2ra-2075/13 — Încasarea datoriei

prima instanţă: Gh.Popa dosarul nr.2ra-2075/13 instanţa de apel: E.Ababei, N.Matveeva, G.Polivenco DECIZIE 23 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia, Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov, Valentina Clevadî examinînd recursul declarat de către Bargan Vitalie, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Organizaţia de microfinanţare „Bravo-Credit” societate cu răspundere limitată împotriva lui Bargan Vitalie privind încasarea datoriei, împotriva deciziei Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013 prin care a fost respins apelul declarat de Bargan Vitalie şi s-a menţinut hotărîrea Judecătoriei Teleneşti din 09 august 2012, c o n s t a t ă La 14 mai 2012 OM ,,Bravo-Credit” SRL s-a adresat în instanţa de judecată cu acţiune către Bargan Vitalie privind încasarea datoriei.

În motivarea acţiunii reclamantul a indicat că, în baza contractului de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011 OM ,,Bravo-Credit” SRL a acordat lui Bargan Vitalie un împrumut în sumă de 3 000 lei. Conform pct.5.4 al contractului menţionat şi anexei nr.1 Bargan Vitalie urma să restituie suma împrumutată la 06 iunie 2011 şi dobînda în mărime de 720 lei. Indică reclamantul că, pîrîtul a încălcat condiţiile contractului de împrumut, iar fiind somat prin mesaje şi scrisori de a restitui suma împrumutului şi dobînda, acesta nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale mărimea datoriei constituind suma de 7 996 lei, din care 3000 lei suma împrumutului, 720 lei dobînda pentru folosirea împrumutului, 3 600 lei penalitatea, 556 lei dobînda de întîrziere şi 120 lei cheltuieli de notificare.

Solicită reclamantul prin cererea de chemare în judecată şi cererea suplimentară, încasarea de la Bargan Vitalie în beneficiul OM ,,Bravo-Credit” SRL a sumei de 7 996 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3095 lei (f.d. 2-3, 27). Prin hotărârea Judecătoriei Teleneşti din 09 august 2012 acţiunea a fost admisă şi s-a încasat de la Bargan Vitalie în beneficiul OM ,,Bravo-Credit” SRL suma de 7 996 lei şi cheltuielile de judecată în mărime de 3095 lei. 1 Prin decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013 s-a respins apelul declarat de Bargan Vitalie şi s-a menţinut hotărîrea primei instanţe. La 29 aprilie 2013 Bargan Vitalie a declarat recurs, solicitînd admiterea acestuia, casarea hotărîrilor judecătoreşti şi emiterea unei noi hotărîri.

În susţinerea recursului s-a indicat că, instanţele judecătoreşti la examinarea pricinii au interpretat şi aplicat eronat normele de drept material şi procedural. În acest sens indică că, dobînda prevăzută în anexa nr.1 al contractului de împrumut contravine prevederilor art. 869 Cod civil şi respectiv conform art.220 Cod civil instanţa invocă din oficiu nulitatea clauzei privind dobînda din contractul de împrumut, în mărimea ce depăşeşte rata de refinanţare a Băncii Naţionale a Moldovei. La fel indică că, contrar normelor de drept procedural instanţele judecătoreşti au încasat sumele solicitate de către intimat cu titlu de cheltuieli pentru notificare, asistenţa juridică acordată şi transport, fără a verifica dacă acestea sunt confirmate prin probe, dacă sunt reale şi necesare.

Instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor din cererea de apel. În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Materialele cauzei atestă că copia deciziei motivate a instanţei de apel a fost expediată părţilor de către Curtea de Apel Chişinău la 11 februarie 2013. Astfel, recursul se consideră depus în termen. Studiind materialele pricinii, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, a casa decizia Curţii de Apel Chişinău din 29 aprilie 2013, cu restituirea pricinii la rejudecare în instanţa de apel din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 445 alin.(1) lit. c) CPC, instanţa, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze integral decizia instanţei de apel şi să trimită pricina pentru rejudecare în instanţa de apel în toate cazurile în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanţa de recurs. Instanţa de recurs constată că, OM ,,Bravo-Credit” SRL a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Bargan Vitalie solicitînd prin cererea iniţială şi cea suplimentară încasarea sumei de 7 996 lei, în baza contractului de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011 şi cheltuielile de judecată.

Prin hotărârea primei instanţei din 09 august 2012, acţiunea iniţială a fost admisă, încasînd de la Bargan Vitalie în beneficiul OM ,,Bravo-Credit” SRL suma de 7 996 lei din care 3000 lei suma împrumutului, 720 lei dobînda pentru folosirea împrumutului, 3 600 lei penalitatea, 556 lei dobînda de întîrziere şi 120 lei cheltuielile pentru notificare, şi cheltuielile de judecată în mărime de 3095 lei. Instanţa de fond şi-a motivat soluţia prin faptul că Bargan Vitalie este obligat să restituie banii primiţi în baza contractului de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011, cît şi dobînda prevăzută de contract. Judecînd apelul declarat de Bargan Vitalie, instanţa de apel găseşte drept legală şi întemeiată hotărîrea primei instanţe, considerînd necesar de a respinge apelul declarat, şi a menţine hotărîrea contestată.

2 În opinia instanţei de recurs, aprecierea probelor de către instanţele inferioare a fost arbitrară, rezultate din aplicarea eronată a normelor de drept material şi procedural şi examinarea insuficientă a circumstanţelor pricinii. În conformitate cu art. 239 Codul de procedură civilă, hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanţa îşi întemeiază hotărîrea numai pe circumstanţele constatate nemijlocit de instanţă şi pe probele cercetate în şedinţă de judecată. În conformitate cu art.373 alin.(1) şi (5) Codul de procedură civilă, instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărîrii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă.

Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Reieşind din limitele judecării apelului consfinţite în norma enunţată şi din specificul obiectului acţiunii în cauză, instanţa de recurs reţine că contrar acestor prevederi, instanţa de apel, judecînd apelul, a trecut în mod superficial asupra circumstanţelor pricinii, referindu-se în mod general la aceleaşi constatări reţinute la adoptarea hotărîrii de prima instanţă, fără a examina legalitatea şi temeinicia hotărîrii supusă apelului în raport cu regulile şi legislaţia ce guvernează litigiul în cauză. Din materialele dosarului rezultă că la 08 aprilie 2011 OM ,,Bravo-Credit” SRL a încheiat cu Bargan Vitalie un comtract de împrumut cu dobîndă nr.199.

Conform anexei nr.1 al contractului de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011 Bargan Vitalie a primit cu împrumut suma de 3 000 lei, pentru un termen de 60 de zile, cu o dobîndă de 0,4% pentru fiecare zi calendaristică, ce constituie suma de 720 lei. Scadenţa finală conform graficului de rambursare fiind la 06 iunie 2011. Conform pct. 8.3 al contractului de împrumut menţionat, în cazul în care împrumutatul nu va rambursa suma împrumutului în termenul prevăzut de prezentul contract, va fi obligat să achite împrumutătorului o penalitate în mărime fixă, în sumă de 20 lei pentru fiecare zi de întîrziere. Conform art. 867 Cod civil, prin contractul de împrumut o parte (împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părţi (împrumutatul) bani sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeaşi sumă sau bunuri de acelaşi gen, calitate şi cantitate la expirarea termenului pentru care i-au fost date.

Conform art. 869 alin. (1) şi (2) din Codul civil, în baza contractului de împrumut, părţile pot prevedea şi plata unei dobînzi, care trebuie să se afle într-o relaţie rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Înţelegerea asupra dobînzii prin care se încalcă dispoziţia alin.(1) este nulă. Astfel, instanţa de apel nu s-a expus asupra argumentelor din cererea de apel a recurentului Bargan Vitalie referitor la faptul că prin contractual de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011 s-a stabilit o dobîndă în mărime de 0,4% pentru fiecare zi calendaristică, care nu se află într-o rată rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, deşi art.217 alin. (1) Cod civil expres prevede că nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut şi actual.

Instanţa de judecată o invocă din oficiu. 3 În acest context Colegiul menţionează că instanţa de apel nu a ţinut cont de faptul că la aplicarea art.869 alin. (1) Cod civil, urmează a se lua în considerare specificul pieţei financiare non-bancare şi a legislaţiei aferente.

Conform Normelor de prudenţă financiară a asociaţiilor de economii şi împrumut a cetăţenilor, aprobate de Comisia Naţională a Pieţei Financiare prin hotărîrea nr.17/8 din 30 aprilie 2008 (pct.17) rata dobînzii la împrumuturile acordate de către asociaţi trebuie stabilită la un nivel suficient pentru a acoperi cheltuielile privind dobînzile la mijloacele financiare atrase, cheltuielile suportate şi constituirea şi/sau menţinerea rezervei instituţionale la nivelul minim stabilit la art.33 al Legii nr.139 din 21 iunie 2007. Prin urmare, în scopul stabilirii temeiniciei sau netemeiniciei cerinţelor solicitate în acţiunea de bază, era indispensabil, alături de cele constatate, de a supune controlului legalitatea hotărîrii atacate cu apel în baza argumentelor aduse în cererea de apel, cu expunerea poziţiei instanţei pe fiecare din argumentele invocate, cît şi prin cercetarea actului juridic – contractul încheiat între OM ,,Bravo-Credit” SRL şi instituţia bancară, care a acordat intimatului mijloacele financiare atrase, pentru a stabili dacă dobînda prevăzută în contractul de împrumut nr.199 din 08 aprilie 2011 este echitabilă şi justă şi nu este necesară reducerea acesteia pînă la o rată rezonabilă.

Afară de aceasta, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că conform art. 624 alin. (1) din Codul civil, clauza penală (penalitatea) este o prevedere contractuală prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul, stipulînd că debitorul, în cazul neexecutării obligaţiei, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun. Potrivit art.268 alin. (1) lit.a) Codul civil, se prescriu în termen de 6 luni acţiunile privind încasarea penalităţii. Conform art. 271 Cod civil, acţiunea privind apărarea dreptului încălcat se respinge în temeiul expirării termenului de prescripţie extinctivă numai la cererea persoanei în a cărei favoare a curs prescripţia, depusă pînă la încheierea dezbaterilor în fond.

În apel sau în recurs, prescripţia poate fi opusă de îndreptăţit numai în cazul în care instanţa se pronunţă asupra fondului. Din materialele dosarului rezultă că recurentul-pîrît Bargan Vitalie atît în cadrul dezbaterilor judiciare în prima instanţă (f.d.21-22), cît şi în cererea de apel (f.d.44) a invocat încălcarea termenului de prescripţie la înaintarea pretenţiei privind încasarea penalităţii, în baza temeiului prevăzut de art.268 alin. (1) lit.a) Codul civil, însă prima instanţă şi instanţa de apel examinînd pricina în fond, contrar prevederilor legale, nu s- au expus asupra prescripţiei.

În acest context, Colegiul a mai constatat că cererea de apel declarată de Bargan Vitalie a conţinut şi alte argumente asupra cărora instanţa de apel nu s-a expus, respingînd apelul printr-o declaraţie generală, deşi era obligată, în baza art.373 alin. (5) CPC, să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce denotă că instanţa de apel a examinat cauza superficial, fără a intra în esenţa litigiului, ceia ce constituie o încălcare esenţială a normelor de drept procedural, ce au dus la soluţionarea greşită a pricinii. Lichidarea acestor lacune în cadrul procedurii de examinare în recurs nu este posibilă, de aceea cauza urmează a fi reexaminată.

4 Totodată, din interpretarea art. 6 al CEDO, pronunţarea de către instanţele judecătoreşti a unor hotărîri motivate constituie una dintre garanţiile dreptului fundamental la un proces echitabil şi acesta presupune obligaţiunea instanţei judecătoreşti de a se expune în hotărîrile contestate asupra tuturor cerinţelor acţiunii, precum şi argumentelor invocate de către părţi întru, respectiv, admiterea sau respingerea acestora (cauza García Ruiz c. Spaniei din 21.01.1999).

Astfel, reieşind din considerentele menţionate şi avînd în vedere faptul că instanţa de apel nu a elucidat circumstanţele importante pentru soluţionarea pricinii întru aplicarea corectă a normei de drept ce guvernează rezolvarea prezentului litigiu şi a normelor de drept procedural, şi deoarece eroarea judiciară în cauză nu poate fi corectată de către instanţa de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanţei de apel şi de a restitui pricina spre rejudecare în Curtea de Apel Bălţi. În conformitate cu art. art. 445 alin.(1) lit.c) CPC, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, d e c i d e : Se admite recursul declarat de către Bargan Vitalie.

Se casează decizia Curţii de Apel Bălţi din 05 februarie 2013, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Organizaţia de microfinanţare „Bravo- Credit” societate cu răspundere limitată împotriva lui Bargan Vitalie privind încasarea datoriei, cu restituirea pricinii spre rejudecare la Curtea de Apel Bălţi, în alt complet de judecători. Decizia nu se supune nici unei căi de atac. Preşedintele şedinţei, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov Valentina Clevadî 5