2ra-1713/14 — Repararea prejudiciului material şi moral

prima instanţă: S. Lazari dosarul nr. 2ra-1713/14 instanţa de apel: N. Vascan, I. Secrieru, I.Cotruţă DECIZIE 11 iunie 2014 mun.

Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţă: Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru, Liliana Catan, Oleg Sternioală, Svetlana Novac examinînd recursul declarat de către Ministerul Justiţiei, în pricina civilă la cererea înaintată de Petricov Veaceslav către Ministerul Justiţiei cu privire la repararea prejudiciului material şi moral, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, prin care s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei, s-a modificat hotărârea primei instanţe în partea în care a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Petricov Veaceslav împotriva pîrîtului Ministerul Justiţiei şi s-a încasat în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, din contul bugetului de stat, prin intermediul pîrîtului Ministerul Justiţiei, suma în mărime de 5000 lei, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat, micșorând suma încasată pentru prejudiciul moral cauzat de la 5000 lei pînă la 2500 lei.

S-a menţinut hotărîrea în partea în care s-a încasat în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, din contul bugetului de stat, prin intermediul pîrîtului Ministerul Justiţiei, prejudiciului material cauzat în mărime de 1500 lei, c o n s t a t ă: La data de 25 aprilie 2013, reclamantul Petricov Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea ilegală a amenzii administrative şi încasarea de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral cauzat, suma de 50.000 de lei. În motivarea acţiunii, reclamantul Petricov Veaceslav a precizat că la data de 20 aprilie 2009, de către ofiţerul operativ de sector al sectorului de poliţie nr. 5 al Comisariatului de poliţie a sectorului Centru, în privinţa reclamantului Petricov (Ursu) Veaceslav a fost perfectat un proces-verbal pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 471 alin. (1) Cod Administrativ.

La data de 20 aprilie 2009, fiind dispusă expedierea cauzei administrative în adresa judecătoriei Centru pentru examinare conform competenţei. Reclamantul Petricov Veaceslav a menţionat că prin decizia din data de 11.06.2009 a judecătoriei Centru, cauza administrativă a fost restituită în adresa 1 Comisariatului de poliţie a sectorului Centru spre examinare în legătură cu schimbarea competenţei. Ulterior, la data de 07.07.2009, reclamantul a menţionat că acelaşi ofiţer operativ de sector al sectorului de poliţie nr. 5 al Comisariatului de poliţie a sectorului Centru a perfectat în privinţa reclamantului proces-verbal contravenţional pentru comiterea la data de 20 aprilie 2009, a contravenţiei prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod Contravenţional.

Reclamantul a indicat că agentul constatator a indicat că contravenientul Petricov Veaceslav a refuzat să se semneze personal în procesul-verbal contravenţional. Reclamantul Petricov Veaceslav a mai menţionat că prin decizia agentului constatator din data de 07.07.2009, reclamantului, conform prevederilor art. 78 alin. (1) Cod Contravenţional, i-a fost aplicată o sancţiune sub formă de amendă în mărime de 20 de unităţi convenţionale, în mărime de 400 lei. În continuarea cererii de chemare în judecată, reclamantul Petricov Veaceslav a indicat că prin hotărârea judecătoriei Centru din data de 04.11.2009, a fost admis demersul Comisariatului de poliţie a sectorului Centru şi reclamantului Petricov Veaceslav i-a fost înlocuită sancţiunea aplicată la data de 07.07.2009 - amendă în mărime de 20 de unităţi convenţionale, cu sancţiune sub formă de amendă în mărime dublă - 40 de unităţi convenţionale.

De asemenea reclamantul a precizat că a contestat procesul-verbal contravenţional perfectat în privinţa lui şi decizia de sancţionare, iar prin hotărârea judecătoriei Centru din data de 27.10.2010, procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia de sancţionare au fost anulate, cu încetarea procesului contravenţional. De asemenea, reclamantul Petricov Veaceslav a mai indicat că procesul- verbal cu privire la contravenţie în baza art. 78 alin. (1) Cod contravenţional şi decizia agentului constatator din 07.07.2009 au fost întocmite în lipsa contravenientului, iar la rubricile din procesul-verbal, unde urma să se semneze contravenientul, agentul constatator, falsificînd actul, a indicat că contravenientul a refuzat semnarea procesului-verbal cu privire la contravenţie, necătînd la faptul că la acea dată reclamantul Petricov Veaceslav nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova.

Ulterior, la data de 19.04.2010, reclamantul revenind în ţară, a aflat că a fost atras la răspundere contravenţională în baza art. 78 alin. (1) Cod Contravenţional, găsind în lădiţa poştală scrisoarea executorului judecătoresc, prin care a fost avertizat despre achitarea benevolă a amenzii de 800 lei pînă la data de 24.03.2010, ora 10:00. eclamantul a menţionat că la data de 28.04.2010, a făcut cunoştinţă cu dosarul contravenţional 4d-683/09 şi pentru prima dată a luat cunoştinţă cu procesul - verbal cu privire la contravenţie din data de 07.07.2009 întocmit în privinţa sa, privind comiterea contravenţiei prevăzute de art. 78 alin. 1) Cod Contravenţional.

Petricov Veaceslav a mai precizat că în rezultatul controlului efectuat în baza plângerii reclamantului, la data de 31.10.2011, de către procuratura sectorului Centru a fost pornită urmărirea penală în privinţa colaboratorului de poliţie V. Bîrcă conform art. 332 alin. (1) Cod Penal, pe faptul falsificării procesului-verbal contravenţional perfectat la data de 07.07.2009. 2 Reclamantul a indicat că consideră că prin acţiunile ilicite ale organelor afacerilor interne privind atragerea ilegală la răspundere contravenţională, sancţionarea nelegitimă a acestuia cu amendă, atît de poliţie cît şi aplicarea ilegală a unei sancţiuni duble de către instanţa de judecată, i-au fost cauzate prejudicii de ordin material cît şi moral, fapt ce a servit drept temei de a se adresa în instanţa de judecată cu prezenta acţiune.

În continuare, reclamantul Petricov Veaceslav a menţionat că prin acţiunile ilicite ale organului de poliţie privind întocmirea neîntemeiată a procesului verbal de comitere a contravenţiei administrative, sancţionarea sa nelegitimă, de către poliţie şi instanţa de judecată, i-a fost cauzat un prejudiciu moral incontestabil manifestat prin suferinţe fizice şi psihice, retrăiri, intimidare în societate, pierderea încrederii în obiectivitatea justiţiei, acţiuni ce s-au soldat cu atragerea ilegală la răspundere administrativă şi aplicarea ilegală a sancţiunii administrative sub formă de amendă, prin ce i s-au cauzat mari suferinţe fizice şi psihice, motiv pentru care reclamantul solicită să-i fie reparat prejudiciului moral cauzat prin aplicarea ilegală a amenzii administrative de către instanţa de judecată, prin compensare bănească din contul statului, în sumă de 5000 lei.

Reieşind din cele expuse şi în conformitate cu prevederile indicate, reclamantul Petricov Veaceslav a solicita instanţei admiterea integrală a cererii de chemare în judecată, încasarea din contul bugetului de stat prin intermediul Ministerului Justiţiei al Republicii Moldova în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, suma de 5000 lei cu titlu de reparare a prejudiciului moral şi 2500 lei cu titlu de cheltuieli de asistenţă juridică. Prin hotărârea judecătoriei Buiucani mun.

Chişinău din 23 iulie 2013, a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Petricov Veaceslav împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei privind compensarea prejudiciului material şi moral cauzat şi s-a încasat în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, din contul bugetului de stat, prin intermediul pârâtului Ministerul Justiţiei, compensarea prejudiciului material cauzat în mărime de 2500 lei şi compensarea prejudiciului moral cauzat în mărime de 5000 lei, în total 7500 lei.

Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, s-a admis apelul declarat de Ministerul Justiţiei, s-a modificat hotărârea primei instanţe în partea în care a fost admisă cererea de chemare în judecată a reclamantului Petricov Veaceslav împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei şi s-a încasat în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, din contul bugetului de stat, prin intermediul pârâtului Ministerul Justiţiei, suma în mărime de 5000 lei, pentru compensarea prejudiciului moral cauzat, micșorând suma încasată pentru prejudiciul moral cauzat de la 5000 lei pînă la 2500 lei. În rest s-a menţinut hotărârea în partea în care s-a încasat în beneficiul reclamantului Petricov Veaceslav, din contul bugetului de stat, prin intermediul pârâtului Ministerul Justiţiei, prejudiciului material cauzat în mărime de 1500 lei.

La data de 07 aprilie 2014, Ministerul Justiţiei au depus recurs împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acţiunii. 3 În motivarea amplă a recursului, recurentul a indicat în esenţă că, decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013 este pasibilă de a fi casată pe motivul încălcării normelor de drept material şi procedural. Recurentul indică că conform prevederilor art. 1405, 1422 din Codul Civil, statul răspunde patrimonial pentru prejudiciul adus persoanei prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi instanţelor judecătoreşti.

În această ordine de idei, consideră recurentul că instanţa de apel a aplicat eronat normele de drept material ce ţin de încasarea prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care pentru aplicabilitatea dispoziţiilor din legea precizată, necesită de a fi întrunite cumulativ (minim o condiţie), atît circumstanţele prevăzute de art.6 -„dreptul la repararea prejudiciului", cît şi de art.3 - „cazurile de reparare a prejudiciului material şi morar. Prin urmare, normele legale în cauză sunt indisolubile şi nu pot fi aplicate separat. De asemenea menţionează recurentul că, făcînd o apreciere de fapt şi de drept a prezentei acţiuni, menţionează că pretinsa amendă administrativă a fost aplicată de către agentul constatator dar nu de către instanţa de judecată.

Totodată, reţinem şi faptul că, la emiterea deciziei din 23 decembrie 2013 instanţa apel a apreciat arbitrar poziţia participanţilor procesului şi nu a luat în consideraţie prevederile art.118, alin.(l) din Codul de Procedură Civilă, care prevede că fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. Aşadar, în legătură cu faptul că nici o condiţie din prevederile art. 3 şi art.6 din Legea nr.1545 nu se regăseşte în justificarea pretenţiei expuse în cererea de chemare în judecată în ce priveşte încasarea prejudiciului din bugetul statutului, consideră recurentul că instanţa de apel a admis nefondat pretenţiile intimatului.

Studiind materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în recurs, verificând temeinicia depunerii cererii de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră recursul neîntemeiat şi pasibil de a fi respins cu menţinerea deciziei instanţei de apel din următoarele considerente. În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe. În conformitate cu prevederile art.434 alin.(1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege.

Termenul de 2 luni este termen de decădere şi nu poate fi restabilit. Din materialele dosarului, instanţa de recurs constată că dispozitivul deciziei instanţei de apel a fost pronunţată la 23 decembrie 2013 (f.d.58). Conform scrisorii de însoţire, recurentul a primit copia dispozitivului deciziei instanţei de apel la 05 februarie 2014, astfel recursul declarat a fost depus în termen legal. (f.d. 74). În conformitate cu art. 444 CPC, recursul se examinează fără înştiinţarea participanţilor la proces. Verificând argumentele recursului coroborat circumstanţelor de drept pe care este întemeiată decizia instanţei de apel, Colegiul civil, comercial şi de 4 contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie constată că instanţa de apel a dat o apreciere corectă pretenţiilor deduse judecăţii şi circumstanţelor de fapt stabilite, adoptând o hotărâre legală şi întemeiată.

Astfel instanţa de recurs a stabilit că la data de 25 aprilie 2013, reclamantul Petricov Veaceslav a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiţiei privind repararea prejudiciului cauzat prin aplicarea ilegală a amenzii administrative şi încasarea de la bugetul de stat în contul reparării prejudiciului moral cauzat, suma de 50000 de lei. Din materialele dosarului, instanţa de recurs reţine că la data de 20 aprilie 2009, ofiţerul operativ de sector al sectorului de poliţie nr. 5 al Comisariatului de poliţie a sectorului Centru a perfectat procesul-verbal pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 471 alin. (1) Cod Administrativ în privinţa lui Petricov (Ursu) Veaceslav (f.d.

5). Din procesul-verbal pentru comiterea contravenţiei din data de 07.07.2009, s-a constatat că în privinţa lui Petricov (Ursu) Veaceslav a fost întocmit proces- verbal contravenţional pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod Contravenţional la data de 20 aprilie 2009, cu aplicarea sancţiunii sub formă de amendă în mărime de 20 de unităţi convenţionale, egală cu suma de 400 lei (f.d. 6). De asemenea, din hotărârea judecătoriei Centru din data de 04.11.2009, Colegiul Civil a stabilit că a fost admis demersul Comisariatului de poliţie a sectorului Centru şi reclamantului Petricov Veaceslav i-a fost înlocuită sancţiunea aplicată la data de 07.07.2009 - amendă în mărime de 20 de unităţi convenţionale, cu sancţiune sub formă de amendă în mărime dublă - 40 de unităţi convenţionale (f.d.

7). Iar, din hotărârea judecătoriei Centru din data de 27.10.2010, s-a constatat că procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia de sancţionare în privinţa reclamantului Petricov Veaceslav au fost anulate, cu încetarea procesului contravenţional, în textul hotărârii, instanţa de judecată stabilind că în perioada în care în privinţa reclamantului Petricov Veaceslav a fost perfectat procesul-verbal şi aplicată sancţiunea contravenţională el s-a aflat peste hotarele ţării şi menţiunea agentului constatator că reclamantul a refuzat să semneze procesul-verbal contravenţional la momentul perfectării lui, este ilegală (f.d. 12-13). Instanţa de recurs reţine că Petricov Veaceslav a avut calitatea ce contravenient într-un proces contravenţional finalizat printr-o hotărâre de încetare a procedurii administrative din lipsa faptului contravenţiei administrative prevăzute.

Reiterând prevederile art. 6 alin. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilit de prezenta lege, apare în cazul devenirii definitive şi irevocabile a sentinţei de achitare. Reieșind din materialele cauzei, instanţa de recurs reţine că prin hotărârea judecătoriei Centru din data de 27.10.2010, prin care procesul-verbal contravenţional şi decizia de sancţionare în privinţa reclamantului Petricov Veaceslav au fost anulate ca ilegale, iar procesul contravenţional a fost încetat, s- a constatat că reclamantului Petricov Veaceslav a fost sancţionat ilegal de către agentul constatator OOS al SP nr. 5 a CPS Centru conform prevederilor art. 78 al.

5 (1) Cod Contravenţional, fiindu-i aplicată o amendă în mărime de 20 unităţi convenţionale. (f.d 12-13) Astfel în conformitate cu prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma supunerii ilegale la arest contravenţional, reţinerii contravenţionale ilegale sau aplicării ilegale a amenzii contravenţionale de către instanţa de judecată. Aşadar instanţa de recurs reţine că la data de 04.11.2009, prin hotărârea judecătoriei Centru, în temeiul demersului Comisariatului de poliţie Centru mun.

Chişinău şi în conformitate cu prevederile art. 34 Cod Contravenţional, reclamantului Petricov Veaceslav i-a fost aplicată amenda contravenţională în mărime de 40 de unităţi convenţionale, fapt care se încadrează în prevederile art. 3 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

Instanţa de recurs reţine şi prevederile art. 2 din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, care apreciază acţiunile ilicite ca acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţiile administrative, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale in timpul procedurii penale sau administrative (infracţiuni).

Aşadar instanţa de recurs conchide că concluzia instanței de apel privitor la faptul atragerii la răspundere contravenţională şi constatarea ulterioară a inexistenţei săvârșirii contravenţiei de către apelantul reclamantul Petricov Veaceslav, stabilită prin hotărâre judecătorească, este una întemeiată şi corectă. Conform art. 1405 alin.(l) Cod civil, prejudiciul cauzat persoanei fizice prin condamnare ilegală, atragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea, prin aplicarea ilegală în calitate de sancţiune administrativă a arestului, muncii neremunerate în folosul comunităţii se repară de către stat integral indiferent de vinovăţia persoanelor de răspundere ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti.

În conformitate cu prevederile art. 1422 alin.(l) Cod Civil, în cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferinţe psihice sau fizice) prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţie, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparaţia prejudiciului prin echivalent bănesc. Totodată, conform art. 1423 Cod civil, mărimea compensaţiei pentru prejudiciul moral se determină 6 de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate persoanei vătămate, de gradul de vinovăţie al autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, şi de măsura în care această compensare poate aduce satisfacţie persoanei vătămate.

Caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate. Prin urmare, reieşind din cumulul de probe anexat la materialele dosarului, ținând cont de circumstanţele pricinii coroborat cu normele legale naţionale şi internaţionale, instanța de recurs conchide că instanţa de apel corect a apreciat criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral, avînd totuşi în vedere faptul că prin adoptarea hotărîrii judecătoriei Centru mun. Chişinău din data de 27 octombrie 2010, faţă de reclamantul Petricov Veaceslav deja constituie un remediu efectiv, prin încetarea procesului contravenţional.

Prin urmare, ținând cont de faptul că, decizia instanţei de apel este întemeiată şi legală, iar argumentele invocate de către recurent sînt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a respinge recursul şi a menţine decizia instanţei de apel atacată. În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit.a) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e: Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiţiei. Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 23 decembrie 2013, în pricina civilă la cererea înaintată de Petricov Veaceslav către Ministerul Justiţiei cu privire la reparera prejudiciului material şi moral.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele şedinţei, judecătorul Nicolae Clima Judecătorii Tatiana Vieru Oleg Sternioală Liliana Catan Svetlana Novac 7