2rc-362/13 — Înmcasarea datoriei

Curtea de Apel Chişinău Dosarul nr. 2rc-362/13 Judecători: M.Anton, I.Secrieru, M.Moraru Republica Moldova Curtea Supremă de Justiţie DECIZIE 02 octombrie 2013 mun. Chişinău Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie în componenţa: Preşedintele şedinţei, judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi, Iuliana Oprea judecînd recursul declarat de SRL „Angroconscom”, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Angroconscom” către SRL „Sel şi C” privind încasarea datoriei şi a penalităţii, împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, prin care a fost respinsă cererea de emitere a deciziei suplimentare, CONSTATĂ: La 25.04.2012 SRL „Angroconscom” s-a adresat cu cerere de chemare în judecată către SRL „Sel şi C” privind încasarea datoriilor în mărime de 90 821,86 lei şi a penalităţilor în sumă de 97 417,37 lei.

Pe parcursul examinării pricinii pîrîtul a achitat datoria în sumă de 90 821,86 lei, iar reclamantul a solicitat încasarea de la pîrît a penalităţilor în mărime de 97417,37 lei, a dobînzii de întîrziere în mărime de 6 843 lei şi a cheltuielilor de judecată în mărime de 3 803 lei, inclusiv 3 222 lei, achitarea taxei de stat şi 518 lei, cheltuieli cu executarea încheierii privind executarea măsurii de asigurare. Prin hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 04 iunie 2012, acţiunea depusă de SRL „Angroconscom” a fost admisă parţial, fiind dispusă încasarea penalităţilor în sumă de 9 741,70 lei, dobînzii de întîrziere în mărime de 6 843 lei şi cheltuielilor de judecată în mărime de 3 803 lei.

SRL „Angroconscom” a declarat apel împotriva hotărîrii primei instanţe, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărîrii Judecătoriei Străşeni din 04 iunie 2012 în partea încasării penalităţilor şi emiterea unei noi hotărîri în această parte prin care cerinţa de încasare a penalităţilor să fie admisă integral şi încasarea cheltuielilor de asistenţă juridică. Prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 12 decembrie 2012 a fost admis apelul declarat de SRL „Angroconscom”, casată parţial hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 04 iunie 2012 în partea penalităţilor şi în această parte s-a pronunţat o nouă hotărîre prin care s-a dispus încasarea din contul SRL „Şel şi C” în beneficiul SRL „Angroconscom” suma de 97 417 lei cu titlul de penalitate.

În rest hotărîrea Judecătoriei Străşeni din 04 iunie 2012 a fost menţinută. La 11 aprilie 2013, SRL „Angroconscom” a depus o cerere, prin care a solicitat emiterea unei hotărîri suplimentare în legătură cu faptul că instanţa de apel nu s-a expus în privinţa încasării cheltuielilor de judecată, care au fost suportate la judecarea pricinii, care sunt confirmate prin factura de plată seria HB nr.138651 din 22.10.2012 în sumă de 5 000 lei şi dispoziţia de plată. 1 Prin încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013 a fost respinsă cererea SRL „Angroconscom” cu privirea la emiterea unei decizii suplimentare.

În susţinerea soluţiei, instanţa a invocat prevederile art. 94 alin. (1), 118 alin. (1) şi 250 alin. (1) lit. c) CPC, menţionînd că la judecarea pricinii în ordine de apel, SRL „Angroconscom” nu a prezentat dovada achitării sumei de 5 000 lei pentru asistenţa juridică acordată de BAA „Hanganu şi partenerii”, aceste înscrisuri fiind prezentate ulterior, fapt care denotă lipsa temeiului expunerii prin decizie suplimentară. La 05.07.2013 SRL „Angroconscom” a înaintat recurs împotriva încheierii Curţii de Apel Chişinău din 30.05.2013, solicitînd casarea acesteia şi emiterea unei noi încheieri prin care să fie dispusă încasarea cgheltuielilor de asistenţă juridică din contul pîrîtului. În motivarea recursului recurentul a invocat dezacordul cu concluzia instanţei de apel referitoare la netemenicia cererii sale.

În speţă, recurentul a susţinut că, art. 250 alin. (1) lit. c) prevede dreptul părţilor de a cere expunerea instanţei asupra cheltuielilor de judecată. Menţionează că aceste cheltuieli au fost efectuate în perioada depunerii apleului la 22.10.2012, fiind confirmate prin factura fiscală şi dispoziţia de plată. Mai indică recurentul că repartizarea cheltuielilor nu reprezintă o procedură litigioasă şi se efectuează în temeiul art. 94 alin. (1) CPC. Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului şi a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ consideră că recursul declarat de SRL „Angroconscom” este depus în afara termenului de atac şi urmează a fi respins ca tardiv, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă şi să menţină încheierea. Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheirii este de 15 zile de la pronunţarea ei. După cum rezultă din materialele dosarului, Curtea de Apel Chişinău a emis încheierea de respingere a cererii de emitere a deciziei suplimentare la 30.05.2013 (f.d.

199-200). Cererea de recurs a fost depusă de către recurent la 05.07.2013, adică peste 34 zile de la data pronunţării. Totodată, instanţa de recurs reţine că, din materialele cauzei nu este clar dacă recurentul a fost prezent în şedinţa instanţei de apel la data adoptării încheirii recurate, însă copia încheierii din 30.05.2013 i-a fost expediată la 06.06.2013 (f.d. 201). Prin urmare, Colegiul constată cu certitudine că recurentul a omis termenul de atac. În acest sens, Colegiul ţine să menţioneze că prevederile legale (art. 425 CPC) indică expres şi fără drept de interpretare că termenul de atac cu recurs este de 15 zile şi acest termen începe să curgă din ziua pronunţării încheierii. Mai mult ca atît, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea repunerii în termenul de atac cu recurs împotriva încheierii, deşi recurentul nici nu a înaintat o asemenea solicitare.

2 La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluţie este compatibilă cu respectarea garanţiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, avînd în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea apelului ar împiedica rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a hotărîrii judecătoreşti emise în instanţa de fond şi ar leza, în acest mod, principiul securităţii raporturilor juridice.

În hotărîrea CEDO pronunţată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie 2008), Curtea Europeană a notat că, deşi în speţă nu era vorba despre desfiinţarea unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanţe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuşi, reînnoirea acestui termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge principiul securităţii raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de atac. Curtea a admis că revine în primul rînd instanţelor interne să decidă asupra repunerii în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de apreciere nelimitată.

Instanţele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea hotărîrii luate în proces de către autorităţile competente ale statului. Chiar şi atunci, totuşi, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind obligaţia părţilor de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele au cunoştinţă. În toate cazurile, instanţele interne ar trebui să verifice dacă motivele de repunere în termen ar putea justifica o ingerinţă în principiul autorităţii de lucru judecat. Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte şi în cauzele Ceachir vs Moldova, Popov vs Moldova şi Melnic vs Moldova, în care s-a menţionat că prin neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către paraţi a unui act procedural, instanţele judecătoreşti naţionale au încălcat drepturile reclamanţilor la un proces echitabil.

Din considerentele menţionate, Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie conchide că recursul declarat de SRL „Angroconscom” este depus în afara termenului de atac şi acesta urmează a fi respins ca tardiv. Ţinînd cont de cele expuse şi în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, DECIDE: Se respinge recursul declarat de SRL „Angroconscom”. Se menţine încheierea Curţii de Apel Chişinău din 30 mai 2013, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a SRL „Angroconscom” către SRL „Sel şi C” privind încasarea datoriei şi a penalităţii. Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Preşedintele şedinţei, Judecătorul Valeriu Doagă Judecători Ion Corolevschi Iuliana Oprea 3