2ra-2169/13 — Anularea deciziilor și titlurilor de autentificare a terenurilor

Instanţa de fond: I. Vornicescu Dosarul nr. 2ra-2169/13 Instanţa de apel: N. Vascan, L. Popova, T. Pelin DECIZIE 16 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele completului judecătorul: Iulia Sîrcu, Judecătorii: Vera Macinskaia, Valentina Clevadî, Tamara Chişca-Doneva, Ion Vîlcov, examinînd cererea de recurs declarată de către Barba Ana, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Barba împotriva lui Burduja Anatolie, Dragomir Roman, Primăria com. Stăuceni, ÎS „Cadastru”, privind anularea deciziilor şi titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate şi la cererea reconvenţională a lui Dragomir Roman împotriva Consiliului com.

Stăuceni, privind anularea actului administrativ, împotriva deciziei Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2013, prin care a fost menţinută hotărîrea Judecătoriei Rîşcani, mun. Chişinău din 07 noiembrie 2011, c o n s t a t ă: La 14 inie 2010,. Barba Ana a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Burduja Anatolie, Dragomir Roman, Primăria com. Stăuceni, ÎS „Cadastru”, privind anularea deciziilor şi titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate. În motivarea acţiunii, reclamanta a invocat că prin decizia nr. 3/12 din 18 aprilie 2003, i-a fost atribuit un sector de teren cu suprafaţa de 0,06 ha în com. Stăuceni mun. Chişinău, str. Livezilor 44 "d", pentru construcţia casei de locuit, trecut în Registrul Cadastral al deţinătorilor de teren a Primăriei com.

Stăuceni cu nr. 4213. În repetate rînduri s-a adresat atît Consiliului comunal Stăuceni, cît şi primarului comunei Stăuceni privitor la eliberarea titlului deţinătorului de teren, însă primea răspunsuri formale, precum că în cadrul lucrărilor de înregistrare masivă a terenurilor în intravilanul com. Stăuceni au fost comise erori, ce urmează a fi corectate, iar la moment nu pot să elibereze titlul de autentificare a deţinătorului dreptului de teren. Drept răspuns la interpelarea înaintată Primăriei com. Stăuceni, prin scrisoarea nr. 02/1-24/498 din 09 septembrie 2009, reclamanta a fost informată asupra faptului că în Registrul Cadastral al deţinătorilor de terenuri a Primăriei com.

Stăuceni la nr. 4213 în 2004 este înregistrată Ana Barba în calitate de deţinător al terenului pentru construcţie cu suprafaţa de 0,06 ha din str. Livezilor 44 "d". În actualul Registru al deţinătorilor de teren la nr. 4213 este înregistrat acelaşi deţinător, Ana Barba asupra aceluiaşi teren, str. Livezilor 44 "d", însă suprafaţa terenului constituie 0,09 ha. Din răspunsul Primăriei reclamanta a fost informată că înregistrările în Registrul bunurilor imobile în cadrul lucrărilor de înregistrare masivă a terenurilor în intravilanul com. Stăuceni au fost aprobate prin Decizia nr. 6/2 din 08 mai 2007, însă, conform deciziei nr. 6/2 din 08 mai 2007, terenul din com.

Stăuceni, str. Livezilor 44 "d"a fost atribuit lui Borduja Anatolie, drept temei invocîndu-se decizia Consiliului comunal Stăuceni nr. 1 din 25 ianuarie 1995. Conform datelor din Arhiva de Stat decizia nr. 1 din 25 ianuarie 1995 nu există, la fel nu există înscrieri în Registrul Cadastral al deţinătorilor de teren pînă la adoptarea deciziei 6/2 din 08 mai 2007. La 26 august 2008, Consiliul comunal Stăuceni prin decizia nr. 9/10.1 a modificat parţial decizia Consiliului com.

Stăuceni nr. 6/2 din 08 mai 2007, în ceea ce priveşte anexa deţinătorilor de terenuri şi a substituit deţinătorul de teren nr. cadastral 3153215064 Borduja Anatolie cu Dragomir Roman, deţinătorul terenului respectiv din str. Livezilor 44 "d" în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 5163 din 20 octombrie 2006. Reclamanta s-a adresat către Consiliul comunal Stăuceni cu cerinţa de a corecta eroarea din Decizia 6/2 din 08 mai 2007, cu referire la terenul din str. Livezilor 44 "d". Consiliul comunal Stăuceni prin decizia nr. 3/23 din 15 martie 2010, a modificat decizia nr. 6/2 din 08 mai 2007, în privinţa suprafeţei terenului din suprafaţa de 0,1043 ha în 0,06 ha şi a deţinătorului terenului din Borduja Anatolie în Barba Ana, a anulat Titlul cu nr. cadastral 3153215064 cu suprafaţa de 0,1043 ha eliberat la 05 iunie 2007, perfectat eronat pe numele lui Borduja Anatolie şi a decis eliberarea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,06 ha din str. Livezilor 44 "d" pe numele Anei Barba.

La 25 martie 2010, întru executarea deciziei a solicitat Primăriei com. Stăuceni perfectarea şi eliberarea titlului de autentificare a dreptului de proprietate asupra terenului din str. Livezilor 44 "d". Cere reclamanta anularea deciziilor Consiliului comunal Stăuceni nr. 1 din 25 ianuarie 1995, nr. 6/2 din 08 mai 2007, nr. 9/10.2 din 26 august 2008, declararea nulităţii contractului de vînzare-cumpărare nr. 5893 din 29 noiembrie 2007, obligarea Primăriei com. Stăuceni de a eliberarea titlu de autentificare a deţinătorului de teren cu suprafaţa de 0,06 ha din str. Livezilor 44 "d" din com. Stăuceni pe numele Anei Barba, obligarea OCT Chişinău de a opera modificările respective în Registrul bunurilor imobile.

La 12 mai 2010, Dragomir Roman a înaintat acţiunea reconvenţională împotriva Consiliului şi Primăriei com. Stăuceni, Ana Barba, solicitînd anularea deciziei Consiliului comunal Stăuceni nr. 3/23 din 19 martie 2010, cu privire la modificarea deciziei nr. 6/2 din 08 mai 2007, privind deţinătorul terenului din str. Livezilor 44 "d" com. Stăuceni, mun. Chişinău. În motivarea acţiunii reconvenţional, Dragomir Roman a invocat că în temeiul contractului de vînzare-cumpărare nr. 5893 încheiat cu Burduja Anatolie a devenit proprietarul lotului de teren nr. cadastral 3153215064 cu suprafaţa de 0,1043 ha. Cît 2 priveşte dreptul Anei Barba, acesteia i s-a transmis alt teren pentru construcţia casei, care a fost vîndut, din care considerente ea nu mai poate pretinde la atribuirea terenului repetat în condiţiile art. 11 Cod funciar.

Prin hotărîrea Judecătoriei Rîşcani mun. Chişinău din 07 noiembrie 2011, acţiunea de bază a fost respinsă ca tardivă şi neîntemeiată, iar acţiunea reconvenţională a fost admisă integral. Nefiind de acord cu hotărîrea instanţei de fond, la 01 ianuarie 2012, Barba Ana a contestat-o cu apel, prin care a solicitat casarea acesteia, cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii de bază şi de respingere a celei reconvenţionale. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2012, cererea de apel declarată de Barba Ana a fost respinsă, iar hotărîrea instanţei de fond menţinută. La 10 aprilie 2013, Barba Ana a contestat cu recurs decizia instanţei de apel şi hotărîrea instanţei de fond, solicitînd casarea acestora cu pronunţarea unei hotărîri noi, de admitere a acţiunii de bază şi de respingere a celei reconvenţionale.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a invocat că instanţele ierarhic inferioare nu au constat şi elucidat pe deplin circumstanţele pricinii în mod neîntemeiat au ajuns la concluzia de a respinge acţiune. Examinînd materialele dosarului în raport cu argumentele invocate în cererea de recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul înaintat de Barba Ana urmează a fi respins ca fiind depus tardiv, din următoarele considerente. Conform art. 445 alin. (1) lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul şi să menţină decizia instanţei de apel şi hotărîrea primei instanţe, precum şi încheierile atacate cu recurs.

Conform prevederilor art. 434 alin. (1) CPC (în vigoare la momentul adoptării deciziei), recursul se declară în termen de 2 luni de la data pronunţării deciziei, iar în cazul redactării acesteia – de la data înştiinţării scrise a părţilor despre semnarea hotărîrii redactate. După cum rezultă din materialele cauzei, decizia instanţei de apel a fost pronunţată la 16 mai 2012 şi a fost expediată părţilor la 09 iulie 2012 (f.d.

141). Cererea de recurs a fost depusă contrar normei de drept sus-enunţate, la 10 aprilie 2013. Conform prevederilor art. 56 alin. (1) CPC, participanţii la proces sînt în drept să ia cunoştinţă de materialele dosarului, să facă extrase şi copii de pe ele, să solicite recuzări, să prezinte probe şi să participe la cercetarea lor, să pună întrebări altor participanţi la proces, martorilor, experţilor şi specialiştilor, să formuleze cereri, să reclame probe, să dea instanţei explicaţii orale şi scrise, să expună argumente şi considerente asupra problemelor care apar în dezbaterile judiciare, să înainteze obiecţii împotriva demersurilor, argumentelor şi considerentelor celorlalţi participanţi, să atace actele judiciare şi să-şi exercite toate drepturile procedurale acordate de legislaţia procedurală civilă.

Norma cuprinsă în alin. (3) al aceluiaşi articol, stipulează că, participanţii la proces sînt obligaţi să se folosească cu bună-credinţă de drepturile lor procedurale. În cazul abuzului de aceste drepturi sau al nerespectării obligaţiilor procedurale, se aplică sancţiunile prevăzute de legislaţia procedurală civilă. 3 În acest context, Colegiu reţine că recurenta nu a făcut uz de drepturile sale procedurale cu bună-credinţă, întrucît, la examinarea cauzei în ordine de apel a fost reprezentată de către un avocat, iar acesta din urmă a participat la şedinţa de judecată la care a fost pronunţată decizia, prin urmare cunoscînd despre data pronunţării deciziei şi soluţia adoptată.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat.

Astfel, instanţa de recurs notează că recurenta urma la intervale rezonabil de timp să se intereseze de soarta dosarului aflat pe rol, pentru a lua măsurile necesare, după cum sugerează jurisprudenţa CEDO, de a proteja drepturile sale de acces la instanţă (Van Harn versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007). Or, potrivit şi jurisprudenţei CEDO, cu valoare de principiu (cauza Ghirea contra Moldovei (Hotărârea CEDO din 26 iunie 2012)), fiind prezent reprezentantul recurentei la şedinţa la care a fost adoptată soluţia, recurenta avea obligaţia de a urmări desfăşurarea procesului în care este implicată ca parte. În această ordine de idei este cert că depunând cererea de recurs peste termenul legal de contestare, recurenta a demonstrat o neglijenţă a drepturilor sale procedurale stipulate în legislaţia naţională.

Drept urmare, examinarea unui recurs tardiv declarat împotriva unei hotărâri definitive, ar avea un efect incompatibil cu principiul securităţii juridice, garantat de articolul 6 din Convenţie şi ar încălca dreptul intimatului la un proces echitabil. Astfel, din considerentele menţionate, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că cererea de recurs urmează a fi respinsă ca fiind depusă tardiv, iar decizia instanţei de apel – menţinută. În temeiul celor expuse, în baza art. 445 alin. (1) lit. a) CPC al Republicii Moldova, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie 4 d e c i d e: Se respinge recursul declarat de Barba Ana ca fiind depus tardiv.

Se menţine decizia Curţii de Apel Chişinău din 16 mai 2012 şi hotărîrea Judecătorie Rîşcani, mun. Chişinău din 07 noiembrie 2011, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Anei Barba împotriva lui Burduja Anatolie, Dragomir Roman, Primăria com. Stăuceni, ÎS „Cadastru”, privind anularea deciziilor şi titlurilor de autentificare a dreptului de proprietate şi la cererea reconvenţională a lui Dragomir Roman împotriva Consiliului com. Stăuceni, privind anularea actului administrativ. Decizia rămîne irevocabilă din momentul emiterii. Preşedintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu Judecătorii Valentina Clevadî Vera Macinskaia Tamara Chişca-Doneva Ion Vîlcov 5