buiucani mun. Chişinău din 10 aprilie 2009, Creţu Vitalie s-a aflat în detenţie în perioada 09-14 aprilie 2009, deci timp de 5 zile, în condiţii inumane şi degradante.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 05 noiembrie 2012, menţinută în parte prin decizia Curţii Supreme de Justiţie din 02 august 2013, au fost condamnaţi colaboratorii poliţiei Mocanu Alexandru, Bejan Adrian şi Vutcariov Gheorghe, ce au participat la reţinerea ilegală a lui Creţu Vitalie. Din conţinutul hotărîrilor judecătoreşti irevocabile, care prin prisma art. 123 al. (3) CPC sunt obligatorii pentru instanţă, rezultă că lui Creţu Vitalie, la reţinere, i-au fost aplicate mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele pe toată suprafaţa corpului, cauzîndu-i leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii. În circumstanţele date, instanţele corect au ajuns la concluzia că în rezultatul acţiunilor ilegale a organelor de drept, Creţu Vitalie a avut de suferit moral şi fizic.

A fost constatată şi detenţia intimatului în condiţii necorespunzătoare, în celule cu dimensiuni mici, supra-aglomerate, neasigurate cu lumină, apă potabilă, nefiind asigurat accesul la plimbările în aer liber, or detenţia în astfel de condiţii se egalează cu tratamentul inuman şi degradant, ceea ce contravine art. 3 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale, care prevede că nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Articolul 3 al Convenţiei consfinţeşte una din valorile fundamentale ale unei societăţi democratice. Acesta interzice, în termeni absoluţi, tortura şi tratamentele sau pedepsele inumane ori degradante indiferent de circumstanţe şi de comportamentul victimei.

Maltratarea trebuie să atingă un nivel minim de severitate pentru a cădea sub incidenţa articolului 3. Evaluarea acestui nivel minim este, prin natura lucrurilor, relativă; el depinde de toate circumstanţele cauzei cum ar fi durata maltratării, consecinţele sale fizice şi psihice. Prin prisma jurisprudenţei CEDO, tratamentul se consideră ca fiind unul „inuman”, atunci când inter alia acesta a fost premeditat, a cauzat fie leziuni corporale, fie suferinţe fizice sau psihice intense. Tratament se consideră ca fiind unul „degradant”, atunci când el a cauzat victimelor sentimente de frică, îngrijorare şi inferioritate capabile să le umilească şi să le înjosească. Statul trebuie să asigure ca persoana să fie deţinută în condiţii care sunt compatibile cu respectarea demnităţii sale umane.

Atunci când sunt evaluate condiţiile de detenţie, trebuie luate în consideraţie efectele cumulative ale acestor condiţii, precum şi durata detenţiei. În cazul din speţă, ţinând cont de condiţiile severe din celulă, care era una de dimensiuni mici, supra-aglomerarea din aceasta, lipsa plimbărilor la aer liber, asigurarea inadecvată a celulei cu apă potabilă, lumină şi de faptul că reclamantul a fost deţinut în aceste condiţii timp de 5 zile, instanţele naţionale, în coraport cu jurisprudenţa CEDO, corect au considerat că suferinţele pe care le-a îndurat Creţu Vitalie au depăşit nivelul inevitabil inerent detenţiei şi a atins nivelul de severitate contrar articolului 3 al Convenţiei şi, respectiv, condiţiile de detenţie a reclamantului au constituit o violare a articolului 3 al Convenţiei.

Lipsa condiţiilor adecvate de detenţie au fost confirmate şi prin raportul către Guvernul Republicii Moldova privind vizita efectuată în Republica Moldova de către Comitetul European pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) din 27-31 iulie 2009; precum şi raportul al Raportorului Special pentru tortură şi alte forme crude, inumane sau degradante de tratament sau pedeapsă, Manfred Nowak. Instanţele la adoptarea hotărîrilor corect au constatat şi violarea art. 5§1 din Convenţie, care asigură orice persoană de dreptul la libertate şi la siguranţă.

Astfel, nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepţia următoarelor cazuri şi potrivit căilor legale: a) dacă este deţinut legal pe baza condamnării pronunţate de către un tribunal competent; b) dacă a făcut obiectul unei arestări sau deţineri legale pentru nerespectarea unei hotărâri pronunţate de un tribunal, conform legii, ori în vederea garantării executării unei obligaţii prevăzute de lege; c) dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a se bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice ale necesităţii de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia; d) dacă este vorba de detenţia legală a unui minor, hotărâtă pentru educaţia sa sub supraveghere sau despre detenţia sa legală, în vederea aducerii sale în faţa autorităţii competente; e) dacă este vorba despre detenţia legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f) dacă este vorba despre arestarea sau detenţia legală unei persoane în scopul împiedicării pătrunderii ilegale pe teritoriu sau împotriva căreia se află în curs o procedură de expulzare ori de extrădare.

Or, detenţia reclamantului pe motiv că el nu s-a conformat cererii legitime a colaboratorului poliţiei nu poate fi considerată „legală” prin prisma articolului 5 § 1 al Convenţiei. Prin urmare, a avut loc o violare a acestei prevederi. Astfel, instanţele corect au constatat violarea drepturilor lui Vitalie Creţu garantate de art. 3 şi art. 5§1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, iar în consecinţă legal au admis şi pretenţiile reclamantului privind încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Finanţelor, a prejudiciului moral în sumă de 25000 lei cauzat ca urmare a violării dreptului garantat de art. 3 din Convenţie şi anume detenţia în condiţii inumane şi degradante – timp de 5 zile, precum şi 25000 lei pentru violarea dreptului la libertate şi siguranţă garantat de art. 5§1 din Convenţie.

Or, la aprecierea prejudiciului moral se ia obligatoriu în consideraţie principiul general al echităţii şi faptul că suma nu trebuie să fie vădit disproporţionată cu sumele acordate de Curtea Europeană în speţele similare. Sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului si se apreciază individual pentru fiecare caz, luîndu-se în consideraţie argumentele ambelor părţi în proces, cu excluderea pretenţiilor excesive şi vădit exagerate.

Nu pot fi reţinute argumentele recurentului, Ministerului Finanţelor, precum că sumele de a cîte 25000 lei acordate pentru constatarea violării art. 3 şi art. 5§1 din Convenţie, sunt exagerate, în cazul în care mărimea satisfacţiei morale, acordată de instanţele naţionale, corespund jurisprudenţei CEDO, or conform art. 41 din Convenţie, dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenţiei sau a Protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltei Părţi Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei încălcări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o reparaţie echitabilă.

Nu sunt relevante argumentele recurentului precum că prin Hotărîrea Guvernului cu privire la acordarea indemnizaţiilor unice persoanelor civile şi colaboratorilor organelor de drept care au avut de suferit în urma evenimentelor din 07 aprilie 2009, nr. 192 din 04 aprilie 2012, Ministerul Finanţelor a alocat din fondul de rezervă a statului lui Creţu Vitalie suma de 5000 lei, mărime ce a fost evaluată în corespundere cu toate circumstanţele producerii maltratării intimatului. Astfel, obiectul acţiunii date îl constituie constatarea violării drepturilor reclamantului garantate de art. 3 şi art. 5§1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, de examinarea căreia este investită doar instanţa de judecată şi, cu titlu de consecinţă, are atribuţia legală de a determina cuantumul prejudiciului moral pentru fiecare caz în parte.

Suma de 5000 lei însă, a fost atribuită la dispoziţia Comisiei guvernamentale instituite, prin Hotărîrea Guvernului nr. 67 din 02 februarie 2012, pentru identificarea persoanelor civile care au avut de suferit în urma evenimentelor din 07 aprilie 2009. Or, conform p. 6 al acestui act normativ, pentru recunoaşterea în calitate de victimă a evenimentelor din 07 aprilie 2009 şi beneficierea de compensaţii financiare, persoanele urmau să depună certificatul medical ce atestă leziunile şi traumele cauzate, actele procedurale privind reţinerea şi detenţia, recomandarea sau concluzia medicală privind necesitatea urmării tratamentului şi altor măsuri de reabilitare.

Cu titlu de consecinţă, instanţa de recurs reţine că Vitalie Creţu pretinde prin prezenta acţiune la satisfacţia morală ca rezultat al detenţiei în condiţii inumane şi degradante – timp de 5 zile, precum şi pentru violarea dreptului la libertate şi siguranţă, deci pretenţii ce nu au fost acoperite prin Hotărîrea Guvernului nr. 192 din 04 aprilie 2012. Faţă de cele ce preced, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie conchide de a respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor şi a menţine hotărîrile judecătorești. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie d e c i d e Se respinge recursul declarat de către Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 19 februarie 2014 și hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 24 septembrie 2013 în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a lui Creţu Vitalie împotriva Ministerului Finanţelor al Republicii Moldova, Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova şi Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova cu privire la constatarea violării dreptului şi repararea prejudiciului moral. Decizia este irevocabilă. Preşedinte, judecătorul Svetlana Filincova Judecătorii Iurie Bejenaru Dumitru Mardari Iurie Diaconu Galina Stratulat